Postul negru

[vsovivivi]

Cînd te mânii, când te apucă furia şi ţi se aprinde nemulţumirea, tu defapt arunci vina pe altul cu ură şi răutate căci combini, amesteci binele şi răul aşa încât tu să fii la mijloc de parcă punându-le în echilibru nu te mai priveşte ce faci şi nici nu te mai atinge sau implică deloc. Când te înfurii în mintea din suflet combini răutatea minţii şi dorinţa crudă a răzbunării, a urii de moarte cu bunătatea lui Dumnezeu, cu bunătatea femeii sau cu bunătatea nevinovaţilor în timp ce simţi că puterea asta rea te înalţă şi totodată mâncând acest amestec simţi că te umplii de plăcere, crezi că e bun şi că îţi place gustul ăsta: bine + rău = meritele competente ale răzbunării.

Deci te înfurii amestecând ceva foarte rău cu ceva bun şi plăcut rezultând un duh al răzbunării ce te înalţă de sine mituindu-te cu socotelile tale competente, cu analizele şi cu forţa şi puterea ce rezultă din comportamentul de fiară criminală ce îngrozeşte care îţi comunică tot felul de grozăvii mituitoare.

Şi mergând mai departe, lăsând în urmă această furie venită din senin într-un pahar cu apă din pricina minciunilor neobservate, pentru că brusc ţi se pare că ai fost victima râsetelor şi batjocurilor ca un handicapat blocat, treptat devii supărat îndelung şi apoi trist şi rămâi aşa multă vreme supărat că nu te-ai răzbunat, supărat şi smolit aşa ca o mască de fariseu împietrit şi deunădăjduit ce-ţi trimite semnalele puterii ca să te tot îndoieşti hrănindu-te cu scepticism. E plăcerea şi puterea vechii furii stârnită din minciuni viclene de care nu eşti conştient şi nu pricepi că ţi-au schimbat şi eronat mărturia.

Mergând şi mai departe şi începând să te crezi un mântuitor (medic, vrăjitor, jude, profesor de ştiinţă, preot, sfânt, înţelept...) adică unul care vrea să iasă din deznădejde prin forţe proprii, începi să preschimbi furia în cea mai rea şi cea mai cruntă mânie tăcută care se numeşte viclenie şi răzbunare şi aşa ajungi să amesteci răutatea cea mai rea şi gustul ei cel mai amar şi cel mai toxic cu viclenia profitului trupesc cel mai dulce, cu ceva ce ţi-ar aduce bine-dispunere trupească, plăceri, odihne,... aşa ca o stare de bine foarte echilibrată şi acest amestec toxic dintre răutatea cea mai rea şi răzbunătoare şi dintre profitul cel mai ascuns şi cel mai accelerat, cel mai uşor, cel mai jmecher produce iluzia unui bine, ca un viitor de dorit cu gust plăcut în prezent şi viitor pentru că ţi-ai amestecat răutatea veche cu binele trupesc şi iată ai mâncat cu plăcere părînduţi-se că te-ai făcut mai mare.

Deci asta este viclenia ca un amestec dintre o fiară scoasă din minţi şi un vierme mort foarte ştiutor şi foarte şiret care munceşte şi se zvârcoleşte fără să se mai oprească oricât îi ceri să nu mai continue. Iar statornicia în viclenia asta devine o obijnuinţă prin repetata păcătuire şi ori de câte ori ridici privirea iată că o ridici cu interesul acesta moroic de tip zombi, o ridici ca să te înalţi în acest sevraj ispititor al păcătuirii şi păcătuind ispiteşti înălţându-te viclean ca să atragi şi să persişti în mândria asta a păcătuirii de parcă te-ai sfinţi mereu înălţându-te ca un naiv deasupra de parcă ai avea şi merite în furia asta neîncetată.

