Sunt singura!

[Mihailc]

În prealabil postat de Mandea77

Halal crestin ortodox mai esti ... mai dai si sfaturi se pare, nu tie rusine ?

Iti aduc aminte ce spunea Parintele Arsenie Papacioc: "Iubirea de vrajmasi, nu e un sfat, este o porunca!"

Dar tu nu eşti vrăşmaşul meu, măi Mandea. Şi am toată compasiunea pentru suferinţa ta, dar asta nu mă împiedică să-ţi recomand prieteneşte continuarea tratamentului pentru a atinge un echilibru mintal satisfăcător. Sunt sigur că accesele tale delirante, de felul celor postate zilele astea pe forum, vor fi mai rare şi poate chiar o să avem ocazia unui dialog civilizat şi coerent.

[Mandea77]

Mihailc, daca doresti sa creezi un topic despre suferintele si traumele cauzate de internarea ta la un anume spital, poti sa creezi un topic nou. Din pacate pentru tine, pe acest topic tema este cu totul alta. Singuratatea!

Mihaita, ia spune tu ce te-a deranjat mai tare, ordinea referitoare la modul general in care doi oameni normali ajung sa se casatoreasca (prietenie-> sex -> iubire -> casatorie) sau treaba cu masturbarea? Ca-i sarit cam rau de fund in sus ... intr-un mod specific unei anumite categorii de persoane, care nu au prea multe in comun cu credinta ortodoxa si militeaza pentru un aumit gen de libertate. Sunteti multi ?

Disfunctia temporala este o problema rezolvabila, important este sa te decizi ce anume doresti sa tratezi, cauza sau efectul. In cazul tau trebuie sa le tratezi pe ambele, atat pasivul cat si activul.

Daca-ti doresti asa de mult sa se inchida acest topic care abia incepe sa abordeze serios problema singuratatii la persoanele tinere, evident ca asta demonstreaza cat de putin iti pasa de suferinta d-soarei Ana Tr. si cat de ignorant si nepasator esti.

Faptul ca masturbarea probabil ca subiect ti-a intunecat mintea, asta ne arata nu doar ca nu o stapanesti ca tehnica de discutie ci si ca te folosesti de diverse stratageme ieftine pentru disimulare.

Masturbarea ca forma de autoapreciere este una dintre cauzele cele mai profunde pentru care baietii si fetele din ziua de azi nu-si mai acorda atentia necesara, au pretentii aberante unii de la altii deoarece fiecare din ei isi construieste mental un model de partener ideal iar stresul cotidian si internetul le consuma putinul timp pe care-l au la dispozitie pentru a cunoaste cu adevarat oameni reali (fata in fata).

[Mandea77]

Mihailc, din pacate cu mintea intunecata ai interpretat gresit aceasta porunca, facand referire la Mandea. Cat despre compasiunea ta meschina te asigur ca nu foloseste la nimeni. Probabil ca nu prea ai folosit ce sugerezi la fiecare postare "Leacuri pentru ameliorat prostia şi vindecare de ignoranţă" eu zic sa mai insisti ... si sa ai rabdare, ca necesita un tratament indelungat!

Am extras cateva pasaje pe acesta tema din Sf Nicolae Velimirovici:

http://www.razbointrucuvant.ro/2013/...mila-si-legea/

Hristos a dat porunca — nu sfatul, ci porunca — de a ne iubi vrajmasii. Iar porunca aceasta nu e de implinit ici si colo, in oarecare clipe rare de iluminare a legii, asa cum era, mai mult sfat decat porunca, inainte de venirea Lui. Porunca iubirii fata de vrajmasi este culmea Evangheliei lui Hristos.

Daca iubim numai pe cei ce ne iubesc, nu suntem altceva decat niste negutatori care-si vand marfa. Daca facem bine numai celor ce ne fac bine, nu suntem altceva decat niste datornici care-si platesc datoriile. Mila nu e o virtute care acopera datoriile, ci una care da de la sine mereu. Si dragostea e o virtute care da fara sa astepte sa primeasca inapoi. Daca dam cui ne va da inapoi, ce-i cu asta? Mutam doar banii dintr-o punga in alta, pentru ca ceea ce imprumutam socotim ca este inca al nostru, tot atat de al nostru ca si cand s-ar afla in mainile noastre. Ce multumire sa avem daca iubim pe cei ce ne iubesc, si facem bine celor ce ne fac bine? Nu doar punem la loc ceea ce am luat? Dar ne-am si luat plata!

