Crestini persecutati in lume

[laurastifter]

În prealabil postat de Theodore_of_Mopsuestia

Stimata domnisoara,bine ati venit inapoi!
Acum, ce parer aveti totusi de nunatarea subliniata de mine: daca acesta curajoasa femeie, Dumnezeu sa o apere, ar fi fost o musulmana intr-un sat de crestini sau budisti sau atei fanatici, ati mai fi privit-o ca martira? Amintiti-va de unul din primele precepte educationale, pe care le primim in primii ani de viata: e lasitate si crima atacul a multi impotriva unuia singur. Si nu ma refer doar la atacul fizic. Femeile acelea musulmane, care au acuzat-o, se comportau excat ca niste animale dintr-o haita, adunate la ordinul animalului alfa: perfect "aglutinate sub steag": credeau, deci isi faceau datoria, "latrand pentru cauza". De obicei, cind o multime intaritata de lacomie, barfa sau evlavie monstruoasa, ca in acest anume caz, isi ameninta victima, poti vedea un caine latrand in chipurile fiecarui participant la acea orgie emotionala. Si asta, INDIFERENT ce religie/ideologie/mod de viata ar marturisi/trai agresorii. Interschimbati religiile sau punctele de vedere intre agresori si victima (inainte sa ziceti bat campii, va amintesc de cruciade sau de arderea ereticilor pe rg, chiar din primul mileniu), si tot acealsi rezultat este: fanatism religios frizind patologicul.
Sper la un raspuns obiectiv si profund, cum sunt obsinuit sa citesc de la dvs.

Bine v-am regăsit şi vă mulţumesc foarte mult pentru mesaj!
Desigur că, dacă această persoană ar fi fost o musulmană persecutată de către "creştini", mi-aş fi exprimat aceeaşi admiraţie şi stimă profundă faţă de curajul ei eroic de a-şi sacrifica viaţa pentru cauza în care crede!
Fanatismul religios - atitudine contrară dragostei creştine, duhului libertăţii evanghelice - constituie atât o gravă încălcare a libertăţii semenilor şi o renegare a datoriei de a-i iubi, cât şi o blasfemie împotriva lui Dumnezeu. Faptul de a comite crime în numele Dumnezeului iubirii, trădarea semenilor în numele consecvenţei în blândeţe - cum altfel ar putea fi caracterizată această atitudine, prin ce alt cuvânt, dacă nu prin cel de "blasfemie" şi "păcat împotriva Duhului Sfânt"? E păcat împotriva Duhului despre Care Scriptura ne învaţă că "unde este Duhul Domnului, acolo este libertate" (IICor3, 17).
Oare nu tocmai fanatismul a fost şi motivaţia celor care, cu mai bine de două mii de ani în urmă, au strigat în delirul sadismului, fără să poată menţiona niciun motiv al furiei lor: "răstigneşte-L, răstigneşte-L"?!...
Sunt, prin urmare, întru totul de acord cu dvs şi cred că Dumnezeul nostru... nu poate rămâne indiferent faţă de dorul oamenilor de perfecţiune şi autodăruire totală în slujba unui ideal, chiar dacă, în virtutea împrejurărilor, acel ideal nu este, în mod explicit, idealul creştin.
Asum poziţia lui C. S. Lewis care, într-una dintre lucrările sale ("Creştinismul redus la esenţe"), îşi exprima opinia (şi poate că speranţa) potrivit căreia toţi cei care se vor mântui vor trăi mântuirea prin Hristos, ceea ce nu înseamnă că doar cei care au crezut în Hristos vor fi mântuiţi prin El...
Dumnezeu să fie cu dvs!