Razboiul in Vechiul Testament

[Bianca1994]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

In fond, nu este nimic gresit cu acest raspuns. Nu numai in Vechiul Testament, ci si in Noul, Dumnezeu ne arata lamurit ca "plata pacatului este moartea". De exemplu, in Acte, cap 5, vedem cum Dumnezeu ii pedepseste cu moartea pe Anania si Safira fiindca au ascuns banii pe care trebuiau sa-i dea Bisericii.

Legea Iubirii e enuntata in Vechiul Testament, nu in Noul. Faptul ca, intr-adevar, in Noul Testament se pune mai mult accentul pe ea decat in Vechiul tine de un anumit progres al oamenilor in cunoasterea lui Dumnezeu, care corespunde unui progres in gradul in care Dumnezeu se lasa devoalat.

Tot de acest progres tine si Legea Talionului. Sa ne amintim cum era legea inainte de ea. Inainte de ea, era o lege facuta de oameni, bine formulata de Lameh in Geneza 4:23 si urm. "Am ucis un om pentru rana mea şi un tânăr pentru vânătaia mea.", asa isi faceau oamenii dreptate pana cand Dumnezeu a dat Legea Talionului. Anevoie ar fi fost progresul omenirii cu asa o lege, pe cand cu Legea Talionului se poate trai, se poate fonda o societate cu o ordine de drept.

Dumnezeu lucreaza ca un pedagog: el nu da carne unor copii care nu pot manca decat lapte. Putem spune ca devoalarea completa a lui Dumnezeu a fost Intruparea. Dar, dupa cum citim in Evanghelii, chiar si in cei trei ani si ceva in care El a predat invatatura Sa oamenilor, exista un anumit progres. Abia pe la mijlocul lucrarii Sale publice el dezvaluie oamenilor ca Isus este Dumnezeu. Faptul ca Dumnezeu S-a facut om era prea socant pentru a fi spus de la inceput. Inca si mai tarziu le-a spus ca urmeaza sa moara. Trebuie sa-mi revin un pic din socul ca Dumnezeu se face om, ca sa pot mai apoi accepta ideea ca Dumnezeu nu numai ca se face om, dar mai accepta si sa fie omorat de el. Si tarziu de tot, in joia despartirii, Dumnezeu dezvaluie pe deplin cel mai socant adevar dintre toate: aceea ca painea si vinul pe care El le binecuvanteaza sunt chiar trupul si sangele Lui. Facuse deja multe minuni si mari multimi il urmau cand sugerase prima data chestia asta. Si o face imediat dupa ce oamenii vad cu ochii lor ca e capabil sa inmulteasca painea incat sa ajunga tuturor. Si, auzind ca Isus ii invita sa manance din trupul Lui si sa-i mai bea si sangele, se cara aproape toti din adunare, zicand "Greu este cuvantul acesta, cine poate sa-l asculte ?" Am nevoie de un pic de timp ca sa imi revin din fiecare soc pe care Dumnezeu mi-l administreaza, mai inaintand un pic in cunoasterea Lui. Accept ideea ca Dumnezeu S-a intrupat. Incerc sa o asimilez si pe aceea ca S-a jertfit pentru mine, noroiul Creatiei. Dar ca face chestia asta in fiecare Duminica, si nu intr-un loc, ci in mii si mii de biserici ? Greu este cuvantul acesta! Cine poate sa-l asculte ?

Acum ne devine clar de ce Dumnezeu nu a clarificat, lamurit, patriarhilor Legea Iubirii. Chiar si noua, acum, cand avem Revelatia completa si traim in timpul Adventiului, ne vine greu sa intelegem Legea Iubirii si inca si mai greu sa o aplicam. Dar daca i-ar fi spus-o lui Iacob si fiilor lui ? Daca le-ar fi spus: "porunca noua va dau voua..."? Atunci, precis ei ar fi raspuns "Greu este cuvantul acesta! Cine poate sa-l asculte ?"

Multumesc mult ! Mi-ati dat cea ma clara expunere;am inteles ca Dumnezeu a folosit metode potrivite pentru puterea de intelegere a oamenilor din acel timp.Acum,insa am alta problemaare ca cei de alt neam decat cel ales nu sunt luati in seama de Dumnezeu ,adica poporul iudeu îi ucide cu cruzime si nu numai pe barbati ,ci si pe femei si copii.Cum sa inteleg asta ? Oare nu a avut Domnul mila si fata de ceilalti ?Tocmai am vizionat filmul God on trial la indemnul profesorului meu de V.T. unde si acolo se ridica acesta problema ,dar nu este clarificata sau poate nu am inteles eu ...

