O sugestie pentru vacanta dumneavoastra

[cristiboss56]

Cel mai cunoscut centru spiritual şi cultural din inima Ardealului, Mănăstirea Nicula, se va afla, pe 14 și 15 august, în sărbătoare, zeci de mii de pelerini fiind așteptați să se închine la icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, aflată aici, și să participe la sfintele slujbe organizate cu prilejul sărbătorii Adormirii Maicii Domnului, hramul așezământului monahal.
In ajunul praznicului va fi organizat și anul acesta, pelerinajul “La Nicula Colo-n deal”, care se va desfășura, pe jos, pe traseul Gherla - Mănăstirea Nicula. Plecarea se va face din centrul municipiului Gherla. Pe traseu, credincioșii și preoții vor cânta pricesne închinate Maicii Domnului. Pelerinajul se află la cea de-a treia ediție și este organizat de Arhiepiscopia Vadului, Feleacului și Clujului, în colaborare cu Protopopiatul Gherla.

[cristiboss56]

Câteva mii de credincioşi sunt aşteptaţi miercuri, 6 august, de praznicul Schimbarea la Faţă a Mântuitorului Iisus Hristos, la Mânăstirea Lainici din judeţul Gorj. La ceas de aleasă sărbătoare slujba Sfintei Liturghii va fi săvârşită de Înaltpreasfinţitul Părinte Irineu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, împreună cu Preasfinţitul Părinte Nicodim, Episcopul Severinului şi Strehaiei şi Preasfinţitul Părinte Siluan, Episcopul Eparhiei Orodoxe Române din Ungaria, alături de un numeros sobor de preoţi şi diaconi, după cum ne-a precizat Diacon Gheorghe Cioiu.

Praznicul Schimbarea la Faţă este hramul Schitului Locurele, situat la aproximativ 5 km de Mânăstirea Lainici. Schitul Locurele a fost ctitorit intre anii 1850-1852 de către monahii Luca şi Cleopa şi târnosit de către Sfântul Calinic, pe atunci Episcopul Râmnicului Noului Severin, la 6 august 1860, cu hramul Schimbarea la Faţă a Domnului. Cu timpul, sărbătoarea hramului s-a extins şi la Mănăstirea Lainici, devenind una dintre cele mai populare sărbători creştin ortodoxe din Oltenia, ce adună numeroşi credincioşi în Lavra Sfântului Irodion, pe defileul Jiului.

Mânăstirea Lainici a fost construită între anii 1812 – 1817 şi dispune de o valoroasă colecţie de artă bisericească ce conţine icoane, obiecte de cult şi carte veche. Biserica nouă adăposteşte moaştele Sfântului Irodion, precum şi o icoană a Maicii Domnului „Grabnic Ascultătoare”, adusă de la Muntele Athos.

[fallen]

Si la manastirea de pe Ceahlau a fost hramul acum de Schimbarea la fata...si la schitul Sihla, si apoi pe 7 hramul Sfintei Teodora, dupa ce pe 5 a fost praznuit sf Ioan Iacob de la Neamt....deci Moldova ar fi una din destinatiile potrivite de inceput de august....si dupa cateva zile de odihna, avem timp sa ajungem pe 15 la manastirea Nicula, la hramul Adormirii Maicii Domnului....
Si la Marele Meteor a fost hramul tot acum, de Schimbarea la fata....daca ne aflam prin zona, putem sa ne deplasam spre sudvest, in insula Kefalonia, unde sunt vreo 2 locasuri cu hramul Adormirii Maici Domnului, din care una chiar se spune ca apar niste serpi in preajma praznicului....( legenda spune ca maicutele au fosttransfomate la cererea lor spre a nu fi prinse si batjocorite de turci ); mai sunt 2 locasuri si in insula Thassos ( de partea cealalta, in NE), una cu hramuk Adormirii (Panagouda) si na cu hramul Nasterii Maicii Domnului (Panagia)....

Apropo, de Sf Pantelimon a fosr cneva la Manastirea Oasa, din muntii Parang/Sureanu ( pe Transalpina)?
Daca nu, dar mai aveti drum prin zona, de Taierea Capului Sf Ioan Botezatorul e hram atat la Schitul Cornet, pe malul Oltului ( mai sus de Cozia), sau la Schitul Pahomie sau Patrunsa, una din cele 2 de la poalele Builei, in Valcea ( Olanesti, Horezu, pe acolo)...
Duce-m-as....si m-as tot duce, boala asta n-are leac, dar nici vindecare :):):)

[cristiboss56]

Un pelerinaj cu tradit›ie are loc an de an cu ocazia sărbătorii Adormirii Maicii Domnului la Mănăstirea Moisei din judet›ul Maramures™. Aici, în fiecare an, mii de credincios™i din zona Maramures™ului, dar s™i din alte zone ale t›ării se adună pentru a participa la hramul mănăstirii. Pelerinii iau parte la sfintele slujbe s™i se închină icoanei Maici Domnului, dăruită aşezamantului monahal de un calugar din Muntele Athos.

