Raspunsuri duhovnicesti +

[cristiboss56]

Spovedania este ca o baie în care ne spălăm de toate întinăciunile lăuntrice, sufleteşti. Ştiţi dumneavoastră, dacă cineva, fiind murdar, nu s-ar spăla măcar o săptămână, cred că ar mirosi foarte urât ! Dar, dacă măcar un an nu s-ar spăla ? Sunt unii oameni care nu se spovedesc ani de zile ! Dacă nu s-ar spăla ani de zile, cred că ar trebui să stea multe zile să-şi cureţe mizeria de pe trupul omenesc, aşa de mult s-ar aduna mucegaiul şi putrezirea materiei pe trupul lor nespălat ! Cam aşa se întâmplă cu Sfânta Spovedanie ! Sunt persoane care se îngrijesc cu regularitate, însă sunt unii, care nu se spovedesc cu anii. Am întâlnit persoane care treizeci de ani nu s-au spovedit; alţii, bătrâni de 80 de ani, atunci au venit să se spovedească. Cât a trebuit să sufere acest suflet omenesc, ca şi poată să-şi pârască toate păcatele făcute în toată viaţa lui ! În cartea lui Iov este acest cuvânt : Dacă ar fi viaţa omului numai de o zi, nu ar fi fără de păcat! Noi facem păcate şi cu gura, vorbind vorbe netrebnice, şi cu ochii, privind ce nu trebuie să privim, şi cu urechile, auzind ce nu trebuie să auzim. Cu toate simţurile noastre suntem infectaţi de aceste răutăţi, de aceste lucruri urâte care spurcă lăuntrul nostru. Şi cum aţi mai auzit, trupul nostru este numit templu al Duhului Sfânt, Biserica Dumnezeului Celui viu. Acest templu al Duhului Sfânt trebuie păstrat în curăţenie pentru că în el locuieşte Duhul lui Dumnezeu, Duhul Sfânt. Dacă în fiecare zi ne întinam, ne spurcam viaţa cu tot felul de păcate şi patimi, acest lăuntru al nostru cum mai arăta înaintea lui Dumnezeu, Cel atotsfinţit şi atotcurat? De aceea este nevoie de această spălare lăuntrică, care se face prin Sfânta Spovedanie. Este însuşi Taina lacrimilor. Pentru că, aşa cum prin Sfântul Botez ne curăţim prin apă sfinţită a Botezului, tot aşa în cursul vieţii noastre, cu lacrimi spălăm sufletul de păcatele noastre. Este această Taină a Pocăinţei, a regretului, a părerii de rău de tot ceea ce am făcut în viaţă până în clipa în care ne botezăm, prin " botezul lacrimilor şi al sfintei căinţe ". De aceea taina aceasta este mare. Dacă luăm Sfânta Împărtăşanie fără Spovedanie, riscăm să fim pedepsiţi de Dumnezeu, pentru că am îndrăznit că, în acest vas urât şi murdar, care a devenit trupul nostru, să punem acest mărgăritar de mare preţ, Sfânta Împărtăşanie, Care este Trupul tainic al Domnului nostru Iisus Hristos.

[cristiboss56]

- Părinte, ati spus că în vremea rugăciunii trebuie să evităm să aducem în mintea noastră diferite imagini din viața lui Hristos etc. De ce?
- Pentru ca să nu ne înşele diavolul cu închipuirile. Imaginaţia este bună, este o putere mare, dacă se pune în valoare. Unii oameni pot vedea, de pildă, un peisaj, iar după un an să-şi aducă aminte de el exact aşa cum este şi să-l zugrăvească. Aceasta este o aptitudine pe care Dumnezeu o dă omului, dar diavolul o exploatează. Cei care se înşeală, orice văd sau citesc şi le închipuie cum vor ei şi după aceea această imagine închipuită o cred ca realitate. Ca să fie ajutați au nevoie, sărmanii, de multă supraveghere, pentru că diavolul mereu îi înşeală.
De aceea, cel care are o imaginaţie bogată din fire, trebuie să-şi facă probleme atunci când i se spune că nu gândeşte bine şi să-şi pună semne de întrebare gândului său. Am cunoscut o femeie simplă care se ruga mereu şi-L ruga pe Hristos să i Se arate în această viață, mai ales că nu-L va vedea, precum spunea ea, în cealaltă. Şi într-adevăr, Hristos i S-a arătat în timpul împărtăşirii înlăuntrul Sfântului Potir ca un Prunc, cu părul plin de sânge, după care a dispărut şi astfel a putut să se împărtăşească. După întâmplarea aceasta diavolul a început s-o chinuiască cu gândul că este ceva. Apoi a început s-o chinuiască cu închipuirea şi îi prezenta mereu filme cinematografice. Când am ieşit odată în lume, am găsit-o într-o casă şi am auzit închipuirile ei ce le spunea bărbaţilor şi femeilor care erau adunaţi acolo. Mult m-am chinuit s-o aduc la liman. Singura soluţie a fost să-i dau o scuturătură bună înaintea tuturor, ca să se facă cunoscute înşelările ei şi să se smerească.
(Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovniceşti, Vol. III-Nevointă duhovnicească, Editura Evanghelismos, București, 2003, pp. 229-230)

[cristiboss56]

Dacă Dumnezeu mă iartă în măsura în care iert, atunci ca să mă ierte nu trebuie neapărat să mă schimb? Ajunge să iert la rândul meu?
Da, dacă ierţi, Dumnezeu te iartă. În Patericul Egiptean se povesteşte o întâmplare. A murit un frate care era cunoscut ca fiind foarte nepăsător. Se mai îmbăta, glumea, nu-şi făcea pravila. Şi iată că s-a apropiat ziua să moară. Fratele era bucuros, liniştit, fericit. S-au apropiat Bătrânii, care ştiau ce înseamnă o astfel de moarte, pentru că omul păcătos înaintea morţii este panicat, este speriat..., şi l-au întrebat: „Frate, ce eşti aşa bucuros, ce eşti aşa vesel? Mergi la Dumnezeu la judecată şi noi te ştim că nu prea te-ai îngrijit de rânduiala călugărească... Ce pricini ai să te bucuri?" Fratele a zis: „E, Părinţilor, eu toată viaţa mea una am păzit, pentru că s-a zis: nu judecaţi şi nu veţi fi judecaţi; şi acum aştept să mă duc la Dumnezeul meu ca să facă ceea ce a zis, pentru că eu nu am judecat pe nimeni în viaţa mea." Şi Părinţii au zis: „Bine a făcut fratele nostru şi drept este cuvântul lui". Aşa să facem şi noi. Păi, dacă aşa a zis Mântuitorul, ce-o mai sucim? Dacă nu judecăm, avem nădejde de mântuire mai mult decât pentru oricare altă nevoinţă, pentru că El nu a zis: „Precum postiţi, aşa vi se va ierta; precum vă rugaţi, aşa vi se va ierta, ci precum iertaţi, aşa vi se va ierta". Este virtutea care ne dă cea mai mare nădejde dintre toate, pentru că Hristos a revenit obsedant cu făgăduinţa că o va răsplăti cu iertare. Aşa că, să îndrăznim, dacă am iertat, să îndrăznim să cerem de la Dumnezeu iertare. Dar inima singură simte asta. Începe să simtă mila lui Dumnezeu, începe să simtă dragostea lui Dumnezeu. În măsura în care iartă, omul începe să-l vadă pe Dumnezeu milostiv, bun. (Nimeni nu poate ierta fără ca mai întâi să-şi schimbe omul lăuntric, fără să-şi înăbuşe egoismul şi răutatea din sine. Omul firesc nu iartă, el din instinct se apără şi se îndreptăţeşte, şi chiar atacă pentru a se păstra pe sine, ca un animal. Iertarea este cu putinţă doar în Duhul Sfânt, Care se agoniseşte printr-o lucrare neîncetată - chiar dacă nevăzută în afară -, este o însuşire a noii făpturi în Hristos).
(Ieromonah Savatie Baștovoi, A iubi înseamnă a ierta, ediția a doua, Editura Cathisma, București, 2006, pp. 103-104)

[cristiboss56]

- Părinte, dacă prind vrăjile, atunci cum se dezleagă ele?
- Prin pocăinţă şi spovedanie. De aceea trebuie ca mai întâi să se afle pricina pentru care au prins vrăjile, să-şi înţeleagă omul greşeala, să se pocăiască şi să se spovedească. Câţi nu vin acolo la Colibă chinuiţi pentru că li s-au făcut vrăji, şi-mi spun: „Fă rugăciune, ca să mă uşurez de chin!”. Îmi cer ajutorul fără să caute şi să afle de unde a început răul, ca să-l îndrepte. Adică să afle în ce au greşit de au prins vrăjile, iar apoi să se pocăiască, să se spovedească, pentru ca să le înceteze chinul.
(Cuviosul Paisie Aghioritul – Nevoinţă duhovnicească, vol. III, Editura Evanghelismos, Bucureşti, 2003, p. 204)

[cristiboss56]

Care este icoana unei căsătorii desăvârşite?
Ei, aceasta este o problemă complicată. Pentru ca o căsătorie să fie desăvârşită, trebuie să respecte cele 11 reguli canonice ale Sfântului Ioan Gură de Aur. Acesta, în secolul al IV-lea, sesiza ce ar trebui să facă o familie pentru ca să existe această tendinţă şi această stare de desăvârşire. Iată câteva dintre aceste reguli:
- să nu se ia neamuri în căsătorie;
- să se învoiască tinerii, adică să nu fie obligaţi de altcineva;
- părinţii să fie de acord cu căsătoria;
- băiatul şi fata să nu stea necăsătoriţi până la o vârstă înaintată;
- mirele şi mireasa să se spovedească şi să se împărtăşească înainte de nuntă;
- în ziua nunţii, mirele şi mireasa, naşii lor şi părinţii lor să asculte Sfânta Liturghie în Sfânta Biserică;
- nunta nu se face cu lăutari, cu muzică;
- mirii nu se împreună decât numai după o zi şi o noapte de la nuntă, întrucât Cununia este o Sfântă Taină;
- în toată vremea căsniciei, creştinii trebuie să nu se împreune Lunea, Miercurea, Vinerea, Sâmbăta şi Duminica, ci numai Marţea şi Joia, exceptând Sfintele Posturi.
(Părintele Nicolae Tănase, Sotul ideal, sotia ideală, Editura Anastasis, Sibiu, 2011, pp. 95-96)

[cristiboss56]

O reţetă a Sf. Efrem Sirul pentru opt boli ale sufletului Cele opt gânduri din care vine tot ce-i rău şi din care omul nostru lăuntric se îmbolnăveşte adânc şi de moarte sunt următoarele: lăcomia pântecelui, curvia, iubirea de arginţi, mânia, întristarea nepotrivită, trândăvirea, slava deşartă, trufia. Tocmai acestea poartă război cu fiecare om.

Şi tu, fiule, dacă vrei să birui lăcomia pântecelui, să îndrăgesti înfrânarea, să ai frică de Dumnezeu, şi vei birui. Dacă vrei să birui curvia, să îndrăgeşti privegherea şi însetarea, să te gândeşti întotdeauna la moarte şi sa nu stai niciodata de vorbă cu femeile, şi vei birui.

Dacă vrei să birui iubirea de arginţi, să îndrageşti neagonisirea şi necheltuirea.

Dacă vrei să birui mânia, să ţii minte cum Domnul nostru Iisus Hristos nu S-a mâniat pe evrei, cu tot răul pe care I l-au făcut, ci chiar S-a rugat pentru ei.

Dacă vrei să birui întristarea nepotrivită, să nu te mâhneşti nicicând pentru cele vremelnice, ci dacă te vor răni cu vorba, sau nu îţi vor da pace, sau te vor necinsti, nu te întrista, ci, dimpotrivă, bucură-te. Întristează-te doar când păcătuieşti, dar şi aici să păstrezi măsura, ca să nu cazi în deznădejde şi să pieri.

Dacă vrei să birui trândăvirea, îndeletniceşte-te macar o scurtă vreme cu vreo rucodelie, sau citeşte, sau roagă-te deseori.

Dacă vrei să birui slava deşartă, să nu iubeşti laudele, nici cinstirile, nici hainele bune, nici şederea pe locurile de frunte, nici întâietăţile, ci, dimpotrivă, să te bucuri atunci când eşti ocărât şi defaimat în chip mincinos, şi să te mustri pe tine însuţi, zicându-ţi că eşti mai păcătos decât orice om.

Dacă vrei să birui trufia, orice ai face, să nu zici că lucrul acela s-a făcut cu puterile tale, ci fie că posteşti, fie că petreci vremea în priveghere, fie că dormi pe pământul gol sau îngenunchezi adesea făcând metanii, să spui: “Cu ajutorul lui Dumnezeu şi cu acoperământul lui Dumnezeu se face aceasta, nu cu puterea mea”…

Nimic nu poate fi mai simplu şi accesibil decât această reţetă a lui Efrem împotriva celor opt boli ale sufletului – iar pentru ca ea să fie mai puternică şi mai eficace, adaugă rugăciunea aceluiaşi Efrem: “Doamne şi Stăpânul vieţii mele! Duhul trândăvirii, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire şi al grăirii în deşert nu mi-l da mie, iar duhul curăţiei, al gândului smerit, al răbdării şi al dragostei daruieşte-mi mie, slugii Tale.”

Extras din Reţetar duhovnicesc sau doctorie duhovnicească adunată din lume”, Ed. Sophia

[cristiboss56]

Îmi scrii că te atacă gânduri de curvie şi că din rugăciune nu primeşti acea mângâiere şi căldură de odinioară. Să te sileşti la rugăciune ca şi înainte, să nu te răceşti şi nici să deznădăjduiești. Chiar dacă ești uneori biruită de gânduri, iarăşi să strigi cu râvnă înfocată şi osârdie către Domnul şi cu duh de smerenie şi nădejde în milostivirea Lui, să continui obişnuitele rugăciuni de acasă şi din biserică, lăsându-te cu totul în voia lui Dumnezeu. Să păzeşti conştiinţa şi ochii, să ai frica lui Dumnezeu, să cugeți mai des la moarte, la înfricoşata Judecată şi la faptul că, dacă acum nu te vei îndrepta spre o viaţă bineplăcută Domnului, atunci, mai târziu vei slăbi cu totul în cele ale binelui. Împotriva gândurilor de curvie să te înarmezi cu înfrânarea de la hrană şi somn, să cauţi să fii mereu în lucru, iar mai presus de toate să ai oricând şi în orice smerenie, mustrare de sine şi să nu judeci pe nimeni. (Sfântul Cuvios Ambrozie de la Optina)

[cristiboss56]

Prin luptă și răbdare, prin acestea două va via în noi rugăciunea fierbinte. Se cere timp și osteneală multă, însă să nu ne împuținăm sufletește, să nu ne obosim, să nu ne îngreunăm! Osteneala noastră, dacă este sistematică și stăruitoare, mai devreme sau mai târziu va fi oricum încununată de succes. Va primi coroană nu datorită nouă, ci datorită milei nemărginite a lui Dumnezeu.

Limba noastră este bine să se obișnuiască cu rugăciunea lui Iisus: „Doamne, Iisuse Hristoase, miluește-mă!” sau cu oricare altă rugăciune scurtă, cu mintea adunată în inimă. Luptați-vă ca să provocați în inima voastră, ca să spun așa, o mică rană! Truda voastră susținută o va crea pe aceasta în scurt timp. Atunci Domnul o va răsplăti cu rugăciunea Lui harismatică.

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Călăuzire către viața duhovniceacă, Editura Egumenița, Atena, 2004, p. 52)

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de cristiboss56

Prin luptă și răbdare, prin acestea două va via în noi rugăciunea fierbinte. Se cere timp și osteneală multă, însă să nu ne împuținăm sufletește, să nu ne obosim, să nu ne îngreunăm! Osteneala noastră, dacă este sistematică și stăruitoare, mai devreme sau mai târziu va fi oricum încununată de succes. Va primi coroană nu datorită nouă, ci datorită milei nemărginite a lui Dumnezeu.

Limba noastră este bine să se obișnuiască cu rugăciunea lui Iisus: „Doamne, Iisuse Hristoase, miluește-mă!” sau cu oricare altă rugăciune scurtă, cu mintea adunată în inimă. Luptați-vă ca să provocați în inima voastră, ca să spun așa, o mică rană! Truda voastră susținută o va crea pe aceasta în scurt timp. Atunci Domnul o va răsplăti cu rugăciunea Lui harismatică.

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Călăuzire către viața duhovniceacă, Editura Egumenița, Atena, 2004, p. 52)

Poate ca nu foarte multe mesaje ne sunt de folos pe forumul nostru, dar unele sunt o adevarata binecuvantare. Daca omul ar sti ce-i foloseste, nu si-ar mai bate capul in polemici inutile (oricum, am observat ca smintitul, mai usor sminteste pe altii, decat sa se intelepteasca pe sine, oricat de mult s-ar stradui altii), si ar alege pentru suflet, doar hrana cea plina de har, asa cum este acest mesaj, spre exemplu! Nimeni nu se va putea plange, ca nu i-au trecut prin fata ochilor si vorbe de duh... Daca le va pastra cu grija in camara sufletului, va putea intr-o zi sa faca diferenta intre ce era si ce poate deveni prin putina osteneala. Daca nu, Dumnezeu inca mai trimite "mesaje", prin cine crede El de cuviinta si asteapta rabdator sa auzim chemarea!...

[cristiboss56]

În prealabil postat de Mosh-Neagu

Poate ca nu foarte multe mesaje ne sunt de folos pe forumul nostru, dar unele sunt o adevarata binecuvantare. Daca omul ar sti ce-i foloseste, nu si-ar mai bate capul in polemici inutile (oricum, am observat ca smintitul, mai usor sminteste pe altii, decat sa se intelepteasca pe sine, oricat de mult s-ar stradui altii), si ar alege pentru suflet, doar hrana cea plina de har, asa cum este acest mesaj, spre exemplu! Nimeni nu se va putea plange, ca nu i-au trecut prin fata ochilor si vorbe de duh.. Daca le va pastra cu grija in camara sufletului, va putea intr-o zi sa faca diferenta intre ce era si ce poate deveni prin putina osteneala. Daca nu, Dumnezeu inca mai trimite "mesaje", prin cine crede El de cuviinta si asteapta rabdator sa auzim chemarea!...

Intelept si de folos cuvant , frate Culai !
Un cuvand intelept bun pentru acest thread , dar si pentru celalalt thread "cuvant pentru suflet "(http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ad.php?t=16604 ).
Doamne ajuta !