Cum treci de depresie cu ajutorul rugaciunii

[Mihnea Dragomir]

Dna Mirela.t v-a transmis ideea ca o atitudine mai rezervata atunci cand intrii pe un forum (ca si intr-o casa, intr-o unitate de invatamant ori la un nou loc de munca, in oricare grup constituit) e un lucru care tine de virtutea prudentei (si de o anumita delicatete). Pana mai cunosti pe unul, pe altul, vezi ce au scris, ce pozitii au avut in cutare ori cutare situatie ori tema de discutie. Mereu cand sunteti pe un forum, dar mai ales la inceput, ca membru nou, e bine ca sa cititi mai mult decat sa scrieti.

In cazul acesta concret, citind mesaje mai vechi, ati fi aflat ca dl Ioan Cezar are o mare stima fata de preoti. Ca nu intotdeauna omul este la inaltimea ministerului, ca a-i stima pe sfintii apostoli nu inseamna a-l stima si pe Iuda Isacrioteanul, iar a-l critica pe Iuda Iscarioteanul nu inseamna ca i-ai injurat pe apostoli, asta e un lucru cu care suntem, cred, toti de acord.

[negruta]

D-na Mirela.t a tinut sa-mi transmita mai mult decat o idee, dupa cum a precizat in titlu "pentru negruta cea cu priviri de gheată ". As completa acest tablou si cu alte imperfectiuni, dar nu este cazul pentru ca, cu o singura exceptie, toti s-au grabit sa-mi faca deja un portret. Va multumesc!

[tabitha]

În prealabil postat de negruta

D-na Mirela.t a tinut sa-mi transmita mai mult decat o idee, dupa cum a precizat in titlu "pentru negruta cea cu priviri de gheată ". As completa acest tablou si cu alte imperfectiuni, dar nu este cazul pentru ca, cu o singura exceptie, toti s-au grabit sa-mi faca deja un portret. Va multumesc!

(Auto)portretul vi l-ati facut singura, prin ceea ce ati postat pe forum. Iar Dl. Mihnea Dragomir a punctat foarte bine cam unde ar trebui sa va situati... putina rezerva si prudenta in a posta nu strica. Mai ales la femei vorba lunga si datul de lectii nu prea e in regula. Dar e doar o parere, pana la urma faceti cum credeti.

[Ioan_Cezar]

Doi oameni a căror competenţă nu poate fi pusă la îndoială, îşi exprimă opiniile referitor la depresie. Unul este Arhiepiscop, celălalt este psihiatru şi psihoterapeut.
Materialul care urmează îmi pare destul de bogat pentru a satisface nevoia de informare a multora dintre noi.
În mod deosebit îmi place atitudinea psihologului creştin faţă de Biserică şi totodată poziţia Arhiepiscopului faţă de psihologi şi psihiatri.
Este aceeaşi atitudine de deschidere reciprocă pe care încerc să o prezint neîncetat pe forum, în ciuda reacţiilor ostile venite când din partea unor credincioşi când din partea ateilor (îmi amintesc de împotrivirea unui medic psihiatru ateu, de acum un an, doi). Pe scurt, poziţia exprimată în acest lung material este aceea a discernământului, a cunoştinţelor teoretice şi practice, a deschiderii spre colaborare.
http://www.crestinortodox.ro/sanatat...sia-72647.html

Mai întâi iată o selecţie din partea psihologului ortodox:

Acum cativa ani, am inceput sa scriu despre cauzele depresiei din punctul de vedere al psihologiei. Arhiepiscopul (pe atunci, arhimandritul) Hrisostom a completat scrierile mele cu cateva studii de-ale sale. Impreuna am ajuns la concluzia, in aceasta prima etapa de studiu a depresiei, ca majoritatea cazurilor de depresie pot fi descrise corect de conceptul freudian clasic al furiei indreptate spre interior. Si, asa cum arhiepiscopul a subliniat in unele din scrierile sale, nu este nevoie sa imbratisezi punctul de vedere freudian asupra omului pentru a recunoaste ca multe din observatiile sale clinice sunt competente si utile. Din punct de vedere statistic, totusi, aproximativ 20% din cazurile pe care le intalnim in practica clinica indica in mod clar alte cauze. Sa analizam acum cateva dintre aceste cauze alternative ale depresiei psihice.

