Uluitoarea ignoranta dogmatica

În prealabil postat de CristianR

Mărturisesc faptul că nu cunosc atât de bine istoria Bisericii, însă știu că a fost plină, ca și istoria lumii, de crime, de trădări, de interese. Și că fiecare confesiune este subiectivă, în general, în modul în care o prezintă.

Cu toate astea, sau în pofida tuturor ororilor care au însoțit istoria, pare uimitor faptul că adevărul a ajuns până la noi în această formă, a dogmelor.

Nu cred în dogma ortodoxă pentru că așa îmi spune tabăra creștină pe care am ales-o. Ci, invers, aflând despre ea, despre aceste adevăruri de credință, am înțeles că Biserica Ortodoxă este cea care le-a păstrat de-a lungul vremilor, având continuitate în Duh și în Adevăr cu Biserica Cincizecimii.

Ai fost de o alta confesiune religioasa inainte de ortodoxie?

[CristianR]

Da, în copilărie am împărtășit credința bunicilor, ei fiind baptiști.
Ulterior am trecut printr-o perioadă de ignorare a credinței, mergând până la ateism. Ortodox am devenit în urmă cu mai bine de 20 de ani.

În prealabil postat de CristianR

Da, în copilărie am împărtășit credința bunicilor, ei fiind baptiști.
Ulterior am trecut printr-o perioadă de ignorare a credinței, mergând până la ateism. Ortodox am devenit în urmă cu mai bine de 20 de ani.

Ce te-a impins spre ateism?

[CristianR]

Ignoranța. Nu cunoșteam mai nimic despre Hristos.
N-am fost, însă, un ateu prea convins. Doar acceptam teoriile oficiale ale vremii de dinainte de '89. Care, însă, au lăsat multe semne de întrebare în sufletul meu, iar răspunsurile mulțumitoare aveam să încep să le aflu la 2-3 ani după Revoluție, în mare parte mulțumită libertății de exprimare de care au beneficiat și oamenii Bisericii.
Atunci totul a început să capete sens.

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de CristianR

Da, în copilărie am împărtășit credința bunicilor, ei fiind baptiști.
Ulterior am trecut printr-o perioadă de ignorare a credinței, mergând până la ateism. Ortodox am devenit în urmă cu mai bine de 20 de ani.

Cu toţii venim de undeva... Cine ştie pe câte drumuri a umblat fiul risipitor, până să se reîntoarcă acasă? Că doară... "toate drumurile duc la Roma"!
Şi, dacă tot am ajuns aici, ne învaţă tot strămoşii noştri ce avem de făcut: "Dacă trăieşti la Roma, trăieşte ca romanii!"
De suntem ajunşi în Biserică prin Botez, apăi să trăim cum trăiesc creştinii, iar nu precum neamurile. Să ne străduim, cel puţin.

[CristianR]

Deși nefăcând parte din Biserică, modul de a trăi precum creștinii l-am aflat tocmai de la bunici. Totuși, aceasta nu a fost suficient ca să ader la modul lor de a crede, cu toate că îi prețuiesc și îi iubesc.