|
|
Înregistrare | Autentificare | Întrebări frecvente | Mesaje Private | Căutare | Mesajele zilei | Marchează forumurile citite |
|
Thread Tools | Moduri de afișare |
#1
|
|||
|
|||
Ajutor! Ma simt pierduta.
Ma simt pierduta uneori...Ca si cum am ratacit de la credinta...Ma simt uneori de parca sunt atee, desi cred in Dumnezeu si nu imi pun problema existentei sale, stiu ca El exista. Nu stiu ce sa mai fac, m-am indepartat atat de mult de El, atat de mult timp...Am fost oarba, am crezut ca am credinta, dar continuam sa pacatuiesc spunandu-mi ca ma iarta El...Si acum am realizat ca credinta mea este atat de slaba, atat de superficiala...
Sincer, ma simt parasita, vreau sa il simt, vreau sa stiu ca El ma asculta si ca e cu mine, dar cine ar privi spre sufletul meu necurat, ma simt atat de murdara. Si mie imi este scarba de sufletul meu...De atatea ori mi-am promis ca nu o sa mai fac cutare pacat si mereu m-am dezamagit singura, si l-am dezamagit si pe El, creatorul meu...Ei spun ca Dumnezeu e atotiertator, dar oare poate Dumnezeu sa ma mai ierte pe mine daca am cazut atat de rau...Nici nu am pocainta destula macar, as vrea ca El sa ma ierte, constientizez ca am gresit, stiu, dar nu mai am capacitatea sa ma pocaiesc asa cum trebuie...M-am indepartat atat de mult incat parca am devenit insensibila... Am trait atat de mult in intunericul acestei vieti exterioare crezand ca e lumina, ce amagire... Acum imi dau seama cat de intuneric este in sufletul meu caci nu mai este lumina Lui acolo. Am trecut prin momente grele, incat m-am gandit la moarte. M-am gandit ca daca nu as crede ca exista Dumnezeu si daca nu as fi lasa, mi-as fi luat demult viata...Dar Dumnezeu exista si va fi o viata mai apoi... Si apoi, este El cel care mi-a dat viata, nu am eu dreptul sa iau viata pe care El mi-a dat-o, chiar daca e atat de intuneric in singuratate uneori... Nu stiu ce sa fac, ma simt pierduta, fara scapare, as vrea sa-mi plang pacatele dar sunt atat de insensibila, constiinta mea a inceput sa piara...Si totusi stiu cat rau am facut si as vrea sa pot sa ma pocaiesc sa simt acea durerere a pocaintei... Acum, aproape ca nu mai simt nimic... Mai exista o sansa sa imi revin? Mai exista o sansa sa ma ierte Dumnezeu, sa refac aceasta legatura caruia i-am dat drumul? De ce nu pot sa plang macar, sa imi para atat de rau incat sa plang cum faceam altadata...? Mai pot sa ajung la lumina Lui? As vrea sa-L mai iubesc cum il iubeam odata, sa-I fiu loiala, sa nu-l dezamagesc...Imi pare rau! nu stiu ce sa mai fac...Sunt atat de tanara si atat de degradata...simt ca mi-am distrus sufletul si as vrea sa pot sa o iau de la inceput. Last edited by anonima17; 29.07.2014 at 01:16:19. |
#2
|
|||
|
|||
Hai sa facem un test. Ce simiti atunci cand asculti acest fragment ?:
http://www.youtube.com/watch?v=KgNPj...B6F18ECC601549 |
#3
|
||||
|
||||
Citat:
Ori, poate ca ati crezut ca Isus a avut o existenta istorica, dar ati crezut si ati afirmat ca nu credeti ca a inviat ? Toma a facut-o. Si, totusi, Dumnezeu l-a iertat si lui i-a spus: "Fericiti cei ce nu vad, si cred!". Ori, poate, ati omorat oameni din ura fata de Cristos? Ei bine, Pavel a facut-o. Si totusi, Dumnezeu l-a iertat si lui i-a spus: "Greu iti este sa dai cu piciorul in tepuse!". Citat:
Asa sa va ajute Dumnezeu!
__________________
Doamne, Tu pe toate le știi ! Tu știi că Te iubesc ! www.catehism.com http://regnabit.wordpress.com |
#4
|
|||
|
|||
Citat:
Multumesc mult pentru acest cor, este o parte minunata a youtubeului. |
#5
|
|||
|
|||
Hristos a venit sa ne mantuiasca, nu sa ne piarda si S-a rastignit pentru cei pacatosi, asa ca mine, nu pentru cei drepti, ca sa ne dea posibilitatea sa ne pocaim si sa ne facem prieteni ai Sai. Pacatul ne desparte din cauza ca suntem prea ingaduitori cu noi insine. Iisus n-a fost asa. El este modelul nostru. Asadar, trebuie sa ne rastignim si noi patimile si poftele, pentru a-I fi plăcuți Lui alegand una dintre cele doua cai de mantuire: casatoria sau calugaria.
Deznadejdea ta este de la diavol. Inlocuieste-o cu nadejdea constructiva ca Dumnezeu te va mantui, dar nu fara osteneala. Mantuirea este un mare dar, o mare comoara si se obtine cu osteneala si mai ales cu smerenie, caci mandria este in masura sa spurce tot ce facem bun. Pentru mangaiere duhovniceasca, iti pot fi de mare ajutor cartile Mantuirea pacatosilor Sfantul Agapie Criteanu, Intre iadul smereniei si iadul deznadejdii scrisa de Sfantul Siluan Athonitul, Vietile Sfintilor etc. |
#6
|
|||
|
|||
Citat:
|
#7
|
|||
|
|||
Te simti rau cand ai ascultat acel fragment ?
Citeste urmatoarele: http://www.crestinortodox.ro/religie...ii-121554.html http://www.ortodoxia.md/articole-pre...sau-deprimarea In primul rand primul pas pe care al trebui sa-l faci este sa te ierti pe tine insuti.Apoi trebuie sa-i ierti si pe ceilalti de langa tine care ti-au facut rau Dar spune-mi, cand ai ascultat acel fragment , l-ai simtit ca pe un fragment muzical sau ceva mult mai mult ? |
#8
|
|||
|
|||
"Imi pare rau" am vrut sa scriu...
Imi este atat de greu sa ma iert pe mine insumi...uneori ma gandesc ca nici Dumnezeu nu m-ar putea ierta, dar el este bun si iarta... putin mai mult decat un fragment muzical, la fel cum mi se intampla si la Sf.Liturghie, simt ca ar trebui sa ma bucur cand il slavesc pe Dumnezeu, dar eu nu ma pot gandi decat ca sunt atat de nevrednica ca Dumnezeu nu-mi asculta rugaciunile, ca e in zadar...dar ar trebui sa ma spovedesc...am sa o si fac cat mai repede posibil. |
#9
|
|||
|
|||
Citat:
Problema este ca tu esti tu iar Dumnezeu este Dumnezeu.Adica tu ai gandurile tale si dorintele tale iar Dumnezeu are gandurile Sale si dorintele Sale.Prin urmare nu trebuie sa te superi daca Dumnezeu nu gandeste ca tine si daca dorintele LUI nu sunt dorintele tale.Iar aceasta neconcordanta te arunca pe tine in depresie, iar apoi vine Dracul si iti sopteste in ureche ca Dumnezeu nu te asculta, ca nu te baga in seama, ceva de genul. Insa Dumnezeu sa stii ca te asculta si ca te baga in seama, insa raspunsul LUI la dilemele tale il da cand socoteste El si in forma aleasa de El. Uite ce spune Domnul: "Căci gândurile Mele nu sunt gândurile voastre, și căile voastre nu sunt căile Mele" De obicei medicamentul impotriva depresiei consta in rugaciune si rabdare( care este o virtute crestina care se construieste in timp) |
|