Un subiect mai delicat. AJUTOR!

[iustin10]

Cred ca trebuie imbinate cele 2 atitudini spuse pina acum :

-Trebuie sa eviti pe cat poti sa ii dai ocazia sa se manifeste, sa nu iti mai expui ostentativ,fatis,credinta fata de el,daca asta il infurie . Credinta nu trebuie sa fie prilej de mandrie sau cearta ,ci de iubire. Te-ai putea gandi ca putin timp te va mai chinui asa,ca vei ajunge mare si independenta, si iti va fi dor de el .Asa ca stapinirea lui asupra ta este scurta,deci incearca sa fii ingaduitoare cu el . Vei avea apoi tot timpul sa fii asa cum iti dicteaza inima .

-Trebuie insa,daca tatal tau e prea exagerat ,si se ia de tine fara nici o vina , si e pornit impotriva lui Dumnezeu , sa induri toate acestea ,cu durere si sacrificiu,punind dragostea fata de Dumnezeu,mai presus de ura lumeasca. Esti o mica martira,caci de fapt tu esti prigonita pentru credinta ta . Aceasta nu se intampla insa fara durere in suflet. Mangaierea ta vine insa de la Dumnezeu,care rasplateste pe cei ce sufera pe nedrept pentru El,si ii invata cea mai puternica dragoste, dragostea jertfelnica.