|
|
|
|
|
|
|
#1
15.05.2014, 15:29:39
|
|||
|
|||
Cred ca daca fiecare dintre noi (ma refer mai mult la cei care nu prea merg la biserica) am avea un duhovnic la care sa mergem regulat am fi mult mai plini de viata.
|
|
#2
03.07.2014, 18:45:42
|
|||
|
|||
|
Oana, sa ai credinta ca bunul Dumnezeu iti va darui la momentul potrivit un copilas ! Doamne Ajuta !
|
|
#3
15.10.2014, 15:12:04
|
|||
|
|||
|
Citat:
Daca Dumnezeu nu ii da Oanei un copilas ce concluzie ar trebui sa traga? Ca este nevrednica ? Ca este pedepsita pentru pacatele ei sau ale stramosilor? Ca este pusa la incercare? Ca rolul ei pe pamant este sa infieze copii? Cred ca aceste incurajari, in cazul in care sunt adresate unei persoane credincioase, au un efect benefic pe termen scurt, insa pot dauna in viitor. De multe ori nu este suficienta explicatia materialista. Infertilitatea unuia dintre parteneri nu reprezinta o explicatie multumitoare. Apare intrebarea: "de ce m-a facut/lasat Dumnezeu infertila?" sau "de ce l-a facut/lasat pe sotul meu asa?". In mod evident, un rapsuns la aceasta intrebare, oricare ar fi acesta, nu poate fi confirmat sau infirmat prin ratiune. Va trebui sa "simta" singura raspunsul sau sa-l "simta" altcineva pentru ea. O alta problema care apare este cea a judecatii cu dubla masura: Daca Oana nu va avea copil nu e nicio problema, Dumnezeu ii da alte daruri minunate, insa nu si pe acesta. Rugaciunile "neonorate" nu vor intra in calculul statistic. Daca Oana va avea copil, Dumnezeu este mare si a ascultat rugaciunile acesteia. Inca o minune intra in baza statistica. Oana, mult succes din partea mea, in tot ceea ce ti-ai propus! In cazul insucceselor, nu te blama nicio secunda. Nu faci nimic rau decat atunci cand nu esti impacata cu tine insati. Ramai optimista si munceste (nu lasa pe altii sa o faca pentru tine), pe cat posibil, pentru a-ti indeplini visele. Daca te ajuta psihic, roaga-te si lasa-i si pe altii sa se roage pentru tine, insa nu ezita sa apelezi si la ajutor... non-spiritual (medicina in cazul de fata).
|
|
#4
15.10.2014, 23:57:45
|
|||
|
|||
|
Citat:
Pentru cel credincios Domnul este in toate ,cauza si izvorul a toate dupa vechiul dicton : "Domnul a dat,Domnul a luat,fie numele Domnului in veci laudat " Bineinteles ca si apostolul pavel recomanda ucenicului sau sa bea un pahar de vin pentru durerea sa de stomac, dar aceasta nu inseamna ca cel credincios nu apeleaza la doctori ,ci doar ca nu isi reduce speranta la acestia ,si ca stie ca si doctorii fara Dumnezeu nu ar putea face nimic
|
|
#5
16.10.2014, 17:58:32
|
|||
|
|||
|
Citat:
Pentru a-mi oferi o explicatie menita sa imi clatine argumentul naturalist va ancorati in ...mediul natural. Actionand si gandind ca si cum supranaturalul si filosofiile extreme va ghideaza viata, aveti o infinitate de posibilitati. Spre exemplu, dumneavoastra nu veti sti niciodata daca traiti cu adevarat sau daca nu cumva ati murit deja, traind acum viata de apoi. ...Si lista continua, credeti-ma. Eu nu exclud supranaturalul ci afirm ca este irelevant. Consider ca acesta este singurul mod rational de a trai in aceasta aparenta sau concreta (mi-e indiferent) viata. Supranaturalul nu imi raspunde la nicio intrebare, ci imi creeaza o infinitate de alte intrebari, al caror raspuns nu este cu putinta. In aceasta situatie consider ca intrebarile si raspunsurile de acest tip nu pot decat sa ma satisfaca intelectual si sa adauge la bagajul de cunostinte, fara a-mi fi cu adevarat utile in viata de zi cu zi. In cazul religie, indiferent de autoritatea suprema pe care o promoveaza aceasta: nu-i pot iubi pe cei pe care ii urasc sau imi sunt indiferenti, nu-i pot uri pe cei pe care ii iubesc sau imi sunt indiferenti, nu pot gasi ca fiind moral un lucru imoral si viceversa, nu ma pot teme de cel in care am incredere si nu am incredere in cel de care ma tem. In anumite cazuri, voluntar sau fortat de imprejurari, ma pot comporta ca si cum iubesc pe cel pe care il urasc. Din punctul meu de vedere iubirea nu se invata. Mai mult decat atat, o astfel de incercare ma reduce la stadiul de scalv, pe care eu il refuz categoric. Nu doresc sa fiu detinut de nimeni. ...Nu vreau viata vesnica (in special pentru a preaslavi o eternitate orice tip); vreau sa nu mai exist dupa ce mor, asa cum am facuta miliarde de ani. Merg la extrem: si daca voi suferi o eternitate, e un pret mic pentru a-mi pastra libertatea de a fi eu insumi aici si acum. "cei care explica totul rational si statistic" nu reprezinta o limitare, asa cum lasati sa se inteleaga. Personal, nu consider credinta o virtute ci o slabiciune (credinta se manifesta in lipsa ratiunii, a dovezilor si solicita, poate,... instinctul care de foarte multe ori da gres - mai ales daca omul a fost supus manipularii/indoctrinarii). Ma bucur ca sunt considerat un om care explica totul rational si statistic. Din fericire acest lucru mi-a ajutat in viata destul de mult, macar la interviuri.
