Casa sau Bloc?

[Mihailc]

În prealabil postat de Yasmina

Da pot sa detaliez mai mult acum,caci mai devreme eram la serviciu.

Asa cum am mai spus in mesajul anterior,nici macar nu mi-am pus problema ca si copil care este diferenta dintre o casa si un apartament...
Am avut o copilarie destul de linistita si implinita,am socializat mult,am facut sport,am avut parte de o educatie stricta,am avut multi prieteni...
Singura nefericire pe care am trait-o a fost aceia ca parintii mei nu erau impreuna...nu am avut tata pt o perioada iar apoi a aparut un tata vitreg! Asta este singura drama a unui copil:familia...parintii!
Nu locuinta,nu decoratiunile interioare! Aceste considerente de natura estetica apar mai tarziu,o data cu varsta.

M-am nascut si am copilarit in aceiasi casa modesta de carpici,dintr-un vechi cartier bucurestian,aceiasi casa in care s-a nascut si bunica si mama. Am locuit cu strabunicii mei pana la 13 ani,moment in care ne-am mutat la apartament.
Am avut o sansa enorma sa-mi prind strabunicii in viata si sa pot sta langa ei o perioada;cam atat noroc cat am avut sa fiu si apropiata de bunici si sa fiu plecata in fiecare vacanta la ei ,la tara.

Exista o vorba ca in fiecare loc in care te muti,daca esti fericit aduci fericirea acolo,iar daca esti nefericit aduci nefericirea;este cat se poate de adevarat!
Revenind la subiectul de fata,daca un copil are ambii parinti langa el,care se iubesc si-i transmit o educatie puternica nu conteaza daca a venit pe lume intr-un apartament,vila,mansarda sau garsoniera;pe cand daca nu-I are nici cea mai frumoasa casa cu gradina nu le poate acoperi lipsa...

In cazul meu particular,la maturitate am optat sa locuiesc la casa deoarece unul dintre hobbiurile mele se leaga de gradinarit,dar daca as avea sansa sa incep o familie,sa am copii as putea face fata o perioada si in apartamentul meu din Bucuresti;sunt o supravietuitoare,daca sunt fericita sunt fericita in oricare dintre locuri sau conditii.

Nu toti copiii sunt facuti pt munca in gradina,cu animalele,iar pt cei care iubesc natura,plantele,pot avea si la apartament.Noi aveam multe plante pe balcon,caine,pisica ba mai am plantat si multi arbusti in fata blocului,in zonele asa zise verzi de care nu se ocupa nimeni.

Una dintre cele mai interesante postări din ultimul timp. Surprinde esenţialul în mai multe aspecte, are aroma sincerităţii şi "căldura" experienţei nemijlocite de viaţă....Bravo şi mulţumim!

[AlinB]

Si mie mi-a placut..nu m-am gandit de ex. ca la o adica, gradinarit poti faci si in curtea blocului.
Sigur, nu poti tine o vaca la bloc :)) pisici in principiu cate vrei, daca nu tii musai sa le tii pe toate in casa, iar caini..cred ca unul ar fi mai mult decat suficient daca e cu adevarat necesar si indispensabil..

Si cred ca cel mai important cadou care il pot face niste parinti copilului (copiilor) lor, este TIMPUL petrecut cu ei.
Foarte putini se gandeasc la asta, chiar si cei care au copii, vin cu pretextul ca bunastarea materiala e mai importanta iar copilul se poate juca si singur la o adica, nu? Mai e gradinita cu program prelungit, pe urma vine scoala, temele, etc. are prieteni, ii luam un smartphone si nelimitat la sms si Internet, sa aiba si mai multi prieteni, etc.

A, si cred ca unui copil i-ar place sa aiba macar 2-3 fratiori/surioare cu atat mai mult, mai tarziu, in viata, va aprecia asta.

Dar probabil ca va trebui sa se joace singurel in curte, ca mami si tati trebuie sa plateasca mai intai ratele la casa si cand vor termina - ei bine, e prea tarziu sa mai poata face copii.

[Corinusha]

Adevarul e ca nici eu nu imi doresc un singur copil. Am fost copil singur si mi-am dorit tata viata un frate/sora. Si acum imi doresc. Asa ca cel putin 2 copii imi doresc.

[AlinB]

Pai noi iti uram succes :)
Doar ca trebuie sa iti planifici f. bine resursele pentru asta si mai ales sa-ti alegi bine prioritatile, banii si lucrurile materiale pot sa astepte, timpul nu.

[Corinusha]

În prealabil postat de AlinB

Pai noi iti uram succes :)
Doar ca trebuie sa iti planifici f. bine resursele pentru asta si mai ales sa-ti alegi bine prioritatile, banii si lucrurile materiale pot sa astepte, timpul nu.

