Divortul intre pacat si "necesitate"

[anna21]

În prealabil postat de raisa2006

Buna ziua tuturor celor ce citesc mesajul meu, am intrebari dar si nedumeriri in ceea ce priveste divortul. Din cate stiu, Biserica il accepta doar in cazul unui adulter dar mai sunt si alte cauze cand e acceptat?
Eu vreau sa divortez de sotul meu ,cauzele fiind multe, mai putin adulterul , dar care eu le vad destul de intemeiate.Avem o casnicie de 13 ani si 3 copii . Sotul meu lucreaza iar de copii ma ocup eu , lucru de care el nu pare sa tina prea mult cont , ba chiar reprosandu-mi ca nu aduc si eu bani in casa .Am avut o conventie in urma cu un an sa se lase de fumat , si s-a lasat de fumat doar cand eram eu de fata ... in rest fuma pe ascuns..La inceput cand l-am intrebat nu a vrut sa recunoasca , dar mai pe urma l am prins in fapt si mi a raspuns ca e singura lui placere . Cel mai mic copil nu vrea sa il botezam si desi se apropie de 2 ani el se tot opune botezului spunandu-mi ca are timp sa fie botezat, motivand cu lipsa banilor si altele . Mereu imi spune ca mama mea ar trebui sa ma ajute financiar mai ales cu lucrurile copiilor ,care totusi nu sunt putine, dar ea ma ajuta cat poate ..
Relatia noastra s-a racit foarte mult, comunicam foarte putin , ba chiar l am surprins foarte multumit cand o fosta prietena de a lui cu care urma sa se casatoreasca( dar l-a inselat) l a cautat iar el nu a avut nicio retinere ba din contra parea dispus sa reia legatura cu ea..
Sunt in mare parte hotarata sa fac acest pas cu horatararea de a NU ma mai recasatori . As vrea sa stiu daca mai sunt(pe aici, pe forum) sau cunoasteti mame singure , cum se descurca cu cresterea copiilor , cum e privita in societate o astfel de mama si in general cum este o viata de mama singura?

Draga Raisa, nu cred ca exista casatorie usoara. Priveste in jur. Cu multa atentie, ca uneori ceea ce se vede este doar minciuna.
Eu nu sunt divortata, dar prietenele mele sunt si stiu ca viata lor nu este usoara.
Nu stiu cum stau lucrurile din perspectiva unui barbat, dar am observat ca chiar si femei care au evadat din casatorii grele sau abuzive nu pot trece vreodata peste durerea divortului.

Divortul este un esec, este traumatic, transforma cei mai apropiati oameni in inamici, este grotesc.. Nu exista decat oameni invinsi dupa divort. Nimeni nu castiga ceva.

Si daca nu castigi in casatorie (deoarece lucrurile te nemultumesc), dar nu castigi nici prin divort, poate ca ai definit problema total gresit.

Nu vreau sa te supar mai rau, dar poate ar trebui sa te privesti un pic din afara, fara emotie, ca si cum nu ar fi vorba de tine..
Si sa te gandesti ce poti schimba tu in viata ta. Sa incerci sa schimbi pe altul este o misiune imposibila.
Intotdeauna poti schimba ceva, chiar daca sunt doar lucruri mici.
Sa botezi copilul este foarte important. Ai putea sa vorbesti cu preotul si sa ii ceri sfatul in cazul acesta. Chiar daca botezi copilul fara fast, cu bani de la prieteni si fara stirea sotului.. Datoria ta sa botezi copilul este covarsitoare.
Cred ca este un lucru mult mai important decat fapte ca :"s-au racit relatiile, el fumeaza, nu ne intelegem.."

Nu te supara ca iti dau sfaturi, dar am trecut si eu prin multe si am invatat unele lucruri in modul greu. Trebuie doi oameni pentru o cearta. Asa cum tie iti este greu, gandeste-te ca si lui ii este greu. Lasa de la tine. Nu toate detaliile conteaza. Lasa-l sa fumeze, de exemplu. Evita discutiile care ajung inevitabil in acelasi loc... Stii unde duc, nu? Nu fii pasiv agresiva, revendicativa sau razbunatoare. In loc sa te gandesti cum este el, incearca sa vezi cum esti tu in preajma lui.
Oamenii se modeleaza unul pe altul.
Divortul nu este solutionarea problemelor, ci o fuga de ele. Iar cand inchizi usa dupa el si pui capul pe perna, poate ca nu te gandesti ca nu mai fumeaza nimeni in ascuns.. Ci o sa vezi locuri goale! Locul unde dormea, locul gol in care statea la masa, lipsa hainelor lui, cana in care obisnuia sa bea cafea... O sa vezi doar lipsa.. Nu este asta o distanta enorma si o tristete mare?
(Oamenii nu pot fi inlocuiti intre ei..)

Poate vorbesc in nestiinta de cauza, dar o sa imi dau si eu cu parerea.

Din experienta, am observat ca orice relatie intre oameni (de orice tip, chiar si de prietenie), ca sa mearga, are nevoie in primul rand de sinceritate si iubire. Din cate vad eu, in casnicia Raisei lipsesc ambele. Sotul se ascunde de ea, nu vorbeste cu ea, nu ii arata ca o iubeste.

Tin sa mentionez ca iubirea aceea, cum o numiti voi "adolescentina" nu este o iubire rara dupa 13 ani de casnicie. Cunosc cateva cupluri care, de exemplu, dupa 10 ani de casnicie, 6 ani de relatie inainte, doi copii, se iubesc la fel de mult, in acelasi mod "adolescentin", incat ai jura ca nu au mai mult de cateva luni impreuna.

In casnicia Raisei, cineva sau ceva trebuie sa se schimbe. Da, orice copil are nevoie si de tata si de mama, dar niciun copil nu are nevoie de o atmosfera rece si conflictuala incontinuu. Iar nici Raisa nu are nevoie de asta. Ceva trebuie facut. Consider ca unui copil i-ar fi mai bine sa creasca cu un parinte iubitor intr-o atmosfera calda si iubitoare decat cu ambii parinti, dar intr-un mod rece si conflictual.

Raisa, nu zic sa divortezi. Pastraza asta ca ultima optiune a ta. Mai intai incearca sa-l faci pe sotul tau sa vada ce greseste, intr-un mod calm si iubitor, nu cearta. Poate ca o sa aiba puterea sa se schimbe. Dar daca chiar nu merge, zic ca nu merita sa induri, si tu, si copiii, o asa familie dezbinata si rece.