Sensul suferintei

[gpalama]

În prealabil postat de Bianca1994

Doamne-ajuta! As vrea ,va rog ,sa ma ajutati cu pareri sau cu exemple de carti care m-ar putea ajuta in clarificarea subiectului care nu imi da pace si anume sensul suferintei.Si nu ma refer aici la boala,care este data ca o indreptare pentru om,pentru a-si vedea neputinta ci la prezenta suferintei in cazul persoanelor nevinovate care au de suferit din cauza actiunilor diabolesti ale altora .Ma refer aici la cei care au de suferit de pe urma pedofililor, a violatorilor,a criminalilor ,etc.Cum sa inteleg,dpdv crestin ,sensul suferintei in aceste cazuri ?

Draga Bianca, Hristos zice asa: RUGATI-VA ca sa nu cadeti in ispita.

Daca omul s-a departat de Hristos cu siguranta ca va cadea in MARI ispite in viata.

Tu vorbesti despre mari, mari greseli in care nu se cade chiar oricum; astea nu sunt "ispite" ingaduite de Dumnezeu spre inteleptirea noastra. Astea sunt mari ispite si gropi in care cadem din cauza diavolului.

De astfel de ispite ne ferim si ne pazim NUMAI daca stam prin rugaciune aproape de Dumnezeu si Biserica.


Toate exemplele din pateric arata clar ca DUmnezeu ajuta grabnic in astfel de situatii.

Suferinta este o suferinta grea, cauzata de caderea in ispita prin departarea de Dumnezeu.

Nu ai ce sa intelegi din suferinta asta. Nu este suferinta pentru indreptare, nu este suferinta pentru folos. Este suferinta venita datorita vietii departate de Dumnezeu.

S-a ajuns in situatia asta pentru ca oamenii au stat departe de Dumnezeu.


Si ca sa fiu putin mai clar o sa-ti dau 2 exemple din Vietile Sfintilor:
1. Sfanta Iustina a fost chinuita trupeste de diavol fantastic de mult. Din ingaduinta lui Dumnezeu, spre folosul ei, a comunitatii, spre folosul Sf. Ciprian.
A suferit cumplit de chinul acesta, dar PRIN RUGACIUNE SI POST a biruit diavolul.
In cazul asta lucrurile pe scurt sunt: diavol, ispita mare trupeste, rugaciune, biruinta.

2. In viata Sf. Nectarie este urmatorul exemplu: un tanar grec urma sa se casatoreasca. Era marinar si pe mare s-a imbolnavit grav rau de tot cu 2 luni inainte sa se casatoreasca. A paralizat de la mijloc in jos, a orbit, cumplit pe scurt.
S-a dus la Sf. Nectarie in Eghina (care era mort). Cand a ajuns in fata BIsericii, Sf. Nectarie il astepta in fata Bisericii, sus pe scarile. Doar omul bolnav l-a vazut, nu si cei care erau impreuna cu el.

Sf. Nectarie i-a spus clar atunci: "AI CAZUT IN ACEASTA BOALA DEOARECE TE-AI DEPARTAT DE BISERICA SI NU TE-AI RUGAT LUI DUMNEZEU SI MIE".

Punct si clar.

Dupa 40 de zile si rugaciuni si masluri, Sf. Nectarie s-a mai aratat de 2-3 ori si baiatul ala S-A FACUT COMPLET SANATOS.

Concluzie:
1. Daca traim dupa Dumnezeu, Dumnezeu este Tatal Nostru SI IN SUFERINTA.
El stie de ea, are grija de noi. Iar suferinta ARE UN ROST.
2. Daca NU traim dupa Dumnezeu atunci suferinta este o intamplare nefericita cu consecinte tragice si grave.

