Calea catre mantuire

[Illuminatu]

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

Predestinare inseamna,ca sa intelegi ideea de baza, ca Dumnezeu este in toate drept si adevarat,lucru pe care noi il sustinem fara echivoc cand afirmam suveranitatea absoluta a lui Dumnezeu.Predestinarea este un concept derivat din aceasta idee,nu punctul central al calvinismului,cum multi cred.

Adevarat lucru graiesti, atat doar ca si voi v-ati cam inspirat din teologia catolica, si, ca urmare, nu e nimic nou sub soare ceea ce sustineti: "Dumnezeu este in toate drept si adevarat" - iar Jertfa Mantuitorului pe Cruce are rolul de a-L mai calma pe Dumnezeul cel justitiar, de a-i "restabili" onoarea "pierduta" -, dar a te concentra strict pe aceste atribute ale Lui Dumnezeu te va face sa calci stramb. Pentru ca a-ti schimba viata dupa un dumnezeu doar "in toate drept si adevarat" te va lipsi pe tine de vederea Iubirii lui Dumnezeu.
Si incet-incet devii un mic justitiar care crede despre sine ca le face toate bine, iar de aici la a-i judeca pe ceilalti e doar o chestiune foarte scurta de timp. Si uite cum Occidentul a luat chip dupa un dumnezeu DOAR "drept si adevarat".

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

Treaba mea nu este sa descos mereu cum si ce va hotari Dumnezeu,asta o fac necredinciosii.

Necredinciosii si ... fiii Sai, doar ca in mod diferit. Pentru ca de acum nu mai suntem robi, ci fii ai lui Dumnezeu. Nu spune chiar Mantuitorul ca toata judecata a dat-o Dumnezeu fiilor Sai? Iar Sf.Ap.Pavel nu spune ca sfintii vor judeca pe ingeri?

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

Treaba ta,sau a mea,este sa faci voi Lui si slava Domnului atat Mantuitorul cat si apostolii au aratat cum trebuie sa-ti fie viata.La acel etalon trebuie sa te raportezi.

Gresit! Treaba mea ca fiu al Bisericii este sa ajung sa iubesc pe Dumnezeu si pe oameni. Si asta se va vedea si judeca dupa faptele mele. Insa nu voi putea sa spun niciodata ca am ajuns la iubirea de Dumnezeu si oameni - conform judecatii tale autosuficiente - si, ca urmare sa pot sa fiu sigur de mantuire. Pentru ca, pur si simplu Iubirea nu are limite.
Eu unul doresc sa raspund chemarii Dumnezeiesti la iubire: eu nu fac voia lui Dumnezeu ca sunt obligat sa o fac, asemenea unui rob - pentru ca tot ce nu faci din convingere este pacat, spune Sf.Ap.Pavel. Dumnezeu nu obliga pe nimeni la mantuire. "Suveranitatea ABSOLUTA a lui Dumnezeu" se termina in dreptul omului, si asta pentru ca Dumnezeu este Iubire.
Se vede treaba ca cei din afara Bisericii nu se vor putea ridica NICIODATA mai presus de statutul de robi ai lui Dumnezeu.
Este curios cum tocmai de la cei care propovaduiesc "Sola Fide" vin astfel de invataturi care invata ca harul are un pret.

Lasa mai frate,nu fii trist pt mine,sa fiu eu doar un rob nevrednic cum ma vezi tu si tu un fiu preaiubit,cum te vezi, si care face totul din iubire,cum spui tu.Pana la urma asa vom fi si judecati,inclusiv dupa gandul din spatele cuvintelor.Da sa nu bat campii si sa vad si eu cum intelegi tu dragostea lui Dumnezeu.

Dupa cum stii,Iisus nu a spus sa fim milostivi pentru ca milostivirea este mai buna ca razbunarea,ci pentru ca asa este Tatal,bun si milostiv.Dumnezeu,dupa cum poti vedea,da ploaie si peste buni si peste rai si in Dumnezeu nu este schimbare,precum in oameni,nu exista nimic care sa fie in afara voii Lui.Pasajul pe care ti-l dau este din I Regi, capitolul 20, in versiunea ortodoxa cred ca este Cartea a-III-a a Regilor,acelasi capitol.Pe scurt ca sa nu retin.

Ben-Hadad,regele Siriei,intra intr-un conflict cu regele lui Israel, Ahab.Dupa ce discutiile preliminare esueaza,sirianul incepe atacul.Dumnezeul il incredinteaza pe Ahab ca va invinge si ii spune si cum.Ahab pune in practica planul si castiga.Sfatutorii regelui sirian interpreteaza catastrofal infrangerea,dpdv teologic,si ii sugereaza un nou atac.Ben-Hadad ii asculta si ataca iar.Domnul il asigura iar pe Ahab de victorie si asa se intimpla.De data aceasta sfatuitorii sirianului ii sugereaza sa apeleze la mila lui Ahab,ceea ce regele sirian face,trimitandu-si solii in cel mai umilitoare ipostaza,doar-doar va gasi mila la Ahab.Acest lucru se si intimpla,Ahab il cruta si de bucurie sirianul ii ofera si alte recompense militare si strategice drept multumire,aspecte consemnate printr-un legamant.Pana aici toate bune si frumoase,israelitii au castigat,Domnul le-a stat alaturi,invadatorii s-au recunoscut invinsi,Ahaba i-a crutat milostiv pe cei ramasi si s-a incheiat si un tratat de pace care consemna termenii,in conditii avantajoase pt israel.Insa de aici lucrurile se complica.Un prooroc ii spune lui Ahab ca undeva a gresit.Mai mult,insusi Dumnezeu ii transmite un mesaj crunt: pentru ca Ahab a crutat un om blestemat de Dumnezeu, o soarta crancena il asteapta,si nu doar pe el,ci si pe poporul lui.Ahab,trist si plin de manie,nu mai intelege nimic.Ce trebuia sa faca,sa fie lipsit de mila si sa-i ucida pe toti,nu era asta o varsare de sange fara nici un sens?Doar se predasera,cerusera mila,doar nu a fost Ahab mai plin de mila decat Dumnezeu.....

Prin urmare am doua intrebari la tine.Daca vei folosi surse patristice,ceea ce ma astept sa faci conform invataturii ortodoxe,te rog sa-mi spui autorul si cartea.Te rog sa-mi dai raspunsuri la obiect,cat de ample vrei dar la obiect ca sa inteleg cat mai bine.Si ii rog pe cei ce citesc sa nu intervina,pt ca din moment ce tu ai deschis discutia,este normal ca tu sa o duci.Intrebarile sunt urmatoarele,dupa ce vei citi si analiza textul biblic indicat:

1.Cu ce a gresit Ahab?
2.Care era voia lui Dumnezeu in aceea situatie si de ce a respins modalitatea aleasa de Ahab.

Raspunzi cand ai tu timp,eu oricum vou fi plecat cateva zile si nu voi avea,din pacate,timp de discutii.Cand totul este gata voi citi cum vezi tu situatia si iti. voi raspunde si eu,in contextul voii lui Dumnezeu.Numai bine.