![]() |
![]() |
|
#23
|
|||
|
|||
![]() Citat:
2. Post bellum nu m-am referit strict la ww2, ca doar razboiae au fost dintotdeauna, din pacate... Da, intr-adevar, si noi ceilalti suntem victimele propriilor valori si tipare de gandire eronate, daca nu chiar patologice, atunci cand ne angajam si ramanem captivi in niste relatii disfunctionale, gen fete tinere, frumoase, cu barbati batrani si urati, sau prosti si nenorociti ( ca si caracter, si ca sa nu folosesc adjective mai urate de atat) Insa scopul stiintelor psi, ar trebui sa fie tocmai acela de a identifica si de a incerca sa corecteze tiparele de gandire anormale. Desigur, atunci cand acest lucru este cerut, solicitat de persoana in cauza, cu sila nu se poate face nimic. Cat despre persoanele care vin si cer sa le ajuti sa faca sa functioneze ceva gresit si disfunctional...este o alta problema acuta si dureroasa, datorita frecventei mari cu care se intalneste, in multe profesii, nu numai medicina, psihologie sau teologie; Este desigur foarte frustant cand iti intra cineva pe usa si iti cere cu tupeu sa il ajuti sa traiasca in mizerie fara sa se imbolnaveasca, si fara sa fie nevoit sa faca curatenie, sau sa repare sau sa arunce ce are stricat si spurcat, infestat, prin casa sau curte, sa i se ingrase animalele fara sa le dea de mancare ce trebuie ( le da ce are la dispozitie, nu e dispus sa cumpere altceva), sa ii treaca tusea fara sa renunte la fumat, si mai ales, fara sa isi rupa de la gura, sa renunte la berea sau tuica cea de toate zilele si la alte obiceiuri nesanatoase care i-au devenit un mod de viata. Insa probabil cu totii am solicitat in viata noastra sa ni se carpeasca o haina sau o teava veche si uzata, sau sa ni se indrepte ceva ce de la inceput a fost croit sau construit prost, pt ca nu ne-am permis la acel moment sa ne luam un lucru nou, sau am crezut ca poate mai merge si asa. Pana unde se poate merge cu compromisul, in aceste profesii, e destul de discutabil. Nu e bine sa pui petec nou la o haina, tesatura veche, ne spune Insusi Domnul; insa, sunt situatii cand intr-adevar, din pacate nu se mai poate darama ceva si reconstrui din temelii, mai ales atunci cand e vorba de in corp omenesc, care a fost imbolnavit cronic si distrus sistematic pe parcursul unei vieti...nici sa pui o inima noua la un trup vechi de 100 de ani, cu un sistem vascular distrus, uzat peste masura, nu e tocmai eficient, dar nici nu se poate inlocui sau repara precum o instalatie electrica, asa ca suntem nevoiti sa recurgem la masuri paliative ( adica sa incercam sa il mentinem in functiune cat mai mult si la parametrii cat mai optimi). Daca putem vreunii dintre noi, sa convingem pe cineva, dupa o anumita varsta, (sau sa o facem noi insine), sa isi schimbe radical modul de viata, regimul alimentar, activitatile pe care le face, relatiile in care e implicat...e destul de discutabil si de relativ....nici eu nu pot convinge pe oamenii de la tara, batrani si amarati, si de multe ori inculti si /sau senili, sa darame casa si acareturile si sa faca altele noi, ca sa scape de plosnite si pureci, paduchi, soreci, etc, cu toate ca asta vor fi nevoiti sa faca, la un moment dat, copiii lor, eventual dupa plecarea batranilor din aceasta viata, nici preotul sau psihologul nu poate convinge intotdeauna pe cel robit de patima betiei, de exemplu, sa renunte, si nici pe cei care au sotii sau parintii in aceasta situatie, sa ii paraseasca, asa ca tot ce le poate face este sa ii ajute sa rabde pana la sfarsit, mai ales cand e vorba de persoane in varsta... Last edited by fallen; 04.11.2014 at 12:12:10. |
|