O cauza foarte des intalnita este obiceiul dobandit de a privi numai aspectele negative ale vietii sau numai anumite ipostaze ale acesteia. Acesta este un obicei capatat fie printr-o abordare neadecvata a problemelor, fie prin imitare - chiar si copiii continua adesea tiparul de raspuns negativ al parintilor sau rudelor lor. In timpul embargoului pe petrol din anii '70, un pacient a venit la clinica plangandu-se de modul in care el si tara sa erau exploatati de lacomia celorlalti. Pacientul a devenit atat de preocupat de ceea ce spunea incat a atins o stare depresiva de agitatie continua. Tratamentul nostru a pus accentul pe incercarea individului de a constientiza posibilele efecte pozitive ale embargoului, cum ar fi indepartarea consumului excesiv de petrol si conservarea acestuia, reducerea poluarii si a dependentei nationale de sursele de energie straine. A fost nevoie de o perioada mare de timp pentru a rezolva integral aceasta problema, dar modul in care el a inceput sa priveasca problema, cu un echilibru intre aspectele pozitive si cele negative, a condus la aplicarea generala a acestui echilibru la celelalte probleme.

Trebuie remarcat faptul ca printre numeroasele pacate mentionate de Parintii Sfintii Bisericii ca fiind contraproductive in viata spirituala se numara pacatul negativitatii. Parintii ne cheama permanent sa acordam atentie marilor pericole care pandesc omenirea, care, asa cum ne spune Antonie cel Mare, este plina de capcanele Necuratului. In acelasi timp, ei ne spun ca nu trebuie sa subestimam niciodata fortele pozitive si folositoare care exista.

Din nou, viata Sfantului Antonie cel Mare ne ofera dovada acestei lectii. Ni se spune ca orice armata de demoni indreptata impotriva noastra paleste in fata cetelor de ingeri care ne ajuta in viata duhovniceasca. Acest echilibru al punctelor de vedere spirituale reprezinta tocmai ceea ce incearca sa obtina un bun terapeut, atunci cand trateaza depresia cauzata de un negativism excesiv.

O alta cauza importanta a depresiei pe care o regasim in cazurile clinice este cea a sacrificiului de sine excesiv. Aceasta se poate vedea, de exemplu, la multi parinti care isi dedica tot timpul si toate resursele copiilor sau gospodariei, neglijandu-si in totalitate propriile nevoi si dorinte. Se intalneste mai ales la mame, femeile ajungand ca, de teama cheltuielilor necesare consultatiilor, sa isi ignore complet sanatatea, intr-o asemenea masura incat se ajunge la rezultate tragice.
Consider ca este esential sa vedem de unde vine depresia si sa o tratam din punct de vedere etiologic, ceea ce inseamna sa aflam de unde vine si cum se manifesta si sa o legam de o cauza. Un exemplu clasic de depresie cauzata de furia indreptata spre interior este cazul unei fete de nouasprezece ani care a fost internata in spitalul unde lucrez si eu, intr-o stare extrem de grava, aproape catatonica. Trauma ei era rezultatul unui conflict brusc, neasteptat cu tatal sau si al respingerii ei de catre acesta. Timp de mai multe zile, pacienta nu a putut sa vorbeasca si nici chiar sa mearga. Am observat ca, in timp ce statea in scaunul cu rotile, ea avea privirea atintita spre piept. Cand am intrebat-o ce cauta de se uita acolo, jos, mi-a raspuns ca "priveste ura" (fata de tatal sau). Tratamentul ei, care a reusit, a constat in sprijinul acordat pentru a elimina aceasta furie "de gheata" si pentru a o face sa renunte la aceasta ura se rasfrangea si asupra ei.

Pentru acest tip de depresie, cel mai eficient tratament este cel in care distragem atentia pacientului de la caracterul depresiv al bolii, concentrandu-i-o asupra furiei pe care o simte. Aceasta furie trebuie analizata, inteleasa si exprimata intr-o forma adaptata (separata de ura de sine), controlata si, desigur, in cele din urma, eliminata. Este posibil ca eliminarea acestei furii sa presupuna o restructurare totala a vietii emotionale a pacientului, modificari ale mediului familial, modificari ale modului in care pacientul percepe relatiile interumane si altele asemanatoare. Aceasta terapie poate dura si poate presupune mai multe luni, chiar ani, de indrumare atenta. Ea ajunge totusi la radacinile sindromului depresiv, acordandu-le atentie mai mare decat tratarii sindromului.

Stiinta ortodoxa a spiritualitatii, stiinta fizica a rnedicinei si stiinta mentala a psihologiei nu sunt incompatibile, ci lucreaza mana in mana. Niciunde nu este mai evident acest lucru decat in tratarea depresiei, o boala spirituala, medicala si psihologica.

dr. Thomas Brecht


În completare, cuvântul Arhiepiscopului Hrisostom:

Sunt uimitoare statisticile referitoare la numarul de americani care sufera de vreo forma de depresie, fie ca este vorba de o forma usoara sau de una grava. Ca preot, ma confrunt in mod constant cu crestini care se plang de depresie cronica. De fapt, o treime din scrisorile care imi sunt adresate abordeaza aceasta problema.

Asa cum a aratat dr. Brecht, majoritatea cazurilor clinice de depresie pornesc de la o ura prost directionata. Psihologii, in mod corect, trateaza aceasta ura din punctul de vedere al modului in care aceasta influenteaza fiinta umana, adica al efectelor negative pe care ura indreptata asupra sinelui le are asupra vietii psihologice a individului. Ceea ce este drept.

Exista, desigur, si o alta dimensiune a depresiei pe care psihologii nu o recunosc sau, daca o recunosc, au tendinta de a o trata ca pe un efect secundar, chiar lipsit de importanta. Aceasta este dimensiunea spirituala.

Omul este un organism complex. Psihologicul si spiritualul interactioneaza totdeauna. Astfel, atunci cand ura autodirectionata provoaca un rau asupra psihicului, acesta are un efect paralizant asupra facultatii spirituale a omului si asupra sufletului acestuia. De aceea indivizii deprimati vorbesc in permanenta despre ura puternica fata de Dumnezeu.

Deoarece sufletul este patruns de harul dumnezeiesc, este firesc ca ura fata de sine sa duca la ura fata de Dumnezeu sau fata de lucrurile spirituale. Iata un aspect important al acestei boli care nu poate fi ignorat, deoarece ura indreptata catre ceea ce este spiritual, chiar daca nu atrage pedeapsa sau "razbunare", duce in mod sigur la departarea de sensibilitatea dragostei de Dumnezeu, care incearca continuu sa aline bietul suflet tulburat. Acolo unde predomina ura si negativismul, aceasta dragoste nu poate lucra.

Indiferent de cazul de depresie, as sfatui terapeutul competent si pacientul sensibil sa ia cunostinta de aceasta dimensiune spirituala a depresiei. Daca putem vedea, verifica si indeparta aceasta ura de Dumnezeu si de lucrurile duhovnicesti, avem deschis drumul catre pacient, pentru a-l ajuta sa se confrunte cu si sa respinga ura psihologica de sine care il paralizeaza. A vorbi despre aceasta necesitate nu este o exagerare. Faptul ca ea este ignorata de psihologia atee reprezinta, intr-adevar, o tragedie.

Arhiep. Hrisostom de Etna

[Ioan_Cezar]

Din realitatea lumii noastre fac parte însă şi pagini ca aceasta (inclusiv comentariile subiacente). Să comparăm această postare cu precedenta, pentru a ne lămuri încă o dată în privinţa amalgamului de poziţii pe care le avem noi oamenii faţă de depresie, de Biserică, de tot...

https://deveghepatriei.wordpress.com...cestui-scanda/

Psiholog (unul dintre ei - n.m.): “Credinta ortodoxa este un fel de DEPRESIE accentuata. Duhovnicii sa vorbeasca cu parintii despre ce le spun tinerilor la spovedanie”. Ati inteles acum se ascunde in spatele acestui scandal?

(Care va să zică iată o aşazisă poziţie "psihologică"... Doamne fereşte!)

[Ioan_Cezar]

Un text adecvat temei topicului! - depresie şi rugăciune
Un articol foarte dens, în care găsim opinii ale preoţilor-psihiatri, ale sfinţilor, ale cuvioşilor totodată şi medici de profesie:

http://www.cuvantul-ortodox.ro/2013/...ie-duhovnicie/

Mitropolit Antonie Bloom:
Cand boala a inceput sa progreseze, mi s-a cerut parerea. Cum am zis mai sus, pe atunci eram medic si am fost consultat in aceasta calitate. Mi-au zis: L-am stropit cu aghiasma, s-a spovedit, i s-au facut molifte, maslu, a fost impartasit -dar nu s-a vindecat. Continua sa fie bolnav. Ce este de facut?
Am raspuns atunci: Trimiteti-l la spital ca sa ii faca electroterapie. Imi amintesc cu cata indignare mi s-a raspuns atunci: Ce, esti necredincios?! Crezi ca socurile electrice pot face ce n-a putut face rugaciunea?! Dar daca lucreaza in el diavolul?!
Atunci am dat un raspuns sincer si provocator. Am zis: Ştiti, daca este la mijloc lucrarea diavoleasca, socurile electrice n-o sa-i faca diavolului nici un rau, dar pe om pot sa-l salveze...Propunerea mea a fost intampinata cu mare nemultumire, dar bolnavul tot a trebuit dus la spital. In spitalul cu pricina lucram eu, si ca atare il vedeam in fiecare zi de la Dumnezeu. Nimeni nu putea intra in contact cu el. Dar apoi si-a venit dintr-o data in fire.

Cand a iesit din spital vindecat multumita ajutorului medical, s-a dovedit ca se intamplase cu el ceea ce a spus Sfantul Ioan din Kronstadt.

Psalmul 93

,,Dumnezeul razbunarilor este Domnul, ca pacatele noastre nepocaite sunt sortite dreptei Sale Judecati!

Dar tu, atotmilostiva Stapana, Il indupleci si-L rogi sa fie indelung rabdator caci daca tu nu ne-ai fi ajutat cu starea ta inaintea Lui, putin de nu s-ar fi salasluit in iad sufletul nostru impietrit.

Fericit este acela care intelege cu inima, mijlocirea Ta de Mama.



Nu este zadarnica rugaciunea cu care se roaga tie sufletul pacatos care se pocaieste.

Cerestile tale mangaieri il vor imbarbata in constiinta lui, dupa cum multimea pacatelor si duhul intunecat al deznadejdii va fugi de la el.

Slava tie, Imparateasa cereasca, mantuirea pacatosilor care cauta mantuirea!"


Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Aliluia, Aliluia, Aliluia, slava Tie, Preasfanta Stapana de Dumnezeu Nascatoare si pururea Fecioara Maria


Sursa: http://www.crestinism.net/ortodox/ps...atisma-13.html


Ce rezulta din acest psalm? Ca omul trebuie sa-si ia masuri sa nu ajunga in stare de deznadejde. Maica Domnului ne ajuta. daca o rugam. Psaltirea Maicii Domnului este atat de fpositoare in acest sens.


Daca respectivul nu vrea din timp sa se pocaiasca si sa se smereasca, atunci il smereste Insusi Dumnezeu. Îi arata cine este, dupa judecatile lumesti! Aici intervin psihologii si psihiatri care fac ce pot, in functie de calitatile pe care le au ei insisi.

Psalmul 93

,,Dumnezeul razbunarilor este Domnul, ca pacatele noastre nepocaite sunt sortite dreptei Sale Judecati!

Dar tu, atotmilostiva Stapana, Il indupleci si-L rogi sa fie indelung rabdator caci daca tu nu ne-ai fi ajutat cu starea ta inaintea Lui, putin de nu s-ar fi salasluit in iad sufletul nostru impietrit.

Fericit este acela care intelege cu inima, mijlocirea Ta de Mama.



Nu este zadarnica rugaciunea cu care se roaga tie sufletul pacatos care se pocaieste.

Cerestile tale mangaieri il vor imbarbata in constiinta lui, dupa cum multimea pacatelor si duhul intunecat al deznadejdii va fugi de la el.

Slava tie, Imparateasa cereasca, mantuirea pacatosilor care cauta mantuirea!"


Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Aliluia, Aliluia, Aliluia, slava Tie, Preasfanta Stapana de Dumnezeu Nascatoare si pururea Fecioara Maria


Sursa: http://www.crestinism.net/ortodox/ps...atisma-13.html


Ce rezulta din acest psalm? Ca omul trebuie sa-si ia masuri sa nu ajunga in stare de deznadejde. Maica Domnului ne ajuta. daca o rugam. Psaltirea Maicii Domnului este atat de folositoare in acest sens.


Daca respectivul nu vrea din timp sa se pocaiasca si sa se smereasca, atunci il smereste Insusi Dumnezeