copii cu un sotz alcoolic...

[Korina]

În prealabil postat de ortodoxa2310

... a ascuns foarte bine problema cu alcoolul, bea pe ascuns la inceput, etc.
Are sanatatea deja afectata de alcool. Ii tremura mainile daca nu bea, il doare ficatul mai mereu, nu mai zic de rinichi/vezica, e baiat tanar dar mai am un pic si spal dupa el ca dupa un copil mic ... si vrea copii. ... si fumeaza destul de mult... Nu e zi sa nu bea.
Am incercat in toate felurile sa ii explic, i am aratat articole medicale ... m-am gandit ca daca nu pt el sau pt mine, macar pt copiii pe care vrea sa-i avem sa isi revina. Dar nu vrea, i se par niste prostii tot ce spun, i se pare o prostie sa nu bea si sa manance mai sanatos macar pana raman insarcinata. Parca i s-au lipit mainile de sticla, pt nimic nu lasa alcoolul. Ma doare cum poate fi atat de egoist...

Draga ortodoxa2310, am citit postarea ta si am ramas socata de asemanarile intre sotul tau si tatal meu. Si el a baut de tanar si se ascundea, mama nu si-a dat seama de patima lui decat dupa casatorie. In prezent are probleme de sanatate (mai ales cu ficatul) si ii tremura mainile vizibil. Singurul lucru la care depaseste bautul este fumatul.
Mama este un exemplu de femeie care are copii cu un astfel de om si tocmai pentru ca tu te afli in dilema in ceea ce priveste copiii, am hotarat sa-ti scriu, desi sunt lucuri dureroase pentru mine.
La nasterea mea tata n-a venit sa o ia pe mama de la spital decat la o zi dupa ce ea trebuia oficial sa paraseasca spitalul. El... sarbatorise cu prietenii, evident la baut.
La nasterea sorei mele nu s-a dus deloc, mama a venit acasa cu autobuzul. El "sarbatorea" din nou. Si tatal meu isi dorea foarte mult copii, cat mai multi, dar mama nu s-a incumetat sa aiba mai mult de doi in conditiile date.
Si daca ar fi fost doar alcoolul si fumatul nu ar fi fost atat de rau, dar a inceput pe cand aveam 5-6 ani sa o si bata pe mama foarte rau de fata cu noi. Groaza pe care am simtit-o in momentele acelea, cand ma temeam ca o omoara in fata noastra, ma cutremura si acum si probabil o sa ma urmareasca toata viata. Cand noi am crescut (in liceu si facultate) a incetat cu bataile si a inceput sa bea doar seara inainte de culcare, iar betiile mari le facea doar ocazional. L-am iubit enorm pentru momentele lui de trezie. Atunci a fost "tata". Chiar daca ocaziile cand am fost impreuna la plimbare sau un film pentru copii le pot numara pe degete, totusi ele sunt comori de mare pret pentru mine.
L-am iubit foarte mult si pe bunicul meu, Dumnezeu sa-l ierte, care nu a fost alcoolic dar a fost foarte mare fumator. Tata isi aminteste ca bunicul ii spunea ca nu poate sa se lase de fumat. Asta era justificarea in fata mea cand eu incercam sa-l conving sa se lase de fumat si de baut.
Cand eram mici, ne petreceam uneori vacantele la bunici si dormeam cand eram foarte mici in camera cu bunicii. Era un fum asa de dens acolo incat puteai sa-l tai cu cutitul. Bunicul, tata si unchiul fumau tigara dupa tigara pana adormeau. Bunicul tinea foarte mult la noi, sunt sigura de asta, dar nu si-a pus vreodata problema ca fumul ar putea sa ne afecteze sanatatea. Ne vedea ca adormeam cu cearceaful la nas pentru ca noi simteam pur si simplu ca ne sufocam si el isi inchipuia ca ne displace doar mirosul de Carpati si Marasesti.
Apropos, bunicul a murit de cancer de esofag. Parintii mei (din pacate si mama fumeaza) au zis ca nu are absolut nici o legatura cu fumatul si continua sa fumeze veseli si inconstienti.
Cred ca orice om are o toleranta foarte mare fata de propriile, dragele, scumpele, pretioasele lui vicii si refuza sa vada realitatea.