De ce a inviat Hristos?

[Mihailc]

În prealabil postat de Demetrius

La catolici nu există așa ceva.

Ba există şi chiar a fost doctrina soteriologică a BRC vreme de secole. La originea aşa-zisei "teorii a satisfacţiei" se află Anselm de Canterbury (sec XI), sfânt şi doctor al BRC, dar ulterior şi alţi teoreticieni ai credinţei au contribuit la rafinarea şi nuanţarea ei. Teoria, în esenţa ei, era încă valabilă în catehismele catolice editate în sec XIX, abia cu ocazia Conciliului Vatican II soteriologia romană a schimbat direcţia către o concepţie mai apropiată formal de poziţia ortodoxă.

[Patrie si Credinta]

În prealabil postat de Mihailc

Ba există şi chiar a fost doctrina soteriologică a BRC vreme de secole. La originea aşa-zisei "teorii a satisfacţiei" se află Anselm de Canterbury (sec XI), sfânt şi doctor al BRC, dar ulterior şi alţi teoreticieni ai credinţei au contribuit la rafinarea şi nuanţarea ei.

Da, dar nu a evoluat asa mult dupa aia in mediul catolic. Teorema satisfactiei a atins evolutia (ne)fireasca in mediul protestant si neoprotestant(chiar m-am certat cu un anumit DanielS pe tema asta.

[fallen]

La ultima slujba la care am fost, cred ca duminica trecuta, s-a vorbit despre Har, care ni s-a dat in dar (ca o premiza a mantuirii) dar care nu anuleaza celalalt dar, Libertatea (de alegere a noastra). Mai mult,harul chiar se desavarseste in aceasta libertate (daca alegem liber, hotaram sa il purtam).

[fallen]

Referitor la Inviere si viata vesnica...aici parerile (in lume, nu intre credinciosi) sunt impartite. In timp ce mare parte prefera sa creada in ele, sa creada ca cei morti inca mai exista undeva, in alta dimensiune si sub alta forma de existenta, si ca ne vom intalni din nou candva, o alta mare parte prefera sa creada ca s-au dus pt totdeauna, si dupa moarte nu mai exista nimic. Pe mine una m-ar deprima la maxim ideea asta, insa cei pragmatici cred ca noi suntem nebuni si cand o sa ne dam seama ca nu exista nimic si asteptam degeaba o sa innebunim de tot (desi, dc nu mai exista nimic dupa ce murim, ce avem de pierdut dc am crezut altceva?). Mai tragic e ca si ai mei au afirmat ca ei nu vor viata vesnica, le-a fost deajuns asta, vor sa se termine de tot. Oare Dumnezeu le va respecta dorinta celor care au dorit asta, daca n-au fost oameni rai, sa-i osandeasca? Desi, e clar ca nu au inteles, saracii, ca viata e un dar de la Dumnezeu, ea punand premizele, fiind o trambulina pt a obtine darul desavarsit, mantuirea. Doar pt asta ne-a facut Dumnezeu, sa ne dea ce e mai bun, nu sa-si bata joc de noi :).

[ioana3]

În prealabil postat de fallen

...nu vor viata vesnica, le-a fost deajuns asta, vor sa se termine de tot. Oare Dumnezeu le va respecta dorinta ...

A cui este vina ca au ales sa faca voia lor in loc sa respecte poruncile? N-ar mai fi avut aici viata de iad, pe care, e normal sa nu o doreasca prelungita in vesnicie!
Dumnezeu a dat lumii niste porunci(numiti-le instructiuni de folosire, regulament de organizare functionare sau ceva asemanator) mentite sa asigure chiar si dupa cadere, o existenta terestra fericita pentru cei ce le respectau. Oare o masina nu se strica daca nerespectand conditiile stabilite de constructor, o folosim necorespunzator?
Unii oameni prefera sa incalce aceste porunci(a caror incalcare se cheama pacat! Iarasi neascultare ca si la Adam!) si se mira de ce nu le e bine. Pentru ca facand pacate se indeparteaza de Bine(de Dumnezeu care este Binele).
Dupa cum spun Sfintii Parinti, indiferent de voianta noastra, vesnicia exista buna sau rea pentru fiecare. Si chiar daca asa cum spun unii n-ar exista, n-as renunta sa fiu crestin pentru ca am gasit aici "cuvintele vietii vesnice", adica imi este bine asa.
Si asta nu inseamna ca nu fac pacate! Dar imi pare rau pentru cele pe care le constientizez si ma acopera probabil pentru intentia mea subreda si sigur pentru rugaciunile sfintilor , mila lui Dumnezeu.

[fallen]

Ati avut vreodata impresia ca Dumnezeu ne-a alungat din rai pentru totdeauna?
Stiu ca nu e adevarat, dar...n-ati avut niciodata indoieli? Presupun ca majoritatea lumii are...privind mantuirea, reprimirea noastra in eden...sau banuiesc ca majoritatea crede ca mantuirea asta adusa pe Hristos este doar pentr unii, o mica parte, foarte putini dintre noi, care sunt cu adevarat sfinti, si nu pentru noi toti ceilalti pacatosii, care sntem mult prea intinati si ingloditi pana la gat in mocirla pacatelor noastre si ale celor dinainte, generatiilor anterioare, semenilor, etc - cati nu zic " in ziua de azi nu se mai poate trai fara pacat"; drept urmare, conseinta fireasca ar fi ca dupa viata asta, urmeaza...moartea, ce altceva??? Adica, nimic intuneric neant...Pentru unii din noi, care initial am fipreferat sa credem varianta anterioara, cea consacrata, bine cunoscuta, a posibilitatii mantuirii si intoacerii la Dumnzeu, aceasta alternativa ne suna foarte de-a dreptul deprimant....chiar sunt atei care sustin ca din cauza ca candva au crezut si ei, cand " s-au convins" ca nu exista, s-au imbolnavit grav si au suferit, drept pt care acum se straduie sa convinga si ei pe cat mai multi sa nu-si mai faca iluzii, spre a nu pati la fel...si fix asta fac, din pacate, baga si pe altii in depresie, crezand ca le fac un bine si ii elibereaza de o psihoza care i-ar putea duce la nebunie totala....
Si nu doar necredinta si sminteala acestora ne face pe noi sa ne indoim de posibilitatea mantuirii...si cand revedem rautatea si nedreptatea care ni se face noua de catre semenii nostri, posibil sa avem acelasi sentiment: ca Dumnezeu si-a luat mana de pe noi...ca diavolul conduce aceasta lume, si cne nu i se supune va avea parte de chinuri vesnice...( sau, ma rog, cat traieste, pe urma, nu se stie, poate dupa ce moare va avea lniste)

[iustin10]

În prealabil postat de fallen

Ati avut vreodata impresia ca Dumnezeu ne-a alungat din rai pentru totdeauna?
sau banuiesc ca majoritatea crede ca mantuirea asta adusa pe Hristos este doar pentr unii, o mica parte, foarte putini dintre noi, care sunt cu adevarat sfinti, si nu pentru noi toti ceilalti pacatosii, care sntem mult prea intinati si ingloditi pana la gat in mocirla pacatelor noastre si ale celor dinainte, generatiilor anterioare, semenilor, etc - cati nu zic " in ziua de azi nu se mai poate trai fara pacat";

Speranta cred ca trebuie sa insoteasca si pe cel din urma pacatos,speranta ca intr-o zi Dumnezeu se va dezvalui si in inima lui. Vamesul Zaheu ,cred ca se saturase de cate nedreptati facuse in viata asta , si cati oameni nedreptatise ,. si a fostd e ajuns doar sa vrea sa il vada pe Hristos care trecea pe acolo . Iar apoi, cat de pregatit a fost in sufletul lui , ca in aceiasi zi si-a dat jumatate din avere,ca si cum tot raul dinainte nu mai conta
Iata dar,ca speranta este in noi si asteapta in fiecare zi reintalnirea cu Dumnezeu.
Talharul rastignit odata cu Iisus ,poate va fi observat si el cu admiratie faptele facute de noul proroc care uimea Ierusalimul,dar cand l-a vazut rastignit linga el pe cruce pe acesta,nu a rabdat atata nedreptate . Caci pacatele lui insusi le stia ,si stia cati omorase sau furase pina atunci , dar iata ca nici in ultimile zile ale vietii nu isi pierde admiratia pentru ceea ce e curat si sfant .
Iisus are capacitatea de a se intalni cu cea mai pacatoasa inima ,si are darul de a curate apasarea pacatului , si intr-o singura zi ,daca s-ar produce intalnirea dintre dorinta noastra de curatenie si atentia acordata de El celor care il cauta
De orice sa ne indoim pe lumea asta , dar de unica noastra credinta si unica mantuire care ne a fost aratata de a lungul intregii istorii umane , sa nu ne indoim niciodata,oricat de deznadajduiti am fi de pacat.
Speranta este mai mare decat credinta,caci se adreseaza si celui care are indoieli si cade , si doar dragostea este mai mare ca speranta,caci ,este firesc ca dupa speranta sa vina implinirea la cel care a crezut dincolo de sine insusi

[fallen]

Speranta desigur insoteste pe orice pacatos, care considera ca Dumnezeu e bun si il va ierta oricate pacate si nedreptati face, chiar daca nu se pocaieste. Insa pe masura ce se trezeste in tine constiinta pacatului, realizezi cat de adanc esti inglodat si cat de departe si greu de obtinut e mantuirea. Chiar spune intr-o cazanie ca atunci cand iti "prezinta" pacatul, diavolul ti-l arata neinsemnat, iar cand vrei sa te pocaiesti, ti-l arata mare, greu, de neiertat. Insa nu de asta am zis ca si-a luat Dumnezeu mana de pe noi, ci pt ca ingaduie prea multe nedreptati si prea mult egoism din partea semenilor nostri; e drept ca trebuie sa respecte alegerea fiecaruia, daca omul vrea sa fie rau si nedrept n-are ce sa-i faca...doar sa îi arate in fel si chip marea lui iubire dar totodata si mania, si judecata dreapta, sa-l avertizeze cumva ca greseste...