Crucea fiecăruia şi nădejdea în Dumnezeu

[Mena59]

Cel ce a fost unul dintre cei mai iubiti duhovnici romani dar si unul dintre cei mai aspri, parintele Arsenie Boca ne face cunoscute pricinile si rosturile necazurilor vietii noasrte.


Chemarea care ustură: necazurile

„Mai tare şi mai duios de cum a chemat Iisus pe oameni, nu-i poate chema nimeni de pe lume. Necazurile vieţii, însă, iau pe oameni mai aspru dintr-o altă parte, silindu-i să-L caute pe Dumnezeu. Necazurile nu sunt fapta lui Dumnezeu, ci urmarea greşelilor noastre, urmare pe care îngăduie Dumnezeu s-o gustăm spre înţelepţirea noastră.
Am mai putea adăuga că, greşind omul cu toată voia sa, intră sub altă stăpânire, unde i se fură şi-şi pierde multe însuşiri sufleteşti – şi de cele mai multe ori libertatea conştiinţei – bunuri fără de care se simte în multe chinuri. Preţuieşti un lucru când nu-l mai ai.
Sunt două feluri de necazuri. Necazurile pentru păcate şi necazurile pentru Evanghelie. Aci vorbim numai despre necazurile vieţii de pe urma păcatelor, şi care, prin usturimea lor, au darul să fie crezute de cel ce trece prin ele. Iar omului care vrea să iasă din ele nu-i rămâne altă cale, decât să-şi îndrepte purtările după voia lui Dumnezeu. Deci «când îţi va veni vreo încercare pe neaşteptate, nu învinovăţi pe cel prin care ţi-a venit, ci întreabă-te: pentru ce a venit? Şi vei afla răspuns. Deoarece fie prin acela, fie prin altul trebuie să bei amărăciunea judecăţii lui Dumnezeu.» (Sf. Maxim Mărturisitorul)
Pe pricina suferinţei iată un schimb de cuvinte intre Dumnezeu şi om: Omul se roagă de Dumnezeu să-l scape de necazuri şi Dumnezeu se roagă de om să-şi schimbe purtările. Socotiţi acum, care de cine să asculte mai întâi?
Chemarea aceasta mai aspră o face droaia de necazuri şi nenorociri, strâmtorări şi năpaste, vrajbe între oameni, bătaie între părinţi şi copii, războaie şi vărsare de sânge, pagube, beteşuguri, seceta şi foametea, şi tot felul de pustiiri, ce nu s-au mai pomenit: toate, urmări şi plată îndesată pentru purtare şi pentru lipsa de minte, că oamenii nu vor să înţeleagă la ce îmblăteală de necazuri îi duce iubirea de păcate.”

[gpalama]

Draga forever,

Lecturile obligatorii pentru orice credincios sunt asa, poate in ordinea asta:

Patericele - sunt carti TEMELIE pentru o viata duhovniceasca. Te zidesc, te invata "ce este viata duhovniceasca", te trec prin nenumarate situatii de viata si iti vor zidi in consstiinta o adevarata LEGE DUHOVNICEASCA pe car\e o vei purta intreaga viata. Patericul = Scriptura pusa in lucrare. Este un fel de traire corecta a Scripturii, un fel de Scriptura in fapte. Vei gasi aici si intreaga dogmatica si teologie ortodoxa, ascunsa in multe intamplari de viata. Vei invata si logica duhovniceasca dar si dogmatica ortodoxa.

Vietile Sfintilor - cumpara cat mai multe carti cu vietile sfintilor pentru ca aici vei vedea "logica dumnezeiasca" in viata unor oameni.
Mie personal imi place Minunile Maicii Domnului pe care o consider carte de temelie pentru orice ortodox, fiind de fapt o dogmatica ortodoxa scrisa prin intamplari de viata.

Sf. Scriptura - Noul Testament pentru inceput (toti sfintii zic intai sa citim NT) si dupa ce cresti duhovniceste si nu te vei sminti si VT. (Vezi Sf. Paisie Aghioritul si alti sfinti care recomanda la fel, NT si apoi VT).

Carti de povatuire duhovniceasca scrise de mari parinti ai Bisericii, cum sunt Parintele Cleopa, Arsenie Papacioc.


Dar mai mult decat atat poti sa te abonezi si la http://www.cuvantul-ortodox.ro/ si sa citesti online articole, vezi ca au zilnic un ziar/newsletter cu articole foarte foarte frumoase. Ti-l recomand cu caldura.

Pe scurt: mergi intr-o librarie si cumpara carti cu vieti de sfinti si paterice. Te vor zidi mult de tot. Asta e parerea mea si cred ca si in mistica ortodoxa aceeasi povata o vei gasi.

[forever...]

Mulţumesc, gpalama, pentru recomandări!

Se pare că nu stau chiar rău, căci am mai citit şi Patericul (egiptean), vieţile unor sfinţi (din Sinaxar, sau viaţa Sfântului Spiridon scrisă de Sfântul Simeon Metafrastul), Noul Testament, desigur, deşi este mereu de folos să recitesc; seria "Ne vorbeşte Părintele Cleopa"...

Totuşi cred că fiecare avem înclinaţiile noastre, adică citim mai uşor unele cărţi (nu le lăsăm din mână), iar altele nu reuşim să le terminăm, căci nu rezonăm cu ele la momentul respectiv.

Dintre cărţile pe care le-am citit cu mare uşurinţă, bucurie şi interes, sunt Filocalia 11, Omul cel tainic al inimii (Zaharia Zaharou), Jurnalul fericirii (p. Nicolae Steinhardt), Confesiunile fericitului Augustin (chiar dacă numai fragmente, mă întorc cu drag la ele), Dăruind vei dobândi (tot p. Nicolae Steinhard), Taina vieţii creştine (arhim. Sofronie Saharov)- în ordinea aducerii aminte.

Până la urmă cred că fiecare avem un drum şi în lectura cărţilor, ca şi în viaţă.

A, şi scrierile p. Savatie Baştovoi mi-au plăcut. Şi altele, desigur.

Am observat că nu mă prea atrag cărţile în care se povestesc multele minuni, vindecări etc. săvârşite de Sfinţi. Eu cred în ele, dar le pot afla din acatistul Sfântului, de exemplu. Nu simt nevoia unor (re)confirmări...