Trist este însă că starea asta de viclenie continuă şi de lucrare repetată a făţărniciei pentru slavă de la oameni nu o poţi lua în seamă şi deosebi căci modul ăsta viclean de a fi şi de a te comporta cu maximă 'competenţă' şi cu mare interes de profit pentru răutate ţi se inoculează de mic din toate direcţiile aşa fel încât ajungi să crezi cu siguranţă toate minciunile gLumii, ale satanei şi ale tuturor necredincioşilor încercând împreună cu ei sau ca ei tot felul de căi păgâne pentru ca să ieşi din deznădejde şi să te vindeci la capul cel rănit de moarte, la dorul puterii răutăţii din eul tău care cere mereu răzbunare pe mai mic şi pe mai mare ca un fel de fotomodel celebru.

Ca să ieşi din această lucrare vicleană a plăcerii răutăţii semeţe şi a necredinţei contrazicătoare şi mereu îndoielnice şi foarte precaute invers este bine să-ţi dai seama că în tine lucreză viclenia în fel şi chip fără să o poţi vedea şi fără să o poţi lua în seamă... şi pricepându-ţi starea de viclenie plină de interese egoiste sau de interese ce se arată foarte frumoase şi foarte altruiste de ochii gLumii, pentru slavă de la oameni, e bine să-ţi hrăneşti ridicarea privirii nu cu meritele tale ca să te înalţi şi tu cu ochii ci să-ţi hrăneşti privirea cu dorinţa de a fi ocărât nu ca să te araţi victimă sau fachir ci spre a învăţa practic să rabzi râsetele tuturor la adresa prostiei, urîţeniilor, viciilor, neputinţelor, handicapurilor tale fără să faci din asta un merit personal ce-l expui cu talent fraierilor printr-un joc de teatru ieftin pus în scenă ca o vrajă ce stârneşte efectele perverse şi viclene ale meritelor crezînd că prin asta ai să scapi mai uşor, crezând că aşa te eliberezi mai repede din sclavia şi slugărnicia serviciului păcătos cu care te mândreşti ca p-rostul.

Pe scurt: ieşirea din viclenie şi furie şi răutate şi făţărnicie necesită să realizezi cu mintea şi să vezi efectiv că păcatul cel mai mic pe care îl faci foarte des este defapt păcatul cel mai criminal fiindcă nu-ţi pare rău şi ai iluzia că-ţi face bine şi te sfinţeşte. Trebuie să pricepi că păcatul cel mai mic făcut cu ochiul devine viciul cel mare care va ucide pe Dumnezeu din tine pentru că vei ajunge să fi un martor corupt care vrea să fie mincinos pînă la urmă, pentru că vrea să se dea victimă şi să se arate nedreptăţit... e defapt minciuna rea care pâreşte şi vinde minciuna cea bună care tăinuieşte, e minciuna satanei, pentru care ai păcătuit şi o vrei şi vrei să o crezi şi o crezi căci ţi se pare că te ridică deasupra şi că rezultă că nu ai păcătuit, logic, dar acolo deasupra nu e cerul ci e haosul trufiei şi deci vei crede ca naivul că minciuna şi satana te va ajuta să ieşi din groza morţii ce vine de la păcatul care ştie că va murii şi care te face să-l aperi pe el ca pe tine însuţi în contra lui Dumnezeu... neluînd tu în seamă că vei fi o fiară haotică în trufia ei plină de privilegii şi patimi avocăţeşti linguşindu-te că scapi şi tu pe alţii şi pui pile bune tot aşa precum ai scăpat şi tu ca un pilaş tot poporul de o rătăcire îngrozitor de mare ca o catastrofă....... ea e, ea e grija cea mare, grija gLumii, grija răzbunării pe Dumnezeu!

''Cine vrea să urmeze Mie să se lepede de sine şi să-şi ia crucea şi să-şi ducă crucea pe care i-o pune gLumea în spate şi cu care-l chinuie şi-l bate şi-l ispiteşte şi s-o ducă pe Calea Mea, ascultând de porunca Mea, de voia Mea... şi răbdând până la sfârşit sigur va ieşi din împărăsirea Cerurilor, din viclenia cea mai rea... din viciul ochilor ce caută să înşele pe Dumnezeu ca naivul orb ce nu pricepe, nu vede şi nu ia în seamă crezând că nu e şi nu-l priveşte.