Asta incerc sa fac, ma rog, eu si sotul incercam.
Cu timpul care il putem petrece cu copilul/copiii ne putem descurca; in sensul ca eu lucrez doar de dimineata (de cobicei copilul dimineata e la gradinita/scoala), iar sotul lucreaza in ture, 2 de dimineata, 2 de dupa amiaza, 2 de noapte si 4 zile libere; ne va fi mai greu in zilele in care si lui ii pica tura de dimineata. Totusi, copilul iese e la gradinita/scoala primara in jurul orelor 12 sau 13, iar el iese abia la ora 2. Aici am greutati cu ganditul la o solutie; si programul prelungit nu e acea solutie, decat in cazul in care s-ar putea face ca, copilul sa stea la program prelungit doar in acele 2 zile cand suntem amandoi e dimineata, ceea ce chiar nu stiu daca e posibil.
Timpul nu asteapta, asa e, de asta inercam acum sa ne stabilim undeva, sa avem locsorul nostru, locul pe care il putem numi "acasa"; nu mi-as dori a imi tarasc copiii din chirie in chirie. Daca avem locsorul nostru lucrurile se mai simplifica pe ici pe colo, in sensul ca, e exemplu, nu mai trebuie sa platesc acei 150 euro pe chirie; ii pot aduna sau cheltui cu folos pentru familie.
Am noroc ca am doar 24 de ani (ii fac anul asta in mai) si inca 1 an ar mai merge fara copil, dar nu vreau sa astept prea mult, pentru ca...dupa 27 - 30 de ani nu se mai stie daca mai pot face copii sau nu. Totusi, mai astept putin, dar daca e a vina acum, sa vina, e bine venit un sufletel in vietile noastre.



In legatura cu agricultura din gradina blocului, n-am eu noroc de asa ceva; zilele trecute mi s-a facut scandal ca am vrut sa plantez niste salata si sa imi transplantez rosiile si ardeii de pe balcon in gradina. Asa ca mi-am facut rost de niste cutii mari de plastic si mi le-am transplantat...tot pe balcon, dar acum nu mai am loc nici sa ma mai intorc printre cutii.

[aanrra]

Corinusha , rabdare si intelepciune sa aveti!Important este sa cumparati casa apoi incet,incet puteti face si imbunatatiri.Zona este minunata!
Dumnezeu sa va ajute in ceea ce va doriti!

Yasmina,minunata postarea ta...frumoase amintiri!

Va trimit un strop de primavara din universul meu... explozie de culoare in asteptarea Invierii!

[Florinvs]

Aici depinde de foarte multe aspecte:

-In primul rand, sunt blocuri si blocuri. Una este un bloc-turn cu 10 etaje intr-un cartier "dormitor" dintr-un mare oras (unde spatiul de joaca dintre blocuri este limitat, unde multe aspecte negative pot fi prezente- gasti de cartier, violenta, droguri, etc, unde aerul este poluat in primul rand de la autoturisme- ca industrie nu prea mai aveam din pacate, unde spatiul verde este si el limitat sau in continuua restrangere);

-Si cu totul alta este un bloc de 4 etaje intr-un oras mai mic. Ca sa dau un exemplul din ce am cunoscut personal- este adevarat ca in anii 90 si tentatiile erau mult mai mici pentru un copil decat astazi. Personal am crescut tot la bloc, insa intr-o zona foarte linistita si frumoasa-stadionul este la doi pasi- si in jurul blocului este un spatiu mai generos, si spatiu verde si o banca pentru 8-10 persoane, unde ziua stateau barbatii la table, iar seara noi copii la carti, sah, remy sau table.
Apoi aici fiind si mai multi copii, era mai frumos- pe atunci prin anii 90 cum nu incepusera inca nebunia cu tabletele, smarthphon-urile si calculatoarele, principala ocupatie a noastra era fotbalul, bicicleta, diverse jocuri specifice in aer liber.
Deci pot spune ca si la bloc-in anumite conditii- poate fi un loc potrivit pentru creterea copiilor.

-Si la casa poate fi frumos de crescut un copil, existand avantajul unei curti mai mari, a posibilitatii existentei unor animale de companie, a unor flori, plante sau pomi. Insa aici ar putea interveni o problema: daca in zonele sau cartierele de case (vorbesc de cele din orase, in mediul rural fiind cu totul alta situatie) sunt mai putini copii, atunci poate fi o problema pentru un copil daca nu are mai multi copii in zona respectiva cu care sa se joace si sa socializeze.

[AlinB]

.................

