Au oamenii suflet? Iată care este răspunsul ştiinţei

[dobrin7m]

"Pustnicul Neofit porneşte de la taina configurației omului. Ce suflă
Dumnezeu lui Adam (cf. Geneza 2,7)? Îi suflă în primul rând chipul de om; mulți
fac tot felul de speculații, dar noi spunem că ceea ce Dumnezeu suflă lui Adam
este chipul de om.
Şi ce înseamnă chipul de om? Este prefigurarea chipului
Întrupării lui Hristos. Chipul omului nu este deci chipul propriu al lui (nu este
chip în sine, n.m., G.M.), ci este Chipul dăruit de Fiul lui Dumnezeu; iar prin
purtarea acestui Chip, şi omul capătă acel chip, acea taină divino‐creație.
Pornind de la acest fapt, vom spune că ființialitatea noastră are acest
iconic, are această sacralitate “în sine”.
Şi, din punctul de vedere al acestei viziuni
mistice a pustnicului Neofit, se pot trasa câteva repere care oricum nu îşi propun
să epuizeze taina omului: dacă Sfinții Părinți spun că omul este dihotomie suflet‐
trup şi în suflet are acel adânc al minții (nous) prin care poate accede la divinitate,
modalitatea pustnicului Neofit vine cu un fel de lărgire a acestui fapt,
considerând că omul este, in primul rând, acea suflare divină care se actualizează
la zămislirea fiecărei ființe omeneşti. Acest chip de om apoi, unindu‐se cu zestrea
genetică a părinților, configurează omul ca suflet şi trup.
Perspectiva carpatina insistă *deci pe acest chip sacru, iconic pe care‐l are omul prin actul creării sale de către Dumnezeu.
Încât realitatea aceasta iconică nu este, aşa cum am spus [în interviul
precedent], doar un produs al unui relațional. Trebuie înțeles că este un fond al
însăşi ființialității noastre. De aceea se zice că acest iconic este, într‐un anumit
sens, similar cu însuşi chipul persoanei. Mulți fac diferite evaluări, cum am văzut
de pildă la Yannaras şi la alți teologi mai noi, spunând că noi nu suntem încă
persoane, ci ne formăm persoana care acum este doar în potențialitate…
În sfârşit, noi nu vrem să iscăm controverse, ci vrem doar să reliefăm specificul
pustnicului Neofit, în care se insistă foarte mult pe o realitate ființială în sine, care
apoi înlesneşte şi evidențiază relaționalul; este o configurație de taină, în care omul e
în primul rând chip iconic insuflat de Dumnezeu, este chipul de om, chipul
Întrupării hristice, care are pecetea chipului şi asemănării cu Dumnezeu – cum
spune Scriptura – şi acest chip îmbracă partea sufleteasca şi trupească.
Nu e vorba de o trihotomie, ci de altceva: există această dihotomie suflet‐trup ca realitate a*omului, dar în acelaşi timp într‐o unitate, într‐un comun care este tocmai acest iconic şi care e o prefigurare a Trupului hristic." Par. Ghelasie de la Frasinei

[dobrin7m]

Cu toate ca nu sunt un talent oratoric, nu detin un limbaj elevat teologic incerc totusi sa explic ce intelegem prin duh in ceea ce priveste omul.
Am vazut la Sfintii Parinti cum suntem indemnati sa invatam sa deosebim duhurile iar aceasta priveste chiar si duhul ce il poarta un om.

Omul este trup si suflet, este dihotomic insa in masura in care este influentat de rau poate sa poarte duhul celui ce este influentat. Astfel poate sa fie purtat si de duhuri rele intr-o mai mica sau mai mare masura . De aceea ne invata Sfintii sa deslusim duhul omului cu care interactionam. Cu siguranta ca oamenii care fac un oarecare rau semenilor sai, (fie si numai verbal) sunt influentati de un oarecare duh rau.

Totodata omul, prin curatire si induhovnicire poate sa dobandeasca Duhul Sfant si sa fie purtat de Duhul Sfant si aici este vorba de ceea ce am citit mai sus "acel adanc al mintii" care accede la divinitate.
Deci acest duh nu face parte nici din trup si nici din suflet,. As spune ca de fapt e vorba de diferite stari ale sufletului in care treapta cea mai de jos este cea de moarte sufleteasca, a omului impietrit si cazut in necredinta si treapta cea mai de sus este a indumnezeirii - a omului care a dobandit Duhul Sfant.