[Ioan_Cezar]

Îmi e greu să înţeleg cum puteţi afirma că există şi suferinţă fără folos.
Dimpotrivă, aşa cum dealtfel aţi arătat, folosul suferinţei care vine ca urmare a îndepărtării de Dumnezeu este ca omul să înţeleagă ce i s-a întâmplat de fapt şi de ce i s-a întâmplat. Şi să cadă la Hristos.
Cât suntem în trup avem prilejul, inclusiv prin suferinţă (sau mai bine spus în mod expres prin suferinţă) să ne întoarcem la Domnul, să ne căim şi să cerem har de pocăinţă.
Ce folos mai mare ca acesta poate aduce suferinţa?

P.S. Din experienţa personală/profesională cunosc faptul că oamenii înnebunesc, ucid sau se sinucid tocmai atunci când nu mai găsesc nici un sens suferinţei. Vă rog respectuos, frăţeşte, să reflectaţi cu atenţie la legătura dintre suferinţă şi sensul ei prin filtrul Iubirii lui Dumnezeu pentru oameni.

[Bianca1994]

În prealabil postat de gpalama

Draga Bianca, Hristos zice asa: RUGATI-VA ca sa nu cadeti in ispita.

Daca omul s-a departat de Hristos cu siguranta ca va cadea in MARI ispite in viata.

Tu vorbesti despre mari, mari greseli in care nu se cade chiar oricum; astea nu sunt "ispite" ingaduite de Dumnezeu spre inteleptirea noastra. Astea sunt mari ispite si gropi in care cadem din cauza diavolului.

De astfel de ispite ne ferim si ne pazim NUMAI daca stam prin rugaciune aproape de Dumnezeu si Biserica.


Toate exemplele din pateric arata clar ca DUmnezeu ajuta grabnic in astfel de situatii.

Suferinta este o suferinta grea, cauzata de caderea in ispita prin departarea de Dumnezeu.

Nu ai ce sa intelegi din suferinta asta. Nu este suferinta pentru indreptare, nu este suferinta pentru folos. Este suferinta venita datorita vietii departate de Dumnezeu.

S-a ajuns in situatia asta pentru ca oamenii au stat departe de Dumnezeu.


Si ca sa fiu putin mai clar o sa-ti dau 2 exemple din Vietile Sfintilor:
1. Sfanta Iustina a fost chinuita trupeste de diavol fantastic de mult. Din ingaduinta lui Dumnezeu, spre folosul ei, a comunitatii, spre folosul Sf. Ciprian.
A suferit cumplit de chinul acesta, dar PRIN RUGACIUNE SI POST a biruit diavolul.
In cazul asta lucrurile pe scurt sunt: diavol, ispita mare trupeste, rugaciune, biruinta.

2. In viata Sf. Nectarie este urmatorul exemplu: un tanar grec urma sa se casatoreasca. Era marinar si pe mare s-a imbolnavit grav rau de tot cu 2 luni inainte sa se casatoreasca. A paralizat de la mijloc in jos, a orbit, cumplit pe scurt.
S-a dus la Sf. Nectarie in Eghina (care era mort). Cand a ajuns in fata BIsericii, Sf. Nectarie il astepta in fata Bisericii, sus pe scarile. Doar omul bolnav l-a vazut, nu si cei care erau impreuna cu el.

Sf. Nectarie i-a spus clar atunci: "AI CAZUT IN ACEASTA BOALA DEOARECE TE-AI DEPARTAT DE BISERICA SI NU TE-AI RUGAT LUI DUMNEZEU SI MIE".

Punct si clar.

Dupa 40 de zile si rugaciuni si masluri, Sf. Nectarie s-a mai aratat de 2-3 ori si baiatul ala S-A FACUT COMPLET SANATOS.

Concluzie:
1. Daca traim dupa Dumnezeu, Dumnezeu este Tatal Nostru SI IN SUFERINTA.
El stie de ea, are grija de noi. Iar suferinta ARE UN ROST.
2. Daca NU traim dupa Dumnezeu atunci suferinta este o intamplare nefericita cu consecinte tragice si grave.

Inteleg ca acele exemple pe care le-am dat sunt mari greseli ,caderi in ispita sau le putem spune chiar actiuni diabolesti.Eu nu inteleg insa sensul suferintei in cazul victimelor.Nu cred ca boala ori vreo alta suferinta trebuie socotite drept pedepse divine,caci Dumnezeu este iubire.Asa cum ati aratat si dv in cele mai multe cazuri suferintele ori alte ispite sunt spre folosul nostru ,spre indreptare pentru a intelege nevoia noastra de Dumnezeu.Insa ,sa luam spre exemplu cazul unui copil bolnav de cancer sau a unuia care a fost victima ,sa zicem a unui pedofil.Ce rost are suferinta in cazul lor ?

[Yasmina]

În prealabil postat de Bianca1994

Inteleg ca acele exemple pe care le-am dat sunt mari greseli ,caderi in ispita sau le putem spune chiar actiuni diabolesti.Eu nu inteleg insa sensul suferintei in cazul victimelor.Nu cred ca boala ori vreo alta suferinta trebuie socotite drept pedepse divine,caci Dumnezeu este iubire.Asa cum ati aratat si dv in cele mai multe cazuri suferintele ori alte ispite sunt spre folosul nostru ,spre indreptare pentru a intelege nevoia noastra de Dumnezeu.Insa ,sa luam spre exemplu cazul unui copil bolnav de cancer sau a unuia care a fost victima ,sa zicem a unui pedofil.Ce rost are suferinta in cazul lor ?

Multe personae cu un trecut deosebit de trist ajung mari sustinatori spirituali ai altora;ajung sa-i inspire si pe altii sau sa le aline suferintele.
Se nasc asociatii si colective,fronturi de sustinere pt abuzati,ceva ce nu a existat in precedent. Activitatatile acestea fac ca lumea sa se mobilizeze,sa vorbeasca,sa-si exprime solidaritatea si empatia ceea ce teoretic ar trebui sa duca la reducerea acestor orori in mentalul colectiv.


Despre boli,nu prea inteleg ceea ce nu intelegi tu :)
Bolile fie se mostenesc pe linie stramoseasca fie le construim noi prin actiunile noastre zilnice.
Bolile nu vin asa prin posta,la colet trimise tam-nesam de Dumnezeu.
Multi oameni traiesc fara noima fara a se ingriji de suflet si de trup si apoi sunt foarte socati ca s-au imbolnavit.Ce credeai ca toata viata te vei simti ca in copilarie?

Ca sa reiau exemplul tau,trebuie sa cauti in istoria familiei care are un copil bolnav de cancer sa vezi ce anume a dus la asta...Intotdeauna exista cauza si efect. Copilul cu cancer este doar un efect al unei cauze,al unei actiuni. Ceva a fost gresit, a fost facut gresit.
In neamul meu,am avut un caz de leucemie la o fata adolescenta;ea nu era vinovata de nimic,ba din contra era un copil model,foarte precoce si inteleapta pt varsta ei,nu cred sa fi suparat niciodata pe nimeni in cei 16 ani cat a trait si totusi a fost lovita de aceasta catea de boala!
Se prea poate ca intamplarea sa fie datorata infidelitatii tatalui ei,care era un om bun luat ca atare,dar nu putea sa fie de loc fidel sotiei lui si mereu facea nefacute incat pana si sotia s-a imbolnavit de suparare.
Nu poti sa fi casatorit cu un infidel si sa nu te imbolnavesti de inima rea; te raneste,te apasa,te invinovateste,te face incomplet...

Totusi boala si moartea acestei fete a adus mult bine pe termen lung deoarece mama ramasa singura si neconsolata,si-a dedicat viata altora,s-a pocait, a devenit de nelipsit de la biserica,a tinut posturi o viata intreaga,a crestinat multi copii din familie,a crescut doua generatii de orfani/lepadati si s-a mantuit. Mult a mai suferit aceasta femeie,poate mai mult decat o bolnava de leucemie.
Mereu suntem victime colaterale ale actiunii altora;sa-i iertam noi cat mai avem timp caci daca ar stii ei cat rau fac si pe cati ii nenorocesc ar plange cu amar!

[Bianca1994]

În prealabil postat de Yasmina

Multe personae cu un trecut deosebit de trist ajung mari sustinatori spirituali ai altora;ajung sa-i inspire si pe altii sau sa le aline suferintele.
Se nasc asociatii si colective,fronturi de sustinere pt abuzati,ceva ce nu a existat in precedent. Activitatatile acestea fac ca lumea sa se mobilizeze,sa vorbeasca,sa-si exprime solidaritatea si empatia ceea ce teoretic ar trebui sa duca la reducerea acestor orori in mentalul colectiv.


Despre boli,nu prea inteleg ceea ce nu intelegi tu :)
Bolile fie se mostenesc pe linie stramoseasca fie le construim noi prin actiunile noastre zilnice.
Bolile nu vin asa prin posta,la colet trimise tam-nesam de Dumnezeu.
Multi oameni traiesc fara noima fara a se ingriji de suflet si de trup si apoi sunt foarte socati ca s-au imbolnavit.Ce credeai ca toata viata te vei simti ca in copilarie?

Ca sa reiau exemplul tau,trebuie sa cauti in istoria familiei care are un copil bolnav de cancer sa vezi ce anume a dus la asta...Intotdeauna exista cauza si efect. Copilul cu cancer este doar un efect al unei cauze,al unei actiuni. Ceva a fost gresit, a fost facut gresit.
In neamul meu,am avut un caz de leucemie la o fata adolescenta;ea nu era vinovata de nimic,ba din contra era un copil model,foarte precoce si inteleapta pt varsta ei,nu cred sa fi suparat niciodata pe nimeni in cei 16 ani cat a trait si totusi a fost lovita de aceasta catea de boala!
Se prea poate ca intamplarea sa fie datorata infidelitatii tatalui ei,care era un om bun luat ca atare,dar nu putea sa fie de loc fidel sotiei lui si mereu facea nefacute incat pana si sotia s-a imbolnavit de suparare.
Nu poti sa fi casatorit cu un infidel si sa nu te imbolnavesti de inima rea; te raneste,te apasa,te invinovateste,te face incomplet...

Totusi boala si moartea acestei fete a adus mult bine pe termen lung deoarece mama ramasa singura si neconsolata,si-a dedicat viata altora,s-a pocait, a devenit de nelipsit de la biserica,a tinut posturi o viata intreaga,a crestinat multi copii din familie,a crescut doua generatii de orfani/lepadati si s-a mantuit. Mult a mai suferit aceasta femeie,poate mai mult decat o bolnava de leucemie.
Mereu suntem victime colaterale ale actiunii altora;sa-i iertam noi cat mai avem timp caci daca ar stii ei cat rau fac si pe cati ii nenorocesc ar plange cu amar!

Vreti sa spuneti ca boala copiilor vine ca o pedeapsa data pentru pacatele parintilor ?Eu cred ca asta ar fi o mare nedreptate din partea lui Dumnezeu ,asta inseamna ca il vedeti pe Dumnezeu ca un razbunator,dar se stie ca iubirea lui Dumnezeu fata de faptura Sa covarseste iubirea oricarui parinte pentru copilul sau .
Ati mai spus ca bolile se mostenesc pe linie genetica.Nu ma pricep la acest domeniu,stiu ca unele boli se mostenesc,dar nu cred ca si cele letale(cum ar fi cancerul)Asta iar ar fi o mare nedreptate,caci nimeni nu alege familia in care se naste.
Ati mai spus si ca femeia aceea a suferit mai mult decat un bolnav de leucemie.Serios?Suferinta ei a fost provocata de alegerile ei ,putea pur si simplu sa se desparta de sotul infidel,pe cand chinurile bolii nu cred ca ar putea fi exmprimate.Putini crestini isi pastreaza nadejdea si chiar credinta in Dumnezeu in acele momente.

[Yasmina]

În prealabil postat de Bianca1994

Vreti sa spuneti ca boala copiilor vine ca o pedeapsa data pentru pacatele parintilor ?Eu cred ca asta ar fi o mare nedreptate din partea lui Dumnezeu ,asta inseamna ca il vedeti pe Dumnezeu ca un razbunator,dar se stie ca iubirea lui Dumnezeu fata de faptura Sa covarseste iubirea oricarui parinte pentru copilul sau .
Ati mai spus ca bolile se mostenesc pe linie genetica.Nu ma pricep la acest domeniu,stiu ca unele boli se mostenesc,dar nu cred ca si cele letale(cum ar fi cancerul)Asta iar ar fi o mare nedreptate,caci nimeni nu alege familia in care se naste.
Ati mai spus si ca femeia aceea a suferit mai mult decat un bolnav de leucemie.Serios?Suferinta ei a fost provocata de alegerile ei ,putea pur si simplu sa se desparta de sotul infidel,pe cand chinurile bolii nu cred ca ar putea fi exmprimate.Putini crestini isi pastreaza nadejdea si chiar credinta in Dumnezeu in acele momente.

Mda,intradevar am spus,am tot spus si iar am spus mai apoi...

Tu il vezi pe Dumnezeu ca pe un razbunator,te rog nu-mi pune vorbe straine in gura!
Cum adica sa-L vad ca pe un razbunator daca strabunii mei au dus o viata destrabalata si au stricat banca genetica a familionului prin pacatele lor de toate felurile?
Daca nu cunosti unele domenii sau altele atunci citeste intai si pregateste-te si apoi deschide threaduri de discutii in care sa faci negari de toate genurile.
Mai citeste despre cancer,mai informeaza-te chiar daca nu lucrezi in domeniul medical,asa pur informativ.

Nu inteleg de ce privesti ca pe o nedreptate faptul ca ai aparut intr-o familie care sa zicem are predispozitie spre afectiuni de circulatie...??
Si mai ales de ce este o nedreptate facuta de Dumnezeu?Depinde ce asteptari ai tu de la viata,pt ce scop crezi ca ai aparut aici etc...


Celebra actrita Angelina Jolie a ajuns la inlaturarea totala a sanilor dupa ce anul trecut i-a dat prin cap sa faca niste investigatii genetice sa vada daca mosteneste pe linie materna aceiasi bola crutatoare care a luat-o pe mama ei(cancer ovarian). Astfel a descoperit ca este "pozitiva"pt gena care produce cancerul de san(dar o mutatie a acestei gene poate produce si cancerul ovarian).

Cat priveste matusa mea...te rog s-o lasi sa se odihneasca in pace! Nu-mi veni cu tot felul de povete moderniste de schimbare in ceea ce ce o priveste;eu nu am dat exemplul ca sa-i tulbur memoria intr-o conversatie virtuala cu oameni pe care nu-i cunosc ci doar sa tragem impreuna niste concluzii.

Chiar crezi ca divortul de un barbat infidel lasa numai fericire si zambet in sufletul tau? Ca iti rezolva toate problemele existentiale?
Cunosc doamne divortate care numai fericite nu sunt!
Eu nu fac apologia divortului ci a fidelitatii;tocmai ca vreau sa pun accent pe raul pe care il facem altora tradandu-le dragostea,ranindu-i de moarte,aducandu-i pana la anularea fiintei.
Divortul nu face nimic,nu-ti aduce inapoi increderea de sine,nu te face din nou un om fericit ci doar te desparte de omul care ti-a produs raul.Dar raul este deja facut,esti deja vatamat iar refacerea este grea si dureroasa.

Cam atat,nu trebuie neaparat sa-mi raspunzi la asta,nu simt nevoia sa discut in contradictoriu cu nimeni,desi cam asta se face zilnic pe forumul orthodox!

[Bianca1994]

În prealabil postat de Yasmina

Mda,intradevar am spus,am tot spus si iar am spus mai apoi...

Tu il vezi pe Dumnezeu ca pe un razbunator,te rog nu-mi pune vorbe straine in gura!
Cum adica sa-L vad ca pe un razbunator daca strabunii mei au dus o viata destrabalata si au stricat banca genetica a familionului prin pacatele lor de toate felurile?
Daca nu cunosti unele domenii sau altele atunci citeste intai si pregateste-te si apoi deschide threaduri de discutii in care sa faci negari de toate genurile.
Mai citeste despre cancer,mai informeaza-te chiar daca nu lucrezi in domeniul medical,asa pur informativ.

Nu inteleg de ce privesti ca pe o nedreptate faptul ca ai aparut intr-o familie care sa zicem are predispozitie spre afectiuni de circulatie...??
Si mai ales de ce este o nedreptate facuta de Dumnezeu?Depinde ce asteptari ai tu de la viata,pt ce scop crezi ca ai aparut aici etc...


Celebra actrita Angelina Jolie a ajuns la inlaturarea totala a sanilor dupa ce anul trecut i-a dat prin cap sa faca niste investigatii genetice sa vada daca mosteneste pe linie materna aceiasi bola crutatoare care a luat-o pe mama ei(cancer ovarian). Astfel a descoperit ca este "pozitiva"pt gena care produce cancerul de san(dar o mutatie a acestei gene poate produce si cancerul ovarian).

Cat priveste matusa mea...te rog s-o lasi sa se odihneasca in pace! Nu-mi veni cu tot felul de povete moderniste de schimbare in ceea ce ce o priveste;eu nu am dat exemplul ca sa-i tulbur memoria intr-o conversatie virtuala cu oameni pe care nu-i cunosc ci doar sa tragem impreuna niste concluzii.

Chiar crezi ca divortul de un barbat infidel lasa numai fericire si zambet in sufletul tau? Ca iti rezolva toate problemele existentiale?
Cunosc doamne divortate care numai fericite nu sunt!
Eu nu fac apologia divortului ci a fidelitatii;tocmai ca vreau sa pun accent pe raul pe care il facem altora tradandu-le dragostea,ranindu-i de moarte,aducandu-i pana la anularea fiintei.
Divortul nu face nimic,nu-ti aduce inapoi increderea de sine,nu te face din nou un om fericit ci doar te desparte de omul care ti-a produs raul.Dar raul este deja facut,esti deja vatamat iar refacerea este grea si dureroasa.

Cam atat,nu trebuie neaparat sa-mi raspunzi la asta,nu simt nevoia sa discut in contradictoriu cu nimeni,desi cam asta se face zilnic pe forumul orthodox!

Nu cred ca ar trebui sa va simtiti ofensata pentru o simpla discutie in contradictoriu.Am sa tin cont de sfatul dv si o sa ma documentez,dar nu cred ca o sa ajung la concluzia ca boala este o pedeapsa divina.Nu am vrut sa o denigrez pe matusa dv,am vrut sa va spun ca ati afirmat in mod eronat ca suferintele dumneaei au fost mai mari decat ale unui bolnav de leucemie.
Si ,in ultimul rand, am deschis acest topic pentru a-mi clarifica anumite framantari,nu pentru a ma certa cu cineva cum spuneti ca se obisnuieste pe aici.

[Lucian008]

În prealabil postat de Bianca1994

Nu cred ca ar trebui sa va simtiti ofensata pentru o simpla discutie in contradictoriu.Am sa tin cont de sfatul dv si o sa ma documentez,dar nu cred ca o sa ajung la concluzia ca boala este o pedeapsa divina.Nu am vrut sa o denigrez pe matusa dv,am vrut sa va spun ca ati afirmat in mod eronat ca suferintele dumneaei au fost mai mari decat ale unui bolnav de leucemie.
Si ,in ultimul rand, am deschis acest topic pentru a-mi clarifica anumite framantari,nu pentru a ma certa cu cineva cum spuneti ca se obisnuieste pe aici.

Initial am gandit: Ce sa inteleaga un copil de 20 de ani? Gresit.
Si cineva de 20 de ani, si cineva de 40 va intelege ce trebuie atunci cand fa renunta sa Ii aplice logica umana lui Dumnezeu. Cand vom invata ca Dumnezeu este mai presus de fire, nu ii vom mai aplica cele ale firii. Cand ne vom da in voia lui, cand vom face voia lui vom putea incepe sa intelege randuiala Sa pentru lume.

[anita]

În prealabil postat de Bianca1994

Vreti sa spuneti ca boala copiilor vine ca o pedeapsa data pentru pacatele parintilor ?Eu cred ca asta ar fi o mare nedreptate din partea lui Dumnezeu ,asta inseamna ca il vedeti pe Dumnezeu ca un razbunator,dar se stie ca iubirea lui Dumnezeu fata de faptura Sa covarseste iubirea oricarui parinte pentru copilul sau .
Ati mai spus ca bolile se mostenesc pe linie genetica.Nu ma pricep la acest domeniu,stiu ca unele boli se mostenesc,dar nu cred ca si cele letale(cum ar fi cancerul)Asta iar ar fi o mare nedreptate,caci nimeni nu alege familia in care se naste.
Ati mai spus si ca femeia aceea a suferit mai mult decat un bolnav de leucemie.Serios?Suferinta ei a fost provocata de alegerile ei ,putea pur si simplu sa se desparta de sotul infidel,pe cand chinurile bolii nu cred ca ar putea fi exmprimate.Putini crestini isi pastreaza nadejdea si chiar credinta in Dumnezeu in acele momente.

Dumnezeu nu pedepseste ,ci actiunile Lui au un rol pedagogic.
Atunci cand am copilul grav bolnav pot sa ma gandesc ca am gresit undeva si copilul plateste pt pacatele mele.
Suferinta copilului este pt parinte mai mare decat daca ar suferi el.
In cazul de accidente putem presupune ca prin pacatele noastre am izgonit pe ingerul pazitor trimis de Dumnezeu sa ne apere.In Psaltire scrie ,cititi psalmul 90 ,dar gasiti referinte de acest fel si in alti psalmi.

[florin.oltean75]

Pentru noi, oamenii post-Decartes, logica a devenit un fel de zeu. Unul cu multe feţe, adaptabil la mintea fiecăruia, la logica personală.
Tindem ca urmare, în mod firesc, să considerăm sensul unui lucru ca pe ceva legat de logică.
Dacă nu e logic, nu e bun sau nu există.

Şi totuşi, realitatea arată că multe lucruri şi sensuri sunt bune şi există, deşi scapă logicii noastre momentane - a unora dintre noi sau a tuturor împreună.
Bunăoară dogmele creştine: nu sunt logice, iar dacă ar fi nu s-ar mai odihni neliniştita minte omenească în limanul lor. Asta o confirmă experienţa tainică şi descoperirea Dumnezeiască. Şi dimpotrivă, când crezi că ai "găsit" logica unei dogme tocmai atunci te afli cel mai departe de adevăr şi de Adevăr, pentru că ai "închis" Necuprinsul în cămara minţii şi ai acoperit Lumina cu luminiţa, Oceanul cu picătura. Te situezi astfel în gândirea luciferică, cu tot calabalâcul mândriei şi ignoranţei personale. Cred că fiecare dintre noi a experimentat aceasta...

Cunoaşterea nu se reduce la logică.

Creştinismul nu e logic, e nebunesc faţă de ceea ce numim îndeobşte logic sau raţional. Raţionalismul nu e compatibil cu sensul tainic şi cu bogăţia Ireductibilului, oricât de "luminat" ar fi el. Inutil să mai cităm pe toţi cugetătorii creştini în legătură cu acest aspect fundamental. Sfântul Pavel punctează odată pentru totdeauna că propovăduirea lui Iisus Cel Răstignit şi Înviat este nebunie pentru unii, sminteală pentru alţii...

Tainele nu sunt logice ci, înaintînd înlăuntrul lor, viind în ele, descoperim lucruri precum acesta: vezi Răstignitul pe lemn şi înţelegi, complet ilogic dar cu adâncul cutremurat al sufletului, mântuirea oamenilor, Iubirea lui Dumnezeu pentru noi, viaţă veşnică. Vezi înfrângere (într-un plan) şi înţelegi victorie, izbândă definitivă în alt plan. Vezi moarte şi înţelegi Viaţă. Nu-i aşa că-i nebunesc şi cam fără logică?

Când încercăm să elaborăm un sens al unui lucru, de pildă sensul suferinţei, avem nevoie de harul Dumnezeiesc şi de un anumit mod de aşezare sufletească, nu de logică omenească. Iubirea lui Hristos dă sens în mod infinit mai roditor decât logica lui Ion.

Să nu ne poticnim, aşadar, de logică în căutarea sensului suferinţei, că riscăm să ne învârtim în cerc la infinit...

A descoperi şi trăi sensul nu înseamnă a face logică. Cocoţat doar pe calul logicii, făt-frumos face un salt, ce-i drept, însă unul nedeplin (nesalvator) către cer şi astfel îl cam prinde şi îl papă gheonoaia...:) Mai trebe ceva de aruncat peste umăr - un pieptene, o batistuţă udată cu lacrimi şi lavandă fină, o aripioară de furnicuţă salvată de la înec, oleacă de lemne sparte pe la Maica Vineri etc.....

Sensul suferintei nu are sens fara o logica a suferintei.

Logica suferintei este una din intrebarile existentiale fundamentale pe care si-o pune fiecare om atunci cand sufera.

De ce eu sufar aceasta?
De ce mie mi se intampla aceasta?

De ce suferi tu? suferiti voi?

De ce sufera el/ea/ei?

Este firesc sa incercam sa cautam o explicatie logica la un fenomen atat de prezent in viata noastra.

Asa cum incercam sa ne dam seama de ce ploua sau fulgera. Sau de ce avem pe cerul noptii superluna.

A lasa aceasta intrebare fara niciun raspuns logic este ca si cum am ignora intelegerea trasnetelor. Orice nu este inteles adecvat ne poate lovi in orice moment.

Crestinismul afirma ca suferinta a intrat in lumea oamenilor prin naivitatea lui Adam. Daca n-ar fi fost naiv, Adam nu cadea in neascultare.

Astfel, un principiu esential al crestinismului este faptul ca Dumnezeu pedepseste o persoana pentru greselile savarsite de alta.

Aceasta pedeapsa se propaga de la caderea protoparintilor pana la Inviere si continua cu miliarde de suflete si dupa Inviere.

Invierea nu a putut restaura trupurile fizice in trupuri edenice asa cum au fost ele inainte de Amagire.

Acestea continua sa flamanzeasca, sa inseteze, sa ispiteasca sufletul, sa se imbolnaveasca si sa putrezeasca.

Spre deosebire de crestinism, budismul postuleaza ca orice suferinta ar resimti o persoana, oricat de insignifianta, aceasta se datoreaza ei si numai ei in exclusivitate.

Un suflet schimba neincetat trupuri, nu neaparat pamantene, pot fi trupuri de iad sau edenice. Atata vreme cat sufletul nu cunoaste Adevarul, acesta nu va afla niciodata odihna, este condamnat la suferinta neintrerupta, pentru ca toate trupurile pe care le imbraca sunt in fapt in natura suferintei, nu in natura Nepatimirii/Adevarului.

Deci budismul afirma ca orice suferinta am resimti aceasta nu este altceva decat efectul unui pacat personal anterior. "Plata pacatului este suferinta".


======================

Toti copiii sufera fara exceptie.
Pentru ca fiecare batran are in sufletul lui copilul care a fost candva.