Vietile Sfintilor

În prealabil postat de cristiboss56

Cine te-a mai suparat in viata reala , de simti din nou nevoia sa refulezi aici astfel de rautati ?
Cine ?

Nu m-a suparat nimeni, cel putin nu inca, in viata reala. Si nu, nu sunt rautati. Incercati sa va puneti in locul meu: un om rece, fara fior mistic, deseori parind de-a dreptul panicat de perspectiva alinierii/inregimentarii in...orice este aderenta spirituala organizata ierarhic si motivata dogmatic, si care are luciditatea de a recunoaste si a se supune, in couda cultului aproape religios pentru obiectivitate intelectuala, doar celor trei subiectivisme care ne fac fericiti ca oameni vii: al iubirii, familiei si muncii. Sunt singurele subiectivisme pe care le accept si care, intr-adevar, ma, ne si va implinesc. Al patrulea, cel al credintei de-altii-compilate, nu este si nu va fi in lista. Ma simt intreg asa.
Atunci veti intelege, dvs., si oricare din colegii importanti ai acestui forum, sau orice persoana religioasa de pe lumea asta, ca acele postari/remarci/enunturi ale mele nu sunt malitioase, si cu atit mai putin rautati veninoase. Pur si simplu ele tisnesc natural dintr-o fiinta cu datele mele.
Sunt destul de bun la (auto)analiza, nu? :)
Va asigur de respectul meu.

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de Theodore_of_Mopsuestia

... un om rece, fara fior mistic...

Dragă Theo, dar asta e un adevărat dezastru!!!

Trebuie, e absolut imperios să faci ceva pentru a înlocui starea asta cu una pe care o ai deja la adânc şi care (te) aşteaptă.

Cât despre Vieţile Sfinţilor, la mine e tocmai invers. Ştii că sunt un om sofisticat, dacă vreau. Iar Vieţile mi-au fost şi îmi sunt, în ciuda structurii mele nenorocite de intelectual, colacul de salvare pentru nădejde, pentru iubire, pentru curaj precum şi dreptar înspre adevărata viaţă de credinţă.
Vieţile sunt o resursă cu adevărat cardio-respiratorie pentru mine, cel ce are întruna nevoie de reanimare sufletească.

Înainte vreme citeam detaşat şi cu aroganţă critică astfel de texte. Dar de când inima mea s-a mai îmblânzit şi a început să prindă dezgheţul, de când am început să citesc şi cu inima, nu pot lăsa să treacă o zi fără Vieţile. Iar când las să treacă o zi, mă simt ca un câine bătut. Ca un nenorocit de rătăcit, ca un blestemat.