Filtru propriu

[florin.oltean75]

În prealabil postat de iustin10

Totdeauna caut sa aplic filtru propriu la orice atitudine ,concpetie credinta care vine din exterior . Uneori aceasta ma face sa cercetez acolo unde unora lucrurile li se par banale si de la sine intelese .Acesta poate fi un avantaj,caci voi patrunde lucrurile mai bine, dar si un dezavantaj ,caci ma voi indoi mai mult decta altii
Cred ca este de incurajat trecerea prin filtrul propriu ,pentru ca doar asa o idee sau credinta ,odata intoarsa pe toate fetele,face parte apoi,mai sigur din noi
Uneori , daca dezbat prea mult un lucru fara a gasi o solutie, imi vine in minte si atitudinea alternativa, anume credinta in acel lucru, fara a avea argumente asa clare . Deci un alt avantaj este ca cercetarea poate aduce credinta ,prin chiar epuizarea energiei de cautare,si atingerea lucrurilor care e mai bine sa le crezi.

La cei credinciosi ,cel putin prin vorbele care le spun cu atata convingere ,admir procesul prin care au ajuns sa oignore atatea intrebari si indoieli ,si au ajuns sa vorbeasca cu atata conviongere de lucruri care mie de multe ori mi se par in contradictie
La cei necredinciosi ,la atei de exemplu, respect spiritual intrebator, pentru ca si ei,nu cauta la urma urmei decat niste raspunsuri .
Raspunsul nu e intotdeauna ratiunea,poate fi si si sulfletul sau alta dimensiune greu de precizat a interiorului nostrum. dar ce e cert,ca intotdeauna ,orice atitudine am aborda,trebuie sa ne reprezinte,si sa vina cu totul din interiorul nostru
Cred ca mai mult este apreciat un om autentic, decat cineva care ,desi vorbeste si crede corect ,nu e patruns pina in ultima fibra a sa , de cele care le afirma
Sau chiar daca imi expun nehotarirea pentru una din doua variante,macar recunosc deschis starea in care ma aflu, si nu cred ca detin adevarul absolut,ci sunt cumva in asteptarea paretrii celorlalti,pentru a mi-o putea descoperi pe a mea

Ideal este atingerea echilibrului intre inteligenta si credinta, cultivandu-se continuu amandoua deopotriva.

O inteligenta mica si o credinta mare cade in dogmatism. Refuza improspatarea intelegerii prin cugetare analitica si contemplatie in favoarea unor sabloane de gandire.

O inteligenta mare si o credinta mica cade in rationamente sterile. De asemenea, o astfel de persoana este expusa unei inalte pareri despre sine si se considera "plina de dreptate".