Vrea să acopere că n-a făcut,
Vrea să acopere că n-a crezut în ideea că cică n-a ştiut şi că a uitat şi că nu se referea la el... mustrarea.
Nu se poate acoperi păcatul prin îndreptăţirea lui cu acelaşi păcat sau cu un altul!
Sufletul petrecerii gLumeşti carele eşti ca un meşter se bazează pe necredinţă, pe viclenia necredinţei, pe U, şi pe meritele meşterului care face petrecerea să pară bună prin amestecarea răutăţii necredinţei egoiste venită din bănuieli şi minciuni cu plăcerea de sine foarte înălţătoare care te îndulceşte prin iubirea de sine egoistă şi prin altruismul deşertificator făcut de ochii gLumii... ...şi toate astea ca să-ţi înfiezi ficele şi fii oamenilor ţie însuţi pentru pofte şi sclavie şi nu lui Dumnezeu ca să le facă El libere de păcat şi de mândria vieţii şi beroismul morţii!

[vsovivivi]

NU MAI PĂCĂTUIŢI! NU VĂ MAI MÂNDRIŢI CU MINCIUNA ŞI HOŢIA, CU NICIUN MERIT VICLEAN!

Oricine e fur şi fură şi n-are recunoaşterea şi recunoştiinţa curată nu poate să ajungă Dumnezeu ca Dumnezeu şi nu va putea fii fericit niciodată!

Pentru toţi e pregătit regretul şi părerea de rău ca împreună cu toţi morţii VT şi NT şi Apocalipsei să plângem pentru că n-am ascultat pe Dumnezeu ca p-roştii şi ca fraierii şi că în loc să-L punem pe El înainte şi deasupra a toate am preferat mereu altceva şi am pus deasupra numai grija gLumii: deznădejdea şi mântuirea de ea prin răzbunare pe Dumnezeu.

Pocăiţi-vă, regretaţi şi vă îndreptaţi viaţa şi căile pentru apropierea Împărăţiei Cerurilor şi nu numai de frica iadului şi a pierderii comuniunii de iubire cu Dumnezeu şi aproapele mai bun şi mai sfânt.

NU VĂ DISTRUGEŢI HARUL de peste voi!

[vsovivivi]

În prealabil postat de vsovivivi

NU MAI PĂCĂTUIŢI! NU VĂ MAI MÂNDRIŢI CU MINCIUNA ŞI HOŢIA, CU NICIUN MERIT VICLEAN!

Oricine e fur şi fură şi n-are recunoaşterea şi recunoştiinţa curată nu poate să ajungă Dumnezeu ca Dumnezeu şi nu va putea fii fericit niciodată!

Pentru toţi e pregătit regretul şi părerea de rău ca împreună cu toţi morţii VT şi NT şi Apocalipsei să plângem pentru că n-am ascultat pe Dumnezeu ca p-roştii şi ca fraierii şi că în loc să-L punem pe El înainte şi deasupra a toate am preferat mereu altceva şi am pus deasupra numai grija gLumii: deznădejdea şi mântuirea de ea prin răzbunare pe Dumnezeu.

Pocăiţi-vă, regretaţi şi vă îndreptaţi viaţa şi căile pentru apropierea Împărăţiei Cerurilor şi nu numai de frica iadului şi a pierderii comuniunii de iubire cu Dumnezeu şi aproapele mai bun şi mai sfânt.

NU VĂ DISTRUGEŢI HARUL de peste voi!

''Este scris să nu se atingă omul nici cu degetul de niciun cadavru, de nicio cărnărie, darmite atunci să o mai şi mănânce... dar iată că toţi s-au făcut bucătari vrăjitori ce se iubesc numai pe sine... dar nici aia nu e iubire adevărată ci e amăgire căci dacă chiar te-ai iubi cu Adevărat ai fi cinstit şi ai recunoaşte tot ceea ce-ţi face bine... şi L-ai iubi şi ai deosebi de El toate cele ce-ţi fac rău şi le-ai lepăda urgent. Omul creştin ortodox de azi însă face invers, mereu invers, căci aşa-i place lui învăţând şi pe alţii, vor din necredinţă şi importanţă de sine să se arate foarte precauUUUUţi şi vor să facă şi alţii la fel ca el... nebunul. Nu ortodoxia e de vină pentru asta ci p-rostul care se crede înţelept şi nu se atinge nici cu degetul ca să şi facă ceea ce propovăduieşte ca şeful!

Deci postiţi la viclenia meritelor viclene care nu este altceva decât un sevraj satanic şi un viciu ascuns foarte greţos ce trage omul în recidiva de a se place pe sine făcând şi refăcând fapta vicioasă din inimă şi din 'iubire' şi nu-i pasă că făcând aşa a devenit o corcitură dintre o fiară sălbatică turbată şi un vierme mort care nu mai poate să nu muncească la nesfârşit foarte competent la crearea şi lansarea bombei atomice plină cu toate păcatele.

Ce plăcere poate fi aia dacă vă înfiaţi la tatăl minciunii şi şuntaţi şi excludeţi dragostea de la masă ca să ajungeţi cât mai rapid să fiţi apreciat de femeia gLumii pentru vrăjeală?.. femeia aia p-roastă care e mereu înfometată de toate aventurile sexuale trădătoare şi de abundenţa luxului cel obraznic acumulat din furt şi din corupţia banilor murdari.

Plăcerea fără iubire devine sex trădător adică o boală vicleană a ochilor ce se scurg mai rău ca organele ascunse...

Deci nu-L şuntaţi pe Dumnezeu pentru a muncii voi de zor voia voastră plină de toate grijile deşarte ale gLumii ca să nu ajungeţi o scursură ambulantă ce drege ca bucătarii din ochi cărnăria pentru a fi un combustibil perfect pentru bomba atomică plină ochi cu toate păcatele gLumii şi cu toată mândria vieţii necurate: pisma vicleană şi ucigaşă pornită spre răzbunarea iadului pe Dumnezeu!

[vsovivivi]

Păcatool e dulce fiindcă omul are năravul ca ceea ce vrea el şi ce gândeşte el să i se pară dulce. Şi aşa îşi amestecă dulceaţa pilită a pilelor voilor sale gândite cu dulceaţa ce vine din trup când îşi satisface poftele.. rele ca robotool. Şi lipiciul acestor dulciuri nu e altcineva decât viclenia neascultării care îl bântuie pe om în fel şi chip încât omul o confundă cu dracii diversionişti ca să arunce vina pe ei şi să tragă cu gloanţe oarbe pline cu praf de minciună, cu ură şi răzbunare, cu tot felul de vorbe goale în mai mare... ca până la urmă foarte repede şi foarte curând să cadă pe topogan în petrecerea din borcanul plin cu viclenie unde un timp omul se lăfăie ca-ntr-un borcan cu miere de salcâm... spunând gLume şi credibilizând cu minteres de luptă pentru luptă... da' nu e luptă întru credinţă contra păcatului ci e viclenie cu minteres viclean ce duce la fund..de borcan noaptea şi ziua pe capac ca şeful.

Dar asta nu-i nimic faţă de nemulţumire, faţă de revolta şi nemulţumirea combinată, faţă de nemulţumirea şi revolta şi răscoala ridicată din minciuni că cică nu i s-a dat dreptate sau nu i s-a răspuns drept sau nu a fost luat în seamă sau în serios... defapt urlând mai tare ca altul, bătând mai tare ca altul omul vrea superioritate în sfinţenie adică la şefie căci omul prost e învăţat să creadă în cel mai tare din parcare că cică dacă are mai multă putere atunci sigur e mai credibil, mai de ascultat. Şi cum e învăţat săracul om?.. păi în familie, la şcoală, pe stradă, în societate, în justiţie... peste tot el învaţă că cel mai tare rău şi cel mai de temut trebuie ascultat din moment ce poate face cel mai mult rău. Fiasco.. şi iată cum omul s-a învăţat să asculte de neascultare, de păcat, de mafie, de draci, de terorişti, de gLumea plină de poliţie şi armată cu generali iluştrii, de şefi, de bancheri, de oameni de ştiinţă absurzi, de medici, de profesori, de manipulatori, de massmedia şi de tot soiul de bătăuşi şi practicanţi de arte marţiale şi de tot soiul de călugări cu interes pervers şi de tot felul de politicieni foarte periculoşi şi foarte corupţi ce dispun de putere.