Sa fim drepti si sa recunoastem ca vrajmasii ne sunt de mare folos in sporirea duhovniceasca. Fara vrajmasie pe lume multi din placutii lui Dumnezeu nu I s-ar fi facut prieteni. Chiar si vrajmasia Satanei e de folos celor ravnitori intru Dumnezeu si intru mantuire. Cine mai mult decat Apostolul Pavel a fost mai ravnitor intru cele dumnezeiesti, cine a avut mai mare dragoste de Hristos decat el? Acest apostol, totusi, ne spune cum, dezvaluindu-i Dumnezeu multe taine, El a si ingaduit duhului rau sa-l ispiteasca:

Si pentru ca sa nu ma trufesc cu maretia descoperirilor, datu-mi-s-a mie un ghimpe in trup, un inger al satanei, sa ma bata peste obraz, ca sa nu ma trufesc (II Corinteni 12,7).

Iar daca demonul, impotriva vointei sale, slujeste omului, cum sa nu ajute omului alti oameni, fiindu-i aceia vrajmasi mai putin vatamatori decat diavolii?

Domnul Insusi a spus: Dusmanii omului vor fi casnicii lui (Matei 10,36; cf. Miheia 7,6). Cei care vietuiesc sub acelasi acoperis cu noi, purtand atat de mult grija nevoilor si inlesnirilor noastre trupesti, se fac adesea cei mai inversunati vrajsmasi ai mantuirii noastre, pentru ca dragostea si purtarea lor de grija nu sunt pentru suflet, ci pentru trup. Cati parinti n-au daunat urias sufletelor fiilor lor, cati frati si surori fratilor si surorilor? Cate sotii sotilor? Si totul din iubire!

Dandu-ne seama de acest adevar de zi cu zi, avem inca un temei tare spre a nu ne lasa prada iubirii nechibzuite fata de rude si prieteni, si spre a nu slabi iubirea fata de vrajmasi. Sa mai spunem o data ca adesea, foarte adesea, dusmanii ne sunt adevaratii prieteni? Cand ne pun piedici ne sunt de ajutor; cand ne ponegresc ne apropie de mantuire; cand ne ingreuneaza viata dinafara ne indeamna sa ne retragem inlauntru, in noi insine, unde sa ne aflam sufletele noastre si sa plangem inaintea lui Dumnezeu pentru mantuirea lor. Cu adevarat, adesea dusmanii ne scapa din ruina pe care, hranindu-ne trupul pe seama sufletului, ne-o pregatesc cei de aproape ai nostri.

Chiar daca vrajmasul tau nu-ti primeste facerea de bine, sa nu te impiedice aceasta de a-i face bine mai departe. Nu spune Domnul: Rugati-va pentru cei… ce va prigonesc (Matei 5, 44)? Rugati-va, asadar, pentru dusmanii vostri, si in acest chip le veti face bine. Daca vrajmasul nu vrea sa primeasca nimic de la tine, Dumnezeu primeste rugaciunea ta pentru dansul.
_________________________

Este de ras a crede ca am putea, prin vreo fapta, fie ea si cea mai arzatoare iubire fata de vrajmasi, sa meritam si sa platim ceea ce Hristos a fagaduit celor ce-L urmeaza pe El cu credinta. De-am da tot ce avem la saraci, de-am posti in fiecare zi, de-am sta noapte de noapte in rugaciune ca o candela pana la sfarsitul veacurilor, de ne-am desparti de trup in duhul nostru ca de o piatra rece iar cu sufletul de-am ajunge cu totul nepatimitori si nesimtitori fata de lume, de ne-am da sa fim calcati in picioare de lumea intreaga si mancati de fiarele cele mai crude — toate acestea n-ar fi decat o prea neinsemnata catime a pretului pentru toate bunatatile, slava si bucuria pe care le aduce cu sine infierea noastra de Dumnezeu. Nici o iubire de pe pamant si nici o milostivire a omului muritor nu-l poate face fiu al lui Dumnezeu si locuitor al Cerestii Imparatii. Iar dragostea lui Hristos savarseste ceea ce omului ii este cu neputinta. Nimeni sa nu se laude ca s-a mantuit prin multa lui iubire, ca si-a deschis singur portile raiului!