Biserica si Psihologia

[dobrin7m]

În prealabil postat de AlinB

Nu stiu dc unii oameni au impresia ca varsta aduce neaparat maturitate, intelepciune, etc.



Nu, ideea este: un duhovnic a gresit, daca greseste si al doilea?
Nu atat de grosier, dar poate in aspectele subtile greseste.
Nicaieri in BO nu exista o dogma conform careia duhovnicul este infailibil sau il scuteste pe om de exersarea propriului simt moral.

Sigur, asta nu inseamna ca psihologul ar fi infailibil, dar duhovnicul trebuie sa-si motiveze decizia pentru care nu ar trebui sa vada psihologul.
Daca are o intuitie duhovniceasca deosebita sau din ceea ce stie despre psiholog are motive sa ii dea sfatul sa evite psihologul este in regula.

Dar daca este o idee fixa, absurda, cum o au si unii de pe acest forum, ca psihologia e neaparat ceva diabolic si psihologii un fel de slujitori ai satanei?

Daca problemele care le au cei doi deriva din lipsa de comunicare si ei se pot intalni, comunica, in cadrul unei intalniri la psiholog care sa fie tot odatata si un mediator deplin acceptat de ambele parti?

La preot nu prea sunt intalniri din astea in trei.



Pentru ca, din cate se pare, unul nu vrea sa aiba de a face cu vreun duhovnic.
Nu era probabil credincios nici inainte, acum dupa intamplarea asta, cu atat mai putin, daca poti sa pricepi..

Alin, asa cred ca ar fi normal, ca totusi, trecand prin viata sa ne mai inteleptim.
Nu mi se pare normal sa te comporti la 50 ani ca o adolescenta indragostita care nu isi da seama cand face un lucru pacatos.

In legatura cu preotul, eu zic ca ambii , si sotul si sotia trebuie sa mearga, impreuna, la duhovnic, sa poarte o discutie deschisa, impreuna cu duhovnicul, despre problemele ce le intampina ca si familie si apoi sa se spovedeasca fiecare separat.

Daca persoana in cauza ar proceda astfel nu ar mai fi suspiciuni in legatura cu noul duhovnic.

Solutii exista, insa numai sa se doreasca.