Şi nici asta nu-i grav dacă te supui doar că tu ca vicleanul te foloseşti de ei tiranii răi şi ipocriţi ca să arunci vina pe ei mai ales când îţi pârăşti cu sinceritate naivă de sminţişor fraţii mai mici ca să intre ei la munci şi tu să scapi de pedeapsa de la şefi.... că te pune dracool să crezi că scapi dacă depui mărturie şi eşti sincer şi te mai şi consolezi că cică nu puteai să minţi din moment ce ai jurat cu mîna pe biblie să spui adevărul şi numai adevărul şi dacă minţi sub jurământ te bagă şi pe tine... Defapt iată ce-ai făcut: l+ai pârât ca p-rostul fricos pe fratele tău mai mic şi aşa fratele tău a intrat la munci poate nevinovat unde va suferi rău de tot din vina ta. Deci de asta ar trebui să-ţi fie frică: să-ţi fie frică foarte tare că din neputinţă vei spune 'adevărul şi numai adevărul' cu sinceritate şi din vina ta fiindcă tu vrei să scapi tu mai uşor ca un sminţişor va intra fratele tău mai mic la munci grele şi dureroase. Nu există jurământ de la Dumnezeu care să te facă să te oblige să spui 'adevărul' despre fratele tău mai mic ci te-a păcălit justiţia că e scris în lege să fii sincer şi te pun ei să juri cu mâna pe biblie şi tu spui ca p-rostul şi gata crezi că ai făcut ceea ce trebuia. Păi AI PÂRÂT şi eşti mai rău ca mafihoţii! Ei nu se pârăsc fiindcă-şi ascund păcatul şi vor să se scape între ei de răspundere ştiind că cu cât spun mai mult va ajunge şeful lor mai repede prins şi îi va omorâ justiţia corupţilor pe toţi prin uneltele lui, deci ei ascund păcatul şefului ca să nu ajungă potera şi la el sperând că o să scape ei mai uşor şi de şef da' şi de justiţie dar oare şi-a pârât Iisus ucenicii?.. chit că ei nu săvârşiseră nicio faptă rea.

Dar ce are asta cu obrăznicia?

Păi nu sari tu la bătaie ca ars ca să spui 'adevărul' şi să te îndreptăţeşti? Şi obrăznicia stă în faptul că deşi arunci vina pe altul şi te cerţi cu nevinovaţii, ai tupeul să iei numele, să îndrăzneşti ca în cea mai mare revoltă bazată pe minciuni să pretinzi cu viclenia celor de tip emo, sinucigaşi ca să se scoată victime ce întind coarda, că eşti nevinovat şi neimplicat însă tu chiar când vorbeşti frumos urlii cel mai tare şi te lepezi de Dumnezeu cel mai mult ca să învederezi că cică El ar fi vinovat de prostie şi de ceea ce ai făcut şi de ceea ce faci tu spre credibilizare ca să te arăţi că ai fii cel mai tare din parcare, cel mai tare sfânt... adică cică din pricina, datorită... şi mergând aşa logic-deductiv până la cauză... până la El îl acuzi de prostie cu multe răzbunări păcătoase, ameninţări şi şantaje pe care nu te sfieşti să le faci şi tot aşa până te obijnuieşti să îndrzneşti ca cu nepăsare să îngroşi mereu gLumea ca supăratu'... deşi ştii foarte bine că pe parcurs pe undeva ai încurcat lucrurile cu viclenie şi le-ai învârtit ca să iasă judecata înscenată exact aşa cum vrei tu..victima susţinând:

''M-au bătut sfinţii şi dacă mă-ntâlnesc cu ei precis că iar or să mă bată!''.. deşii frica îţi vine din propria obrăznicie care a fost făcută publică chiar de către tine prin tupeu: ai găsit ceva şi ai ştiut şi îl acuzi pe celălalt că dacă n-a găsit şi el şi nu ştie atunci iată e prost.... şi te pui să-l dezveţi... folosind biciul limbilor tale dezbrăcate, limbi urâte, limbi de om p-rost!

Deci omul p-rost ce pentru o clipă i s-a părut că ştie ceva şi este ca atare extraordinar îi face p-roşti pe toţi ceilalţi care nu ştiu ei ce-a găsit el la nimereală, pâra sinceră de mincinoasă ce e... şi aşa are el impresia că numai el ştie şi că ceilalţi ar fi trebuit să fii ştiut!.. şi dacă tac şi nu spun gata sunt proşti cu siguranţă şi e drept să te înfurii pe ei cu obrăznicie şi violenţă de om foarte mânios ce mântuieşte în mânia sa scoasă din minţi de plăcerile obrăzniciei trufaşe.

Adică îi face proşti mereu pe toţi şi nu-şi dă seama ci se ceartă ca să fie el şeful... şi sufletul petrecerii.. făcând pe plac... da' pe placool cui face el?

Păi pe placool păcatoolui... şi iată că am ajuns de unde am plecat... neascultarea are trenă lungă şi plină de tot felul de păcate de toate soiurile.. şi dulceaţa lor ţine loc de iubire în om iar p-rostia de Dumnezeu.

[vsovivivi]

Nu moartea te omoară ci păcatului săvârşit îi vine sfârşitul!.. adică moartea îi vine negreşit!

Cine moare deci? Tu? Păi moare cu siguranţă viciul, năravul, obijnuinţa de a face fapte păcătoase. Şi viciul ştie că moare şi ştie că moare singur şi atunci de frică te convoacă la o 'prietenie', la un cuplaj cointeresat şi dându-se victimă te cheamă să devi şi tu viciu, nărav, obijnuinţă a corupţiei făcându-ţi ochi dulci şi mângâindu-te pe deasupra cu plăcerile repăcătuirii credulizându-te că-ţi dă libertate deşi apoi constaţi că de la o vreme trebuie să i te supui şi iar să săvârşeşti fapta urîtă fiindcă altfel nu te lasă nici să sufli îngrozindu-te şi speriindu-te şi ameninţîndu-te şi şantajându-te până crăpi. Şi iată că nu poţi să i te mai opui şi gata v-aţi înhăitat, tu şi viciul.. şi acuma vreţi să muriţi împreună crezând că n-o să fiţi singuri atunci când o să muriţi deci brusc nu vă mai e frică nici de moarte ci amândoi ca viclenii vă aruncaţi frica şi vina unul în spatele celuilalt şi vă închipuiţi foarte frumos că o să treceţi cu bine prin toate chinurile morţii şi gata. FALS... naravurile şi dracii mor singuri şi nu deodată!

Dar ce este păcatul?

Păi fetele tinere şi frumoase pe care le vezi întâmplător sunt PRILEJURILE. Şi de aia le socoteşti bogate căutând să te lauzi cu bogăţia lor, de aia fiindcă ele pare câ îţi oferă prilejurile de la marginea iadului şi tu crezi că le iubeşti şi le pofteşti pe ele dar nu pe ele le doreşti cu ardoare ci bârfa şi satisfacerea miturilor străzii, miturile celor care le-au plăcut fără iubire, adică flirtul.

Şi ce e flirtul?

Flirtul este ceea ce vrei să faci rău în ascuns, să ascunzi în ascuns şi să ţii apoi ascuns... adică vrei să fii singur cu o necunoscută, să te foloseşti de degetul mijlociu îndrăznind şi să-l ascunzi... savurând aluziile şi plăcându-ţi scursurile cum se scurg din ochii minţii tale găunoase.

De ce vă place îndrăzneala asta? Pentru că vă dă libertatea de a vă ascunde ceea aveaţi ascuns şi ceea ce vreţi să reascundeţi... adică năravul de a ştii şi a cunoaşte şi a recunoaşte păcatool.

Decum ai ispitit poftind o fată, o femeie, ai şi săvârşit păcatul îndreptării fecioriei spre spurcare căci ai evacuat pe Dumnezeu şi lepădând dragostea ai ales să iei locul, să te dai tăticool ei, iubitool ei, prietenul ei, fratele ei, copilul ei deşi nu eşti altceva decât un păcălici.

Practic ai săvârşit spurcarea şi scursătoria şi bârfa şi răzbunarea din nou şi din nou folosindu-te doar de un deget, degetul mijlociu. Gândeşte-te că mai ai 9. Adică noi şi noi modalităţi de repăcătuire şi diversificare şi înnoire.

Cum a apărut păcatul ăsta? Din fapta neascultării omului, adică din fapta ta sau a înaintaşilor tăi şi prin sevraj sevrotic a odrăslit pomişorul sălbatic şi corupt ispita şi chemarea cea dulce care-ţi dă libertatea de a pofti să resăvârşeşti fapta. Alte păcate sunt noi nouţe.

Cine te învaţă să le faci? Păi gLumea! Adică bărbaţii şi femeile au o mare credulitate şi o mare credinţă în miturile fericirii malahiştilor, scursurilor, spurcăciunilor şi aceştia te îndeamnă să-ţi dai liber, să poţi, să vrei să faci ceea ce cred ei adică să crezi şi tu miturile şi superstiţiile şi fanteziile fericirilor lor de unde l-au extirpat pe Dumnezeu şi dragostea şi credinţa, sau mai rău, te învaţă chiar întru biserică, întru haina sfântă, întru familie, întru sfinţenie să faci ceea ce vrei, adică ceea ce vor şi cred ei că este firesc, bine, natural, împlinindu-ţi poftele păcătoase şi perverse, adică miturile lor despre fericire şi putere.

Şi acuma formula păcatului:

Prilejurile + sevraja veche şi născocirea nouă + oferta libertăţii + iluzia sfinţeniei părinteşti sau filiale = lăcomia nebună şi proastă care se ascunde în fiecare păcat amestecată cu mândria de a răspândi neghina beroică vopsită ce se dă victimă că cică nimeni nu vrea să moară împreună cu el, cu păcătosul, cu păcatool.

Ce e mai grav însă decât moartea şi păcatool nărăvit prin refacerea faptelor rele fără însemnătate este necredinţa şi socoteala fără Dumnezeu.

Ce este socoteala fără Dumnezeu sau analiza sau logica şireată sau deducţia vicleană?

Păi dacă întrebi pe oricine cât face 1 + 1 va răspunde ca mitul general că face 2. Dacă întrebi creştinii or să zică 4. Optimiştii or să zică 3. Iudeii şi vechii israeliţi vor zice că 1. Şi tu vei crede că şi azi tot atât face ca ieri, şi mâine iar o să crezi la fel doar că o să constaţi că nici bunica nu mai trăieşte şi nici bunicu' şi nici străbunica şi nici străbunicu'... şi te sperii atunci şi foarte întristat şi deznădăjduit afirmi că 1 + 1 = 0 zero. Dar te consolezi apoi privind la neamurile tale care s-au înmulţit. Dar nu e vorba de moartea asta căci ereticii după ce or să învie or să continue să moară căci ei au murit mai înainte de moartea păcatului lor şi ei învie împreună cu năravul lor şi deci pentru ei 1+1= -10, căci nicio poruncă din lege n-au ţinut şi nici dragoste de Dumnezeu n-au avut... ci ei au avut socoteala asta justiţiardă a muncii în zadar: s-au îndoit cu viclenie că 1 + 1 fac 2 şi după aia aducându-şi aminte cu greu şi folosindu-se din nou de abacul cu bile au afirmat răspicat cu mândrie şi falsă modestie că e sigur că şi azi 1 + 1 fac 2 ca ieri deşi între timp ei au mai păcătuit în 'linişte' şi 'pace' consolându-se cu virtuţile ca să acopere că au uitat să mai şi asculte, că au mai pîrât taina şi au minţit pe Adevărul amăgind dragostea. Au practicat deci întru sfinţenie socoteala asta ateistă adică îndoiala vicleană şi mândria lacomă că ştiu şi-s siguri şi tot aşa la nesfârşit. Când oare va muri viciul lor ca să nu mai păcălească gLumea cu eresurile lor spurcate? Retoric întreb că defapt eu ştiu că ei sunt un fel de nimic spart, un U la care cu viclenie au pus deasupra o bilă crezând că ţine vrăjeala. Nu ţine, Domnul l-a văzut pe satana căzând din cer, deci acolo sus unde se suie el fie stă pe ceva, fie este atârnat de ceva, fie dă din aripile lui spurcate cât îl ţine combustibilul după formula aia ergonomică a lui: scopul scuză mijloacele!.. ca să nu-l vezi tu că e căzut de tot.

