Ajutor! Ma simt pierduta.

[anonima17]

"Imi pare rau" am vrut sa scriu...

Imi este atat de greu sa ma iert pe mine insumi...uneori ma gandesc ca nici Dumnezeu nu m-ar putea ierta, dar el este bun si iarta...

putin mai mult decat un fragment muzical, la fel cum mi se intampla si la Sf.Liturghie, simt ca ar trebui sa ma bucur cand il slavesc pe Dumnezeu, dar eu nu ma pot gandi decat ca sunt atat de nevrednica ca Dumnezeu nu-mi asculta rugaciunile, ca e in zadar...dar ar trebui sa ma spovedesc...am sa o si fac cat mai repede posibil.

[oaie_cugetatoare]

În prealabil postat de anonima17

dar eu nu ma pot gandi decat ca sunt atat de nevrednica ca Dumnezeu nu-mi asculta rugaciunile, ca e in zadar...dar ar trebui sa ma spovedesc...am sa o si fac cat mai repede posibil.

Chestia asta probabil, provine din faptul ca Dumnezeu nu-ti raspunde cand si cum ai dori tu sa-ti raspunda.
Problema este ca tu esti tu iar Dumnezeu este Dumnezeu.Adica tu ai
gandurile tale si dorintele tale iar Dumnezeu are gandurile Sale si dorintele
Sale.Prin urmare nu trebuie sa te superi daca Dumnezeu nu gandeste ca tine
si daca dorintele LUI nu sunt dorintele tale.Iar aceasta neconcordanta te
arunca pe tine in depresie, iar apoi vine Dracul si iti sopteste in ureche ca
Dumnezeu nu te asculta, ca nu te baga in seama, ceva de genul.

Insa Dumnezeu sa stii ca te asculta si ca te baga in seama, insa raspunsul
LUI la dilemele tale il da cand socoteste El si in forma aleasa de El.

Uite ce spune Domnul:
"Căci gândurile Mele nu sunt gândurile voastre, şi căile voastre nu sunt căile Mele"

De obicei medicamentul impotriva depresiei consta in rugaciune si rabdare( care este
o virtute crestina care se construieste in timp)