|
|
#6
16.10.2014, 19:02:13
|
|||
|
|||
|
Citat:
|
|
#7
16.10.2014, 19:08:48
|
|||
|
|||
|
Citat:
Imi place modestia crestineasca, care tanjeste dupa imortalitate si care confera individului un rol special in infinitul univers. Chiar acum se ciocnesc galaxii intregi si au loc explozii titanice pentru ca tu sa stii sa-ti faci crucea corect si sa nu muncesti duminica.
|
|
#8
16.10.2014, 22:15:59
|
|||
|
|||
|
Citat:
Existenta unei forte supranaturale ,independente de puterea mintii noastre ,este chiar ceea ce da sens mintii noastre . Ceea ce este supranaturalul pentru natural,este credinta pentru raatiune . Adica o face vie si plina de sens. Ratiunea fara credinta rataceste , mereu intre 2 posibilitati,ceea ce am si vrut sa arat prin exemplul ca niciodata nu stim ce ne-a facut bine In schimb credinta ,este cea care umple de sens totul, si vine cu o singura explicatie, aceea ca Dumnezeu este izvorul la toate . Credinta nu da solutii , ea lumineaza sufletul si ii da putere,si il apara de ratacire. Credinta e de fapt luminatoarea ratiunii , caci imbogateste capacitatea ratiunii de a combina idei , cu frumusetea ca acestea sa aiba sens ,sa fie in accord cu eul nostru cu lumea naturala dar si cu absolutul dupa care ratiunea tanjeste
|
|
#9
17.10.2014, 09:56:56
|
|||
|
|||
|
Cunosc o doamna care isi dorea mult sa aiba un copil, dar nu reusea. A incercat mai multe tratamente, dar zadarnic. Anul trecut a fost sfatuita sa se roage Sfantului Nectarie. Acum e insarcinata in luna a opta. Sfantul Nectarie si Sfantul Efrem cel Nou indeplinesc ajuta femeile care isi doresc copii. Ne rugam Mantuitorului, Maicii Domnului si apoi cerem sfintilor sa mijloceasca pentru noi. Putem sa ne rugam si altor sfinti, dar cei mentionati sunt mai aproape de sufletul meu. Doamne ajuta. Se gasesc si pe internet acatiste si paraclise ale acestor sfinti.
|
|
#10
17.10.2014, 11:26:19
|
|||
|
|||
|
Citat:
Solutia Dumnezeu este una infinit mai complexa decat "intrebarea" initiala. Doresc sa ofer un singur exemplu in acest sens, dintr-o infinitate posibile. Din observatiile mele, o persoana religioasa considera ca are un rol/rost bine stabilit pentru existenta sinelui. Gasesc des intrebarea "de ce exist?". Un raspuns pur stiintific, bazat pe argumentul evolutionist nu este suficient pentru o persoana religioasa. Este de neconceput sa va multumiti cu un raspuns de genul: "Existati pentru ca v-au dat nastere parintii sau, mergand si mai departe, pentru ca sunteti un produs intemediar al procesului evolutionist". Dumneavoastra cautati un rost, un sens care transcende materialismul. Aici apare o problema uriasa. Considerand aceasta intrebare ca fiind valabila (de ce exist?) validati o infinitate de alte intrebari. Astfel, intrebarea: "de ce sunt si pietre galbene si nu doar gri?" are un grad de validitate identic cu intrebarea existentiala initiala. Atentie! Este foarte posibil ca raspunsul la intrebarea ipotetica, cea cu pietrele, sa nu va intereseze dar asta nu invalideaza intrebarea in sine. Un raspuns stiintific, cu explicatii de ordin geologic si chimic, pentru paleta de culori a pietrelor va trebui sa fie de asemenea unul insuficient pentru dumneavostra, in caz contrar aparand frantura de logica prin eroarea judecatii cu dubla masura. Va trebui atunci sa justificati de ce culoarea pietrelor nu are un motiv care transcende de asemenea materialismul. Apar alte intrebari, aparent mai putin importante decat cea existentialista. De ce visez urat sau frumos? Oare sunt pedepsit pentru pacatul y sau pentru pacatul x? Sau pentru ambele? Sau pentru niciunul? Sper ca intelegeti unde bat. Voi sintetiza parera mea in privinta "simplificarii" la care faceti referire intr-un mod umoristic si original: "Bine-bine, accept faptul ca sunt racit; dar de ce totusi imi curge, cu adevarat, nasul?" Last edited by Inorogul; 17.10.2014 at 13:04:25.
|
|
|
Mod hibrid