Potrivit staret›ului Mănăstirii Moisei, ieromonahul Teofil Pop, an de an în preajma zilei de 15 august, preot›ii din toate satele Maramures™ului voievodal, împreună cu tinerii s™i copiii din satul lor, după ce în timpul postului Sfintei Mării la fiecare vecernie cu paraclis au pregătit pricesne în cinstea Maicii Domnului, în ajun, pe 14 august, pornesc cu toții spre mănăstirea de la Moisei. Aces™tia vin pentru a se ruga Maicii Domnului s™i pentru a participa la sfintele slujbe oficiate aici cu prilejul hramului mănăstirii. Anul acesta în mijlocul obs™tii monahale s™i a pelerinilor va fi prezent ÎPS Iosif, Mitropolitul Europei Occidentale s™i Meridionale, care va oficia în ziua de 15 august Sfânta Liturghie în sobor de preot›i s™i diaconi, potrivit Radio Renaşterea.

[cristiboss56]

Biserica Ortodoxă cinstește pe 29 august Tăierea cinstitului cap al Sfântului Ioan Botezătorul, zi de post şi de rugăciune profundă. Cu acest prilej, mai multe lăcașuri de cult din ţară îşi sărbătoresc hramul, printre care și Mănăstirea Secu, din Arhiepiscopia Iașilor.
Mănăstirea Secu este o vatră monahală de intensă trăire duhovnicească a cărei vechime se ridică la aproape 500 de ani. În jurul anului 1500, pe domeniul feudal al Cetăţii Neamţului, pe valea Pârâului Secu, se aşează un grup de sihastri care vor întemeia mai apoi, în anul 1530, sub conducerea Ieroschimonahului Zosima, călugăr de la Mănăstirea Neamţ, schitul cu acelaşi nume: Schitul lui Zosima.
Domnitorul Petru Rareş (1527-1546) a clădit biserica Schitului Zosima pe locul actualei biserici a cimitirului mănăstirii. Schitul a fost îngrădit cu zid de piatră în anul 1550 de către Doamna Elena, soţia voievodului, şi de fiii săi. Din acest zid se mai păstrează astăzi o mică parte: la intrarea în mănăstire, în dreptul actualei biserici a cimitirului, unde, în urmă cu cinci secole, fusese poarta de intrare în schit şi clopotniţă acestuia.



Acelaşi domnitor, Petru Rareş, în prima lui domnie, a întărit stăpânirea asupra pământurilor ce aparţineau moşiei Cetăţii Neamţului, daruindu-le călugărilor de pe valea Pârâului Secu. Episcopul Melchisedec Ştefănescu, vorbind despre începuturile Mănăstirii Secu, aminteşte că până în anul 1910, pe zidul clopotniţei din mănăstire, în nişă unde se afla acum o frescă cu Sf. Ioan Botezătorul, se găsea pisania originală de la biserică construită de Voievodul Petru Rareş, pisanie care să deteriorat din cauza asprimii vremurilor.
În vremea voievozilor Alexandru Lapusneanu (1552-1561 şi 1564-1568), Petru Schiopu (1574-1579 şi 1581-1591) şi Aron Tiranul (1591-1595), Schitul lui Zosima mai primeşte câteva danii spre folosinţă şi întreţinerea călugărilor sihastri din aceste locuri.
Spre sfârşitul veacului al XVIlea, Schitul lui Zosima cunoaşte o dezvoltare deosebită, mai ales din punct de vedere economic: daniilor particulare li se adăugă acum danii şi confirmări domneşti, iar numele egumenului Dosoftei, unul dintre ucenicii lui Zosima, este des pomenit în pricinile de vecinătate cu mai vechii şi puternicii călugări de la Mănăstirea Neamţ.



În secolul al XVII-lea, Nestor Ureche, vornicul Ţării de Jos, tatăl cunoscutului cronicar Grigore Ureche, împreună cu soţia sa Mitrofana, ctitoresc mănăstirea de piatră, în formă de cetate dreptunghiulară, cu biserica mare în mijlocul zidurilor, căreia i-au fixat hramul „Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul”, sărbătorit în fiecare an la data de 29 august.
Nestor Ureche ajunsese în rândurile celor dintâi boieri ai Moldovei sub domnia lui Ieremia Movilă, prin bogăţia casei sale, către care se îndreptau veniturile a peste 70 de sate, dar şi prin isteţimea minţii. El avea demnitatea de Mare Vornic, fiind judecător principal al ţării şi „mai marele curţii domneşti”.



