Ce sa fac???

[Marcel_Ionut]

În prealabil postat de AndraEu

am ajuns sa cred ca ma rog degeaba...... ca nu se schimba nimic, de cand m-am certat nu mai am chef sa ma rog fiindca nu vad schimbari......
vreau sa plec de pe pamant.... cred in Dumnezeu dar sunt deamagita de mine, de toata lumea...... de atatea jigniri

" Inchisoarea i-a apropiat pe unii oameni mai mult de Dumnezeu, i-a facut sa aibe o inima buna. Acolo daca Il aveai pe Dumnezeu in inima si in launtrul tau, nu sufereai, nu erai afectat si nici compromis " Par Roman Braga

" M-au ars cu fierul rosu la talpi, mi-au smuls barba, dar le-am spus : Puteti sa ma chinuiti cat vreti, dar nu ma lepad de Hristos " Par Constantin Sarbu

Gamdeste-te la ce au suferit oamenii in perioada comunista, orori...si vei vedea ca se poate rezista suferintei, uite aici gasesti articole cate vrei, numai sa ai bunavointa sa citesti

http://www.fericiticeiprigoniti.net

si acest mic documentar https://www.youtube.com/watch?v=fgEhLUiNl14

[fallen]

Nu stiu ce ar trebui sa faci, insa ce ar trebui sa nu faci este sa te duci ( mariti} dupa primul venit ( cu sau fara acte/cununie) doar ca sa scapi de la ai tai....nu de alta dar risti sa ajungi mai rau ( adica sa tipe la tine si sa te jigneasca el si ai lui, etc ). Mai bine fa un efort si mai rabda, ca poate se indura Dumnezeu de tine si gasesti pana la urma un baiat bun si o familie buna, si incearca atunci sa fii o mama mâi buna si mai iubitoare, dar fara sa faci excese, adica sa tolerezi orice, doar ca sa nu pari o mama rea....