Şi oare poţi ajunge la înţelepciune pe o cale proastă, la sfinţenie pe o cale păcătoasă şi la iubire pe o cale nemilostivă, la dreptate pe o cale strâmbă sau învârtoşată? Satana aşa a zis: Sigur formula e valabilă şi mâine chiar dacă azi nu veţi asculta... şi li s-au deschis ochii şi păcatul li se părea dulce şi de dorit căci dădea cunoştinţă şi ştiinţă multă.

[vsovivivi]

După o dicuţie supărată cu sfinţii am înţeles că furia omului ce se vrea mare şefer, mare dezvăţător de nărav, mânia, supărarea, nervii, urletul, scandalul are la băză o faptă rea şi un interes de profit pervers. ( profeet invers faţă de cel ce rezultă din cărţile profetice.)

Fapta rea este aia că a îndrăznit în a nu-i crede Domnului şi necrezând s-a crezut vrednic şi mare certându-se şi apoi mândrindu-se a căutat să-şi dea dreptate contrazicând ca să ştie şi să poată... să se ţină acolo unde s-a suit.

...iar interesul pervers este ăla prin care urlătorul furios şi nemulţumit, şeferul ce face scandal şi ceartă şi dezvaţă şi bate ameninţând are scopul de a se înfrumuseţa şi de a întinerii şi de a deveni cât mai atractiv prin această metodă, el privindu-se ca-ntro oglindă, ca-ntr-un poster, ca în TV cât de bine îi şade aşa sulimenit cu feromonii şi plăcerile de la reacţie, substanţe ce-i pătrund prin piele şi îi ung faţa şi trupul de parc-ar fi o soluţie crEMOoasă ce-i dă aspect cool şi modern şi frustrant...

...şi chipul ăsta supărat şi încremenit ce îngrozeşte i se pare frumos şi artistic şi-i iese pe faţă din forţarea lucrurilor, din răutate, din răzbunare, din viclenie ascunsă.

Deci nărăvitul ăsta nu-i crede Domnului pe moment sau pe termen lung şi se răzbună pentru frumuseţe, tinereţe, atractivitate băţoasă, supărată, pretenţioasă. E un satâr satiric şi foarte gLumeţ de la semeţ şi i s-a spus cu frică şi supunere că-i stă bine... cruzimea asta, hoaţă de cele sfinte.

[vsovivivi]

Nu daţi crezare superstiţiilor care vă sperie că cică stinusul lumânării e un semn, o veste proastă ce te anunţă că precis o să mori sau o descoperire care-ţi arată că deja te-ai şi lepădat din moment ce cică a intrat dracool în tine imediat ce ai mărturisit şi te-ai împărtăşit din cauza şi datorită unor vorbe necredincioase şi prosteşti, minciuni pârâcioase, spuse şi auzite de tine în ascuns! Iar dacă te-ai împărtăşit şi scuipi din greşală nu e superstiţie ci ai păcătuit deci să-ţi fie RUŞINE!

Nu credeţi superstiţiilor şi nu fiţi creduli căci credinţele false şi superstiţiile vă spurcă dreapta credinţă ci puneţi-vă o singură întrebare: De ce omule îţi place gLumea din care Dumnezeu e dat deoparte cu dispreţ şi ură?