Sensul suferintei

[Ioan_Cezar]

"Frica, groaza ne cuprinde când se deschid înaintea noastră ultimele trepte ale suferinţei.
Însă lucrul prin care se deosebeşte calea creştină
este tocmai faptul că, paralel cu pogorârea în latura chinurilor, devine cu putinţă
înălţarea duhului omenesc în tărâmurile Luminii Nefăcute.
Când cad asupra noastră sfâşieri de nesuportat, aşa cum ne apar nouă,
atunci neaşteptat ni se deschide ieşirea
către
acel neţărmurit prinos al vieţii; atunci începem a cunoaşte mai adînc pe Hristos,
şi în Omenirea Sa, şi în Dumnezeirea Sa.
Iar duhul nostru prăznuieşte
şi se uimeşte de minunea pe care a făcut-o cu noi Dumnezeu."
(Arhim. Sofronie Saharov - "Vom vedea pe Dumnezeu precum Este")