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Bianca1994

cei de alt neam decat cel ales nu sunt luati in seama de Dumnezeu ,adica poporul iudeu îi ucide cu cruzime si nu numai pe barbati ,ci si pe femei si copii.Cum sa inteleg asta ?

Mai intai, sa observam ca Dumnezeu are tot dreptul sa "ucida". El este sursa vietii. Nu numai acei oameni din acele popoare, ci toti oamenii care au trait, traiesc ori vor trai vreodata, inclusiv dv si cu mine, vom gasi sfarsitul acestei vieti la ceas hotarat de Dumnezeu.

Pe urma, sa mai observam ca Dumnezeu nu ucide arbitrar. El face un act de dreptate. El a promis o Tara Fagaduita poporului cu care a facut un legamant special (asta inseamna "Vechiul Testament"). Dar alte popoare se ridica impotriva planului lui Dumnezeu si Il infrunta. Toti cei care vor recapitula pacatul lui Lucifer, infruntandu-L pe Dumnezeu isi vor primi rasplata, traind in stare despartita de Sursa Vietii.

"Dar ce imi spuneti mie de popoare ? De ce femeile si copiii ? De ce, intr-o ocazie, pana si vitele ? Ce vina are taranul Cutarepsut de pe Valea Nilului ca faraonul lui s-a opus lui Dumnezeu pana in panzele albe ?" Vedeti dv, aici suntem in fata unei responsabilitati comune. Fiecare popor are conducatorii pe care ii merita, intotdeauna a fost asa. Pe cat de adevarat e ca mantuirea e o problema individuala, pe atat de adevarat e ca exista o responsabilitate colectiva in cele ce tin de domeniul temporal. Ea merge in ambele sensuri. Asa cum de virtutea unuia se impartasesc mai multi, tot asa si din cauza pacatoseniei unuia sufera mai multi.

Cand eram mai pusti, am fost foarte maniat pe niste rude de-ale mele din alta generatie, care au invitat si au gazduit pe cineva mai tanar. Numai ca tanarul s-a prezentat cu o prietena cu care umbla de ani de zile. Batranii nu au vrut sa-i gazduiasca in aceeasi camera si au fost nevoiti sa gaseasca inca una pentru domnisoara. Legatura dintre cei doi era notorie si toata lumea ii considera ca si cum ar fi casatoriti (tot asa se considerau si ei). Gestul batranilor mi s-a parut total deplasat si, facandu-ma avocatul celor tineri, am primit replica: "in casa mea exista lucruri ingaduite si lucruri neingaduite. Exista Cineva care ne vede" ceva in genul asta mi-au spus. Tot nu prea intelesesem ce legatura are, ca, daca e sa dea o pedeapsa, nu are nimic cu "casa lui". Dar anii au trecut si, iata, azi vad altfel lucrurile. Cand se petrece ceva rau intr-o casa, ori intr-un sat, tulburarea, dezordinea, haosul afecteaza pe toti membrii acelei case, acelui sat. Si asta e valabil si pentru popoare. Cu cat numarul ticalosilor e mai mare, cu cat ei fac ticalosii mai mari si cu cat se afla pe pozitii mai eminente in societate, eventual la varf, cu atat are de suferit societatea in ansamblu. Si invers, ferice de popoarele care au oameni drepti, ca pentru 7 drepti Dumnezeu salveaza o cetate.


"Noul Testament in cel Vechi se ascunde", incat multe lucruri le putem intelege in aceasta lumina. Astfel, evreii sunt antitip al Bisericii, care e noul Popor ales al lui Dumnezeu. Dumnezeu e specialist mare in a lucra cu cele mai carente mijloace. Erau multe popoare mari si mandre in antichitate. Dar Dumnezeu nu alege pentru El pe egipteni, care erau culmea stiintei. Nici popoarele Mesopotamiei, cu care istoria a inceput. Nici pe indienii cei cu deschidere spre metafizic. Nici pe chinezii care erau, pe atunci, culmea rafinamentului. Dumnezeu alege cel mai amarat neam, de care nimeni nu auzise. Traiau din pastorit, erau vai de capul lor. Cine avea un bou, acela era un om bogat. Traiau in corturi, erau semi-nomazi si erau hamesiti, erau capabili sa isi dezmosteneasca pe primul nascut pentru un blid de linte. Cine mai mananca, astazi, terci de linte ? Si totusi, aceea era delicatesa la acei oameni. Si, din acei oameni, Dumnzeu isi face poporul Sau. Tot asa a facut si pe urma, cu Noul Legamant, alegand, pentru noul Popor Ales al Sau, 12 neciopliti. Capetenia lor nici nu stia sa scrie. Altii scriau enciclicele pentru el. Si asa a inceput Biserica, mai intai printre pescari, ciobani, sclavi, oameni necajiti. Dar Dumnzeu le-a netezit caile, inlaturand pe toti cei ce stateau impotriva si facand minuni nemaiauzite pentru ca acest popor nou sa creasca si sa ajunga, astazi, pana la marginile pamantului.

Dar, desi Vechiul Testament este abrogat, Dumnezeu nu-si uita promisiunile. Exista doua popoare misterioase: Biserica si evreii. Astazi, in lume evreii totalizeaza 18 milioane de oameni (24 de milioane, dupa cum numara altii). Statul evreu numara vreo 4-5 milioane. O insula mica intr-o mare de islamici. Si totusi, rezista bine mersi, numeroasele confruntari s-au terminat, in general, prost pentru dusmanii evreilor, desi intre ei e raportul dintre David si Goliat. O parte importanta dintre bancile din intreaga lume e condusa de evrei. Ponderea lor e enorma si in politica, in stiinta, in productie de filme, etc, etc. Cine spune "evreii conduc lumea" nu e departe de adevar. Un popor cat romanii sa faca toate astea ? Aici nu mai putem vorbi de cauze naturale, parerea mea e ca aici este mana lui Dumnezeu.

[bogdan81]

Eu am putin o alta viziune. Cred asa: ca atunci cand citim in Vechiul Testament anumite "porunci" ale lui Dumnezeu ca poporul iudeu sa ucida, sa violeze, sa jefuiasca etc., nu trebuie sa intelegem ca Dumnezeu chiar dorea aceste lucruri, ci doar ca le ingaduia.
Dumnezeu putea sa piarda lumea din nou pentru faradelegile ei, asa cum a facut la potop, sau putea sa continue sa aduca poporul sau, progresiv, putin cate putin, la o intelegere si la o traire mai deplina a Adevarului, pregatind lumea pentru venirea Fiului Sau.
Si cred ca Insusi Mantuitorul ne da aceasta explicatie atunci cand iudeii Il intreaba pentru ce a poruncit Moise ca barbatul sa-i dea femeii carte de despartire si sa o lase.
Iar Mantuitorul raspunde : "Pentru invartosarea inimii voastre".
Deci Dumnezeu nu a avut de lucrat cu o omenire ascultatoare si evlavioasa, si nici macar poporul iudeu nu era ascultator si evlavios, decat cu rare exceptii. Dumnezeu a avut de lucrat cu un popor si o omenire "invechita in rele", cu inima invartosata, care nu pricepea si nu asculta. Daca Dumnezeu le dadea de la inceput cele mai inalte porunci, ar fi fost ca si cum ar fi aruncat margaritare porcilor. Deci asa cred, ca Dumnezeu a ingaduit anumite lucruri, lasandu-le oamenilor libertatea si aducandu-i putin cate putin spre adevarul deplin - Hristos.

În prealabil postat de bogdan81

Eu am putin o alta viziune. Cred asa: ca atunci cand citim in Vechiul Testament anumite "porunci" ale lui Dumnezeu ca poporul iudeu sa ucida, sa violeze, sa jefuiasca etc., nu trebuie sa intelegem ca Dumnezeu chiar dorea aceste lucruri, ci doar ca le ingaduia.
Dumnezeu putea sa piarda lumea din nou pentru faradelegile ei, asa cum a facut la potop, sau putea sa continue sa aduca poporul sau, progresiv, putin cate putin, la o intelegere si la o traire mai deplina a Adevarului, pregatind lumea pentru venirea Fiului Sau.
Si cred ca Insusi Mantuitorul ne da aceasta explicatie atunci cand iudeii Il intreaba pentru ce a poruncit Moise ca barbatul sa-i dea femeii carte de despartire si sa o lase.
Iar Mantuitorul raspunde : "Pentru invartosarea inimii voastre".
Deci Dumnezeu nu a avut de lucrat cu o omenire ascultatoare si evlavioasa, si nici macar poporul iudeu nu era ascultator si evlavios, decat cu rare exceptii. Dumnezeu a avut de lucrat cu un popor si o omenire "invechita in rele", cu inima invartosata, care nu pricepea si nu asculta. Daca Dumnezeu le dadea de la inceput cele mai inalte porunci, ar fi fost ca si cum ar fi aruncat margaritare porcilor. Deci asa cred, ca Dumnezeu a ingaduit anumite lucruri, lasandu-le oamenilor libertatea si aducandu-i putin cate putin spre adevarul deplin - Hristos.

Din pacate, majoritatea lumii nu a inteles asta, ci inca mai aplica vechile reguli, intr-o combinatie periculoasa cu "noile" invataturi. Mare diferenta este intre vechiul si noul testament, mentalitati complet opuse, dar totusi noi alegem sa patam albul imaculat al noului testament cu regulile intunecate ale vechiului testament. De ce? Poate ne este frica de schimbare...