Filtru propriu

[iustin10]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Desigur ca oamenii au un filtru prin care trec faptele lor, intentiile, ceea ce aud ori spun ei insisi: noi, crestinii, numim acest filtru "constiinta". Desigur ca toti cei care Il cauta pe Domnul iubesc legile Lui, fiindca il iubesc pe Domnul si stiu bine cat de mult doreste El ca acele legi pe care ni le-a transmis sa fie urmate, fiindca de asta depinde daca vom fi aproape de El milioane si milioane de ani, ori vom fi despartiti de El in tot acest timp.

Acuma, problema mare este ca filtrul acesta poate fi bine format sau rau format. Constiinta poate fi bine formata ori rau formata. Cand e bine formata, ea este, cu adevarat, "vocea lui Dumnezeu" in spiritul nostru. Dar ea poate fi si pervertita, pana acolo incat oamenii se pot amagi singuri ca L-ar urma pe Domnul cand fac, de fapt, lucruri contrare a ceea ce El doreste. A uita acest lucru inseamna a uita ca diavolul este "maimuta lui Dumnezeu". Ajungem, vrand nevrand, la problema deosebirii duhurilor, care e prea importanta, serioasa si complicata pentru a vorbi de ea aici, la "generalitati".
.

E admirabil ca aveti lucrurile asa clare . Raul e rau si binele e bine, si constiinta vine intotdeauna si ne duce de mina in directia dorita . Cel putin in acest aspect oare nu este o gandire ramasa la nivelul VT ? Apostolul Pavel nu avertizeaza ca nivelul de la care Logosul preia omenirea este acela al legii morale a VT ,adresate aceleiasi constiinte de care vorbiti , dar al carui rezultat a fost exprimat astfel: 'fac raul care nu vreau sa il fac '?
NT propune o alta abordare,in care bineinteles ca se priau comandamentele anterioare : sa nu furi,sa nu ucizi , care insa nu puteau fi indeplinite doar prin simplu fapt ca avem o constiinta.
Deci nu putem identifica filtrul propriu cu constiinta . Pentru ca nu avem aceasta constiinta,ci ne zbatem sa o avem.Constiinta este pervertita,este in adormire ,sub greutatea pacatelor noastre.
Singurul lucru pe care il avem sigur , nu este cunoasterea binelui si a raului ,definitia clasica vechi-testamentara a constiintei, ci cunoasterea nimicniciei noastre . Acesta este eul nostru ,filtrul nostru ,anume smerenia ,si zdrobirea inimii . Doar unei astfel de alcatuiri interioare ,care nu mai asteapta nimic de la sine , vine si ii vorbeste vocea lui Dumnezeu .

Si inchei cu un singur exemplu,pentru a sublinia mai bine contextul in care am simtit nevoia acestui dialog.
Recunosc,cu filtrul meu personal si carcotas ,cercetator si dornic de adevar , ca nu inteleg multe din comandamentele ortodoxe. Dar totodata vad in mine si incapatinarea de a le intelege, de a crede in ele cand mintea vede peste tot contradictii , de a le simti in paine ,in ulei,in spovedanie , cand ratiunea nu are raspunsuri. Si acestea din urma tot din filtrul meu fac parte. Deci ma accept asa cum sunt ,cu toate contradictiile mele. Alternativa ar fi sa nu imi accept greutatile de intelegere si indoielile ,sa ma mint ca totul este ok, si,urmind o anumita reteta standard voi gasi impacarea cu mine. Poate intr-o zi vor apare si shortcuturile ca sa nu mai fie nevoie sa ma accept si sa trec cumva direct la actiune . Dar e cert ,ca atata vreme cat am actionat fara a fi eu insumi ,mai mult am ratacit. Prefer sa imi accept si sa imi plang nimicnicia ,decat sa nu o recunosc, si apoi sa incerc cumva,de la acel moment zero ,cu tot ansamblul personalitatii mele, sa pun niste baze mai bune, astfel ca , doar cu ajutorul lui Dumnezeu , sa pot iesi la lumina.