Iertati exprimarea, subiectul este complex si merita dezbatut de catre teologii de pe forum.

[Dalian]

În prealabil postat de dobrin7m

Cu toate ca nu sunt un talent oratoric, nu detin un limbaj elevat teologic...

Iartă-ne, dar te-a acuzat cineva, vreodată?
Noi trebuie să fim smeriți și să nu ne arogăm merite pe care nimeni nu ni le-a sugerat măcar. Aceste gânduri de mărire vin de la un duh rău de care trebuie să fugim neîncetat.
Amin.

[dobrin7m]

În prealabil postat de Dalian

Iartă-ne, dar te-a acuzat cineva, vreodată?
Noi trebuie să fim smeriți și să nu ne arogăm merite pe care nimeni nu ni le-a sugerat măcar. Aceste gânduri de mărire vin de la un duh rău de care trebuie să fugim neîncetat.
Amin.

Nu, nu, nu m-a acuzat nimeni acum, ci eu asa ma vad. Si stiu ca asa si este, nu am talent oratoric si nici nu am un limbaj teologic elevat.
A fost o vreme cand nu vedeam acestea si credeam ca ma exprim frumos si foarte corect, atunci chiar ma maream crezand acestea, si au fost oameni pe forum care mi-au si spus aceasta. Ei aveau dreptate insa eu nu vedeam bine, insa acum stiu ca oamenii aveau dreptate si le multumesc ca datorita lor am ajuns sa ma cunosc mai bine.

Stiu ca trebuie sa fim smeriti, eu recunosc ca nu sunt. Va multumesc ca imi reamintiti aceasta.
Doamne ajuta!

[Dalian]

În prealabil postat de dobrin7m

Si stiu ca asa si este, nu am talent oratoric si nici nu am un limbaj teologic elevat. A fost o vreme cand nu vedeam acestea si credeam ca ma exprim frumos si foarte corect, atunci chiar ma maream crezand acestea...

Şi acum te măreşti la fel prin faptul că aminteşti că nu le ai.
Duhul de mărire e foarte perfid. Ia aminte, ai mai căzut o dată!
Să nu devină un obicei.

În prealabil postat de dobrin7m

Stiu ca trebuie sa fim smeriti, eu recunosc ca nu sunt.

Nu-i suficient. Trebuie să te spovedești și să lepezi păcatul mândriei.
Este unul din păcatele mari.

[dobrin7m]

În prealabil postat de Dalian

Şi acum te măreşti la fel prin faptul că aminteşti că nu le ai.
Duhul de mărire e foarte perfid. Ia aminte, ai mai căzut o dată!
Să nu devină un obicei.

Nu-i suficient. Trebuie să te spovedești și să lepezi păcatul mândriei.
Este unul din păcatele mari.

asa am sa fac . Cu ajutorul lui Dumnezeu si spovedanie nadajduiesc sa scap de mandrie.
Pana atunci daca mandria asta a mea va necajeste asa de tare va rog sa ma iertati si sa aveti un pic de ingaduinta si cu mine. De nu, nu-i bai , voi intelege ca asa merit daca ma tot bag in seama pe aici. Tot imi spun ca trebuie sa tac mai mult dar iata ca nu reusesc. Bine imi spunea Parintele sa am grija la vorbirea in desert.
Multumesc inca odata de sfat si va asigur ca mandria e cap de lista la spovedanie.
Doamne ajuta.

[Mandea77]

Sa nu exageram ca dam in ipocrizie ... talharul de pe cruce a fost primul om care a intrat in Rai, banuiesc ca este loc pentru toata lumea acolo (orice credinta ar avea). Cred ca ar fi mai interesant sa ne intoarcem la subiectul topicului.

Cei care considera ca stiinta este superioara religiei precum si ca cei credinciosi sunt cam inapoiati, pornesc nu doar de la negarea oricarei idei de Dumnezeu ci si de la negarea oricarei conceptii religioase sau filosofice despre suflet.
Noua teorie stiintifica cosmologica, Teoria M, desfiinteaza ideea de Dumnezeu definitiv si introduce multi-versul, un spatiu cu 11 dimensiuni in care ei presupun ca ciocnirea dintre doua uni-versuri (paralele?) ar fi cauza presupusului Big-Bang.

Este foarte important de observat faptul ca evolutionistii teisti pentru a-si explica propria credinta au introdus ideea de suflet la animale, in acest fel explicand ei cum omul ca rezultat suprem al evolutiei ar fi fost la origini o simpla maimuta, rezultata in urma unui accident chimic.