Ce gasim frumos in Biserica?

[florin.oltean75]

Contemplarea Frumosului si Binelui naste Iubirea.

Natural.

Unii vor sa iubeasca fara sa adanceasca mintea in aceste contemplatii.

Este ca si cum ar vrea sa zboare inainte sa le creasca aripi.

-----

Insa, vederea profunda patrunde dincolo de Infrumusetare, dincolo de Sublim.

Dincolo de orice poate fi numit.

[Ioan_Cezar]

Lasă frate, până acolo departe găsim ceva frumos şi aci, prin biserici. Aşa, mai la nivelul nostru de oameni păcătoşi, nedesăvârşiţi, bolnavi şi microbiţi ba de una ba de alta.

Despre frumuseţea din biserici - dacă ai ceva să ne împărtăşeşti.
Îţi place acolo ceva? Simţi ceva frumos în suflet când participi la o slujbă? Participi cumva la Frumosul Bisericii - cum?
Concret, mai aproape de realitatea noastră aşa cum o trăim, aşa cum o experimentăm. Lasă abstracţiile budiste şi transpersonale, că nu viază în bisericile noastre.

Îţi mai aminteşti ce ţi-a plăcut când ai fost ultima oară într-o biserică? Când ai participat împreună cu alţi oameni la o slujbă creştinească? Zi-ne şi nouă, te rog, ca să ne bucurăm împreună de modul în care s-a desfăşurat, în tine şi în semeni, Frumosul!

[cristiboss56]

În prealabil postat de florin.oltean75

Contemplarea Frumosului si Binelui naste Iubirea.

Natural.

Unii vor sa iubeasca fara sa adanceasca mintea in aceste contemplatii.

Este ca si cum ar vrea sa zboare inainte sa le creasca aripi.

-----

Insa, vederea profunda patrunde dincolo de Infrumusetare, dincolo de Sublim.

Dincolo de orice poate fi numit.

"Paraseste luptele si cuvintele UMFLATE . . ." ( din semnatura unui coleg ) . . . :)

Intrebare pentru domnii si doamnele credinciosi ortodocsi: ce parere aveti in raport de opinia domnului Paul Cocei, exprimata in cadrul articolului intitulat ,, Ortodoxia fara centru", publicat pe prima pagina a site-ului ?

[cristiboss56]

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

Intrebare pentru domnii si doamnele credinciosi ortodocsi: ce parere aveti in raport de opinia domnului Paul Cocei, exprimata in cadrul articolului intitulat ,, Ortodoxia fara centru", publicat pe prima pagina a site-ului ?

Da , scurt si la obiect !
Ortodoxia este prezenta in primul rand in sufletelul nostru , asa amarat , prapadit si pacatos .
Nu avem nevoie de "centre" lumesti , de un stat sau un oras anume !
Ortodoxia incepe aici continua in Ierusalumul de Sus , in Vesnicie , caci dragul meu prieten , Ortodoxia nu se masoara cantitatv , acum si pururea si-n vecii vecilor .
Amin !

Spiritul rasaritean nu se dezminte,meditativ-eroic in fata unor drame istorice,idealizand poate cauze istorice mai putin eroice in cauzalitatea lor explicabila, gasind resurse spirituale inaltatoare chiar si cand le cad zidurile-n cap.Frumos,tragic dar plin de speranta in esenta,o speranta eliberata de conditionarii trecatoare,libera si frumoasa.Glumesc,va multumesc pentru opinii,foarte interesant cum rezoneaza fiecare in raport de un text si din perspectiva propriei personalitati,a culturii si credintei din care face parte.O seara placuta,numai bine.

[iustin10]

Frumosul este intalnirea cu Dumnezeu, indiferent unde e locul in care ea se petrece.
Inima este numitorul comun al tuturor locurilor de intalnire cu Dumnezeu.
A fi in locasul Bisericii dar a nu il simti pe Dumnezeu in inima este la fel de gol, cu a fi in lume, a te simti bine,dar a nu il cunoaste pe Dumnezeu.
Cat despre mine ,ma multumesc ca simt chiar si asa,in inima,mici rasfrangeri din frumusetea dumnezeirii ,si cu ajutorul lui Dumnezeu,si poate cu micul ajutor al vostru ,care scrieti din inima ceea ce pe voi va incanta la Biserica si la slujbe , poate voi ajunge sa simt si eu frumusetea in slujbele,care acum mi se pare ca nu rezonez cu ele suficient de tare.
Dumnezeu isi dezvaluie frumusetea,acolo unde oamenii sunt uniti in aceiasi credinta , si se sprijina unii pe altii , purtandu-si greutatile unii altora.
Nimic nu e mai frumos ca Dumnezeu in oameni, si oamenii impreuna slavind pe Dumnezeu,in acelasi duh ,nelasind pe vreunul sa pice jos sau sa o ia prea sus.
Iubirea este podoaba Bisericii cea mai de pret , caci ea le uneste pe toate

[Ioan_Cezar]

"Biserica este adevărata casă a lui Dumnezeu, chiar dacă e făcută din cărămizi şi dată cu var.
Inima simte că se află în casa Tatălui. Şi îi place.
Pentru educarea rugăciunii cel mai bine e să mergeţi la biserică.