Marele boier a înzestrat aceasta ctitorie cu odoare, cărţi şi moşii, aşa cum erau înzestrate toate mănăstirile domneşti în vremea voievodului Ieremia Movilă. Pe atunci în scaunul Mitropoliei Moldovei era Gheorghe Movilă, fratele voievodului, egumen la Mănăstirea Secu fiind Ieroschimonahul Dosoftei.
După obicei, şi la Secu numele ctitorului este menţionat în pisania aşezată pe peretele de sud al bisericii mari, pisanie originală scrisă frumos în limba slavonă, a cărei traducere o redam mai jos:



„Cu vrerea Tatălui şi cu ajutorul Fiului şi cu săvârşirea Sfântului Duh, cu rugăciunile Preacuratei Născătoare de Dumnezeu şi cu ale Sfântului Ioan Înaintemergătorul şi cu ale tuturor sfinţilor, cu bunăvoinţă şi îngăduinţa dreptcredinciosului domnului nostru Io Ieremia Movila Voievod, cu mila lui Dumnezeu Domn Ţării Moldovei şi a de Dumnezeu dăruiţilor săi fii Io Constantin şi Alexandru Voievod şi cu a celuilalt frate al său Simeon Movila Voievod şi a copiilor săi; şi cu binecuvântarea fratelui domniei lor Preasfinţitului Gheorghe Moghila, Mitropolitul Sucevei, cu bună râvna dumnezeiască şi cu adevărată avere de la Dumnezeu dăruită a adevăraţilor ctitori, sau făcut acest locaş dumnezeiesc şi sau zidit spre lauda lui Dumnezeu celui Înalt, în numele Sfântului Slăvitului Prooroc Înaintemergătorul şi Botezătorul lui Hristos Ioan şi a cinstitei lui tăieri, de smeritul şi mult greşitul şi nevrednicul rob al Stăpânului Hristos, Nestor Ureche, Marele Vornic al Ţării de Jos şi de Doamna lui Mitrofana şi de copiii lui: Vasile şi Grigore şi de alţi de Dumnezeu dăruiţi copii ai lor. Sfinţilor părinţi petrecători din acest sfânt locaş ca să vă rugaţi lui Dumnezeu pentru noi mult greşiţii robi ai lui Dumnezeu, Nestor Ureche şi soţia sa Mitrofana şi pentru tot neamul lor şi pentru iertarea păcatelor lor în vecii vecilor. Amin.



Şi sau început a se zidi la anul 7110 (1602, n.r.), iunie 7, şi să isprăvit în acelaşi an, octombrie 5.



Istoric: secu.mmb.ro

[cristiboss56]

Biserica Ortodoxă cinstește pe 29 august Tăierea cinstitului cap al Sfântului Ioan Botezătorul, zi de post şi de rugăciune profundă. Cu acest prilej, mai multe lăcașuri de cult din ţară îşi sărbătoresc hramul, printre care și Mănăstirea Secu, din Arhiepiscopia Iașilor.
Mănăstirea Secu este o vatră monahală de intensă trăire duhovnicească a cărei vechime se ridică la aproape 500 de ani. În jurul anului 1500, pe domeniul feudal al Cetăţii Neamţului, pe valea Pârâului Secu, se aşează un grup de sihastri care vor întemeia mai apoi, în anul 1530, sub conducerea Ieroschimonahului Zosima, călugăr de la Mănăstirea Neamţ, schitul cu acelaşi nume: Schitul lui Zosima.
Domnitorul Petru Rareş (1527-1546) a clădit biserica Schitului Zosima pe locul actualei biserici a cimitirului mănăstirii. Schitul a fost îngrădit cu zid de piatră în anul 1550 de către Doamna Elena, soţia voievodului, şi de fiii săi. Din acest zid se mai păstrează astăzi o mică parte: la intrarea în mănăstire, în dreptul actualei biserici a cimitirului, unde, în urmă cu cinci secole, fusese poarta de intrare în schit şi clopotniţă acestuia.
Acelaşi domnitor, Petru Rareş, în prima lui domnie, a întărit stăpânirea asupra pământurilor ce aparţineau moşiei Cetăţii Neamţului, daruindu-le călugărilor de pe valea Pârâului Secu. Episcopul Melchisedec Ştefănescu, vorbind despre începuturile Mănăstirii Secu, aminteşte că până în anul 1910, pe zidul clopotniţei din mănăstire, în nişă unde se afla acum o frescă cu Sf. Ioan Botezătorul, se găsea pisania originală de la biserică construită de Voievodul Petru Rareş, pisanie care să deteriorat din cauza asprimii vremurilor.
În vremea voievozilor Alexandru Lapusneanu (1552-1561 şi 1564-1568), Petru Schiopu (1574-1579 şi 1581-1591) şi Aron Tiranul (1591-1595), Schitul lui Zosima mai primeşte câteva danii spre folosinţă şi întreţinerea călugărilor sihastri din aceste locuri.
Spre sfârşitul veacului al XVIlea, Schitul lui Zosima cunoaşte o dezvoltare deosebită, mai ales din punct de vedere economic: daniilor particulare li se adăugă acum danii şi confirmări domneşti, iar numele egumenului Dosoftei, unul dintre ucenicii lui Zosima, este des pomenit în pricinile de vecinătate cu mai vechii şi puternicii călugări de la Mănăstirea Neamţ.