[Florin-Ionut]

Casă sau bloc, nu există locuința perfectă. Asta n-o uitați cînd căutați cel mai bun apartament sau teren sau casă pe pămînt. Tot timpul trebuie să faci niște compromisuri, unele chiar măricele.

La aia cu fericirea m-am gîndit și eu. Oare merită să fac efortul să-mi cumpăr o grădină în care să pun pomi, legume șamd? Și-așa nu am timp suficient de ale zilei treburi, cînd să mă mai duc și acolo să ar, să grăp, să dau cu sapa, să ud, să plivesc buruieni? Nu știu dacă se merită, mai ales că aproape de Tm prețurile sar de limita bunului simț, nu mai spun de localitățile cu ceva utilități la stradă, iar departe însemană timp și benzină. Unde mai pui că se găsesc omuleni amabili gata să culeagă roadele în locul tău...

Nu mai bine merg la piață să cumpăr mere cu chimicale? Sau mai puțin rău, cum o fi. Iar dacă o să am nevoie de iarbă, ies în parc sau la marginea tîrgului să zburd pîîîîînă obosesc.

[Mihailc]

În prealabil postat de AlinB

Si cred ca cel mai important cadou care il pot face niste parinti copilului (copiilor) lor, este TIMPUL petrecut cu ei.
Foarte putini se gandeasc la asta, chiar si cei care au copii, vin cu pretextul ca bunastarea materiala e mai importanta iar copilul se poate juca si singur la o adica, nu? Mai e gradinita cu program prelungit, pe urma vine scoala, temele, etc. are prieteni, ii luam un smartphone si nelimitat la sms si Internet, sa aiba si mai multi prieteni, etc.

Mi-am adus aminte de o istorioară, cred că a mai fost postată forum dar e un moment potrivit să ne aducem aminte de ea:

Un om a venit de la muncă tarziu, obosit și nervos, găsindu-și baiatul de 5 ani așteptând la ușă.
- Tati, pot să te întreb ceva?
- Da, sigur, despre ce e vorba? a răspuns omul.
- Tati, câți bani câștigi pe oră?
- Asta nu e treaba ta. De ce mă întrebi astfel de lucruri. Spuse omul nervos.
- Doar vreau să știu...Te rog, spune-mi, cât câștigi pe oră?
- Dacă trebuie să știi, câștig 50$ pe oră.
- Aha, a răspuns micuțul, cu capul plecat.
- Tati, îmi împrumuți, te rog, 25$?
Tatăl s-a înfuriat:
- Dacă singurul motiv pentru care m-ai întrebat asta este ca să-mi ceri niște bani să îți cumperi o jucărie prostească sau alte porcării, atunci du-te direct în camera ta la culcare.
Gândește-te de ce ești așa egoist. Nu lucrez din greu în fiecare zi pentru așa copilării.
Micuțul a mers în liniște în cameră și a închis ușa.
Omul s-a enervat și mai tare pe întrebările băiatului. Cum a putut să pună așa întrebări doar pentru a cere niște bani.
După o oră, omul s-a calmat și a început să gândească:
Poate era ceva de care chiar avea nevoie să cumpere cu 25$ și chiar nu mi-a cerut bani des. Omul a mers la ușa băiatului și a deschis-o.
- Dormi? a întrebat...
- Nu tati, sunt treaz, a răspuns baiatul.
- M-am gândit, poate am fost prea dur mai devreme, spuse tatăl. A fost o zi lungă și m-am descărcat pe tine. Uite aici ai 25$.
Micuțul a sărit, zâmbind.
- Mulțumesc, tati!
După aceea a scos un pumn de bani. Omul a văzut că băiatul avea deja bani și s-a enervat din nou. Micuțul și-a numărat încet banii și s-a uitat către tatăl său.
- De ce vrei mai mulți bani dacă deja ai? a spus tatăl.
- Pentru că nu am avut destul, dar acum am, a replicat băiatul. Tati, acum am 50$. Pot să cumpăr o oră cu tine? Te rog să vii mai repede acasă, mâine. Vreau să mănânc cu tine.
Tatăl a fost distrus. Și-a luat băiatul în brațe și l-a implorat să îl ierte.

Este doar o reamintire pentru toți ce lucrează din greu în viață. Nu ar trebui să lăsăm timpul să treacă printre degete fără să petrecem timp cu cei care chiar contează pentru noi, aceia apropiați de inimile noastre. Să ne amintim să împărțim cei 50$ din timpul nostru cu cineva pe care-l iubim.
Dacă mâine murim, compania pentru care lucrăm ne va înlocui foarte ușor, în câteva ore. Dar familia și prietenii pe care îi lăsăm în urmă o să simtă pierderea pentru tot restul vieților lor.