![]() |
![]() |
|
#12
|
|||
|
|||
![]() Citat:
* Pe de altă parte, o lege tare a inventicii (sau a imaginației) spune că nu poate fi creat nimic dacă nu a existat, într-o formă sau alta mai înainte. Ceea ce vezi desfășurîndu-se ca invenție efectivă a existat dintotdeauna ca invenție potențială. Trebuia doar să-i vină sorocul să apară la suprafață, ca să vedem și noi. Dar exista, latent, în germene, în embrion sau în întregime - ca potențial ascuns. La fel și cu Dumnezeu: faptul că unii L-au inventat din închipuire arată tocmai că El este, dinainte de închipuirea lor... A inventa înseamnă, printre altele, a re-cunoaște. A cunoaște din nou, în alt cod, sub alt aranjament, într-o altă orchestrație. Partea frumoasă e atunci când ajungi să cunoști și să folosești ceea ce ai inventat. Uite, a mai fost unul care L-a inventat pe Dumnezeu, nu îți zic numele. Dar toate s-au schimbat cu el în lumea lui după ce, inventîndu-L pe Dumnezeu, s-a pomenit că Îl și cunoaște, aievea... S-au schimbat dumnezeiesc de frumos, cât încă omul acela încă mai viețuia pe pământ. Așa că, inventivi ori nu, noi nu dispărem pur și simplu ci trecem în cunoaștere mai completă a ceea ce ni se părea cândva că inventam noi, ori alții. |
|