În secolul al XVII-lea, Nestor Ureche, vornicul Ţării de Jos, tatăl cunoscutului cronicar Grigore Ureche, împreună cu soţia sa Mitrofana, ctitoresc mănăstirea de piatră, în formă de cetate dreptunghiulară, cu biserica mare în mijlocul zidurilor, căreia i-au fixat hramul „Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul”, sărbătorit în fiecare an la data de 29 august.
Nestor Ureche ajunsese în rândurile celor dintâi boieri ai Moldovei sub domnia lui Ieremia Movilă, prin bogăţia casei sale, către care se îndreptau veniturile a peste 70 de sate, dar şi prin isteţimea minţii. El avea demnitatea de Mare Vornic, fiind judecător principal al ţării şi „mai marele curţii domneşti”.



Marele boier a înzestrat aceasta ctitorie cu odoare, cărţi şi moşii, aşa cum erau înzestrate toate mănăstirile domneşti în vremea voievodului Ieremia Movilă. Pe atunci în scaunul Mitropoliei Moldovei era Gheorghe Movilă, fratele voievodului, egumen la Mănăstirea Secu fiind Ieroschimonahul Dosoftei.
După obicei, şi la Secu numele ctitorului este menţionat în pisania aşezată pe peretele de sud al bisericii mari, pisanie originală scrisă frumos în limba slavonă, a cărei traducere o redam mai jos:



„Cu vrerea Tatălui şi cu ajutorul Fiului şi cu săvârşirea Sfântului Duh, cu rugăciunile Preacuratei Născătoare de Dumnezeu şi cu ale Sfântului Ioan Înaintemergătorul şi cu ale tuturor sfinţilor, cu bunăvoinţă şi îngăduinţa dreptcredinciosului domnului nostru Io Ieremia Movila Voievod, cu mila lui Dumnezeu Domn Ţării Moldovei şi a de Dumnezeu dăruiţilor săi fii Io Constantin şi Alexandru Voievod şi cu a celuilalt frate al său Simeon Movila Voievod şi a copiilor săi; şi cu binecuvântarea fratelui domniei lor Preasfinţitului Gheorghe Moghila, Mitropolitul Sucevei, cu bună râvna dumnezeiască şi cu adevărată avere de la Dumnezeu dăruită a adevăraţilor ctitori, sau făcut acest locaş dumnezeiesc şi sau zidit spre lauda lui Dumnezeu celui Înalt, în numele Sfântului Slăvitului Prooroc Înaintemergătorul şi Botezătorul lui Hristos Ioan şi a cinstitei lui tăieri, de smeritul şi mult greşitul şi nevrednicul rob al Stăpânului Hristos, Nestor Ureche, Marele Vornic al Ţării de Jos şi de Doamna lui Mitrofana şi de copiii lui: Vasile şi Grigore şi de alţi de Dumnezeu dăruiţi copii ai lor. Sfinţilor părinţi petrecători din acest sfânt locaş ca să vă rugaţi lui Dumnezeu pentru noi mult greşiţii robi ai lui Dumnezeu, Nestor Ureche şi soţia sa Mitrofana şi pentru tot neamul lor şi pentru iertarea păcatelor lor în vecii vecilor. Amin.



Şi sau început a se zidi la anul 7110 (1602, n.r.), iunie 7, şi să isprăvit în acelaşi an, octombrie 5.



Istoric: secu.mmb.ro

[cristiboss56]

În acest an, la sărbătoarea Înălt›ării Sfintei Cruci, se va organiza pentru a IX-a oară pelerinajul la Crucea-monument de pe muntele Mic, după cum ne-au transmis Diac. Pavel Canea, Darius Herea. Sute de credincios™i sunt as™teptat›i s™i de această dată pentru a cinsti memoria eroilor bănăt›eni, în amintirea cărora este înălt›ată crucea de pe munte.

Evenimentul, organizat de Episcopia Caransebes™ului s™i init›iat de către Preasfint›itul Episcop Lucian în anul 2006, va debuta sâmbătă, 14 septembrie, la orele 8.30, când se va pleca în procesiune din centrul stat›iunii montane spre crucea de mari dimensiuni. Într-un fois™or amenajat la baza cruci, începând cu ora 09.30 se va oficia Sf. Liturghie arhierească de către Preasfint›itul Părinte Lucian, Episcopul Caransebes™ului alături de Preasfințitul Părinte Nicodim, Episcopul Severinului s™i Strehaiei şi Preasfinţitul Părinte Macarie, Episcopul ortodox român al Europei de Nord, înconjuraţi de un numeros sobor de preoţi şi diaconi.

La ora 12.00 se va oficia o slujbă de pomenire în memoria eroilor bănăt›eni, după care se vor depune coroane la temelia crucii. S˜i de această dată, vor fi prezent›i un batalion de ostas™i de la Brigada de 18 Infanterie Banat, care vor participa atât la procesiune, la momentul religios, precum s™i la defilarea gărzii de onoare, în încheierea evenimentului. De asemenea va avea loc lansarea cărţii aniversare „10 ani de la refacerea monumentului eroilor bănăţeni de pe Muntele Mic”.

„Pentru creştini, pelerinajul are frumoase înţelesuri spirituale, fiind deopotrivă o rugăciune de mulţumire adusă lui Dumnezeu pentru binefacerile primite de la El, osteneală sau asceză, dar şi pocăinţa spre iertarea păcatelor. Staţiunea Muntele Mic a luat fiinţă în anul 1935, iar în iulie 1936 a fost inaugurat monumentul eroilor bănăţeni din lupta pentru reîntregire, sau Crucea de pe Muntele Mic. Tot pe Muntele Mic, din anul 1940 funcţionează un schit de călugări aflat sub ocrotirea Sfântului Proroc Ilie. Pentru că Muntele Mic este un loc cu rezonanţe spirituale puternice, aflându-se în vecinătatea Muntelui Sfânt al strămoşilor noştri geto-daci, pentru că de aproape 80 de ani aici se află un locaş de rugăciune neîncetată şi un monument ce aminteşte de eroii cauzei naţionale a românilor, suntem nu doar îndreptăţiţi, ci şi îndatoraţi să exprimăm rugăciunea noastră către Dumnezeu într-o asemenea aşezare. Anul acesta este un eveniment aparte, deoarece se împlinesc 10 ani de la refacerea Crucii-monument al eroilor bănăţeni ai neamului. Pentru slava lui Dumnezeu şi pentru bucuria duhovnicească a închinătorilor, la pelerinajul nostru vor participa şi câţiva ierarhi din Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Român. Urmând o frumoasă tradiţie, începută în urmă cu patru ani, la pelerinaj vor participa şi se vor ruga împreună cu noi şi ostaşii Brigăzii 18 Infanterie Banat. Crucea de pe Muntele Mic este monument al credinţei, al cinstirii înaintaşilor eroi, dar şi monument de spiritualitate românească. De aceea Biserica şi Oastea şi-au dat mâna într-o împreună sărbătoare. Împreună vom cinsti crucea cea purtătoare de biruinţă, vom înălţa rugăciuni şi vor fi aduse onoruri militare eroilor bănăţeni jertfiţi pentru libertatea şi demnitatea noastră”, a subliniat părintele Daniel Alic, consilier cultural al Episcopiei Caransebeşului.

Crucea metalică de pe Muntele Mic este una dintre cele mai reprezentative monumente din Banat. Construirea noii cruci devenise stringent necesară, deoarece vechea cruce din lemn, ridicată cu 70 de ani în urmă, nu mai rezista intemperiilor. Astfel, s-a creat un grup de iniţiativă, la 1 februarie 2002, sub înaltul patronaj al Mitropoliei Banatului, care a stabilit modalităţi şi răspunderi pentru refacerea crucii-monument. În 14 septembrie 2004 a fost inaugurat noul monument, cu binecuvântarea IPS Nicolae, Mitropolitul Banatului, şi a PS Laurenţiu, Episcopul Caransebeşului, actualul Mitropolit al Ardealului.