atitudinea fata de pacatul savarsit in biserica

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de CristianR

Acum, că ai descris mai în detaliu cum au stat lucrurile, respectiv că omul avea o unealtă în scopul de a extrage banii, deci că premeditase și era hoț, mi se pare evident că părintele duhovnic are dreptate.

Acuma, dacă avea o unealtă....:)
Păi, frate, toţi avem unelte când păcătuim. Tot păcatul e o uneltire în prealabil.
Unealta gândului e mai perfidă decât şperaclul.

[Mena59]

Totusi, povestea ta m-a facut sa-mi revizuiesc parerea despre ce as face...
Daca ne gandim la fapta in sine, la FURT, mai intelept ar fi din partea noastra, sa oprim pe loc hotul si sa-l denuntam. Facand asa ii dam ocazia sa se dezvinovateasca si cine stie, daca furtul era de mare necesitate, ceva disperat, il vom putea ajuta si totodata ii aratam ca orice situatie, cat de grea si disperata am avea, NU TREBUIE SA FURAM.
Inchizand ochii, inseamna ca toleram. Si acesta, hotomanul, va baga, data viitoare, mana in buzunare sau posete.
Cred ca fiecare din noi care am vedea in magazin sau autobuz pe cineva furand am striga in gura mare: HOTUL!
Pai si la biserica e cam acelasi lucru.
Nu, nu, nu trebuie sa toleram hotia, oriunde s-ar intampla.

Deci mi-am revizuit parerea: ar trebui sa luam atitudine, hotarata, impotriva hotilor.

Este o mare diferenta intre a nu judeca, si a opri pe cineva sa faca o fapta rea.

In momentul in care opresti pe cineva, il anunti la politie, etc, tu il ajuti ce cel caruia ii se furau banii (in cazul acesta, biserica). Ajuti, nu judeci. Sunt doua lucruri diferite.

Daca nu-l opresti pentru ca-l judeci, atunci hai sa fim pasivi oricarei persoane care fura, omoara, etc, ca sa nu-i judecam.

[Yasmina]

În prealabil postat de negruta

Multumesc participantilor! :)

Jos palaria celor care au dovedit o judecata sanatoasa (un NU hotarat furtului sau Doamne, lumineaza-ma!) Insa e bine sa tragem invataminte si din greselile altora.

Acum, sa va povestesc patania mea.

Intr-o dupa-amiaza de duminica, am intrat intr-o biserica si m-am asezat intr-o strana sa ma bucur de liniste. Stateam asa, gura casca, cand mi-a atras atentia comportamentul unui barbat. Doar dupa ce a repetat gestul am inteles ce facea - extragea bani din cutia milei avand o unealta in acest sens. O data, de doua ori, de trei ori ... dupa fiecare extragere, mergea si se inchina pe la icoane.

Mi-am zis: Doamne, numai de asta n-aveam nevoie acum! M-am gandit sa-i dau bani, dar era o falsa milostenie; m-am gandit sa ma asez chiar langa cutia milei, ca era acolo o ladita, dar n-am facut-o. M-am ridicat si am plecat.

Am iesit cu sufletul greu, as fi zis dezamagita. Si ma straduiam sa nu judec, sa-i gasesc scuze si sa-mi imput ca nu stiu eu de cata pocainta o fi in stare apoi omul acela. Am zis totusi sa-i spun si parintelui duhovnic iar gandul asta, ca trebuie sa-l intreb, mi-a revenit succesiv desi in mod normal l-as fi dat uitarii.

Spre surprinderea mea, parintele a fost foarte vehement si mi-a spus ca trebuia sa fac ceva, sa spun altora, sa nu-l lasam asa, sa-l dam pe mana politiei (din exprimare, deja nu mi se mai adresa doar mie ci noua, tuturor!). Mie nu-mi venea sa cred, il suspectam ca ma pune la incercare. Cum parinte, nu trebuia sa nu-l judec, sa..?! NU! Se fura din biserici nu de nevoie ci din cauza patimii. Mi-a povestit si cum unei doamne i se furase geanta cu multi bani chiar din biserica noastra, 10.000 lei pe care ii avea la ea pentru operatia copilului. Inainte de a merge la spital, venise cu copilul in biserica sa se roage, a lasat geanta nesupravegheata si s-a trezit fara ea. Ce mahnit era parintele...

Si am inteles ca nu dezamagirea ma apasa ci constiinta, ca am fost o lasa si n-am facut nimic sa-l opresc. Ca am aere din pateric, chiar daca imi lipseste intelepciunea si dreapta socoteala. Am inteles ca sunt o prefacuta si proasta pe deasuprea.

Poate multi dintre voi nu veti fi de acord si veti ridica din sprancene, dar eu mi-am invatat lectia!
Data viitoare, voi lasa ipocrizia la o parte si voi lua atitudine!

Ca sa vezi, in timp ce eu credeam ca m-am straduit sa fac ce trebuie (sa nu judec, sa nu pun omul intr-o lumina proasta aratand cu degetul pacatul), in realitate m-am facut partasa la pacatul lui dupa cum a tinut sa-mi spuna chiar parintele "te-ai facut partasa la pacatul lui!". Si mi-a zis apoi ca trebuie sa ma duc la biserica respectiva sa-i spun si preotului de acolo ce am vazut.

Retineti faptul ca parintelui nu i-am dat prea multe detalii, i-am spus doar ca am vazut pe cineva furand din cutia milei intr-o biserica, ca nu am facut nimic si l-am intrebat cum ar fi trebuit sa procedez.
Asa ca nu mai poate fi vorba despre o situatie particulara ca cea prezentata mai sus. Sa nu ne facem deci iluzii ca am avea vreo scuza sa toleram astfel de fapte!

Uitasem ceva:
Daca doctorului respectiv chiar ii erau necesari acei bani caruia I se pregatisera mai mult ca sigur ca Dumnezeu ii potrivea in asa fel incat sa ajunga la el.
Banuiesc ca a operat si fara banii respectivi cum am mai intalnit in lumea spitaliceasca ,ca doar si printre medici avem suflete de crestini adevarati :)

Oare cum am ramane la auzul acestei vesti:Doctore ti-am pregatit banii pt operatie atata cat ne-am inteles insa intrand in biserica sa ma rog inaintea operatiei ,banii mi-au fost furati...
Nu am zice :"da-i in colo de bani,hai sa facem operatia si daca te rogi si pt mine cand iti aduci aminte ,sunt multumit si cu aceasta plata!"