*
Şi eu îţi spun că nu există mijloc mai bun pentru descoperirea rugăciunii inimii decât mersul la biserică, la slujbele bisericeşti. În slujbele bisericeşti se află duhul rugăciunii.
Cine stă la slujbă cu atenţie faţă de tot ce se citeşte şi se cântă, acela nu poate să nu-şi aprindă starea de rugăciune. Dacă astăzi şi mâine şi poimâine va fi aşa, în cele din urmă se va aprinde focul rugăciunii în inimă.
Şi, când Dumnezeu îţi va da acest lucru, atunci vei alerga la biserica Lui ca la un ospăţ împărătesc. Şi nimic nu te va putea opri.

*
Numai să te străduieşti să asculţi cu atenţie ceea ce se cântă şi se citeşte în biserică, fiindcă fără atenţie nimic nu vei dobândi.

*
Să asculţi cu atenţie, să înţelegi şi să simţi ceea ce se cântă şi se citeşte - aceasta este rugăciunea minţii.

*
Câteodată în biserică nici ceea ce se cântă, nici ceea ce se citeşte - ori nu se aude, ori nu se înţelege. În acest caz staţi înaintea Domnului şi faceţi rugăciunea lui Iisus.
În biserică fiecare lucrare are sensul ei. Cine va urmări acest sens cu raţiunea şi priceperea sa, acela neîncetat va primi din lumea cealaltă influenţe binefăcătoare pentru duh şi, după terminarea dumnezeieştii slujbe, va ieşi din biserică aşa cum se iese de la un ospăţ îmbelşugat."

Sfântul Teofan Zăvorâtul - RUGĂCIUNEA

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

Intrebare pentru domnii si doamnele credinciosi ortodocsi: ce parere aveti in raport de opinia domnului Paul Cocei, exprimata in cadrul articolului intitulat ,, Ortodoxia fara centru", publicat pe prima pagina a site-ului ?

Un articol pe gustul meu. Autorul focalizează discursul asupra lăcaşului firesc al credinţei: inima omului. Consonant cu "Împărăţia cerurilor este înlăuntrul vostru."

Şi tocmai pentru a iniţia şi potenţa dinamica vieţii de credinţă, pentru a o actualiza şi concretiza, pentru a nu rătăci (şi răci!) inima şi duhul omului care e mereu înclinat spre înşelare - Domnul a instituit Biserica, a lăsat pe Mângâietorul, Duhul Adevărului să ne păstorească spre Acasă, a lăsat Scriptura şi Tradiţia - Apostoli, Episcopi, Preoţi, procesiuni şi slujbe, sărbători şi comuniuni creştine.
Bisericile noastre sunt lăcaşurile fizice, concrete, unde dobândim însuşirile neconcrete şi nepieritoare, acelea pe care le vom purta cu noi, în noi, la Marea Trecere şi mai departe...
Începînd cu Botezul şi terminînd cu slujba înmormântării suntem ajutaţi să devenim cetăţeni pentru totdeauna ai Împărăţiei. Lăsăm, după o trudă a fiecăruia, adeseori inexprimabilă, toate ale noastre efemere/deşarte şi ne prezentăm la "Poarta Oilor" cu tot ce am agonisit întru veşnicie. Ne ajută Harul lui Dumnezeu, lucrător în toate cele ale Bisericii.

Noi punem acum în surdină viaţa din lăcaşurile de cult? Dezechilibrăm raportul dintre credinţa subiectivă şi credinţa comună, împărtăşită în orice comunitate creştină?
Tocmai acest dezechilibru este morbul care îi face pe unii să spună "nu găsesc nimic frumos în asta", pe alţii să spună "am rugăciunea mea şi îmi e de ajuns", pe alţii să afirme "doar în biserică la slujbe se coboară şi lucrează harul" etc.
În realitate, cred eu şi să mă iertaţi de opinie, doar unitatea şi conlucrarea tuturor acestora coboară şi menţine lucrător în om şi între oameni harul Duhului Sfânt.

Frumos în bisericile noastre găsesc că e şi aceasta: credinţa mea se contopeşte cu credinţa comunităţii mele, credinţa comunităţii se contopeşte cu credinţa mea, iar în toate acestea credinţa omului se contopeşte cu credinţa lui Dumnezeu. Cel care nu intră în duhul credinţei comune rătăceşte. Ca şi acela care nu îşi lucrează, pierdut cumva în credinţa colectivă (care devine astfel ideologie, străină de mine, de sufletul meu de om individual) propria aşezare în credinţă. Fiecare e în felul lui părtaş la ceea ce e al tuturor şi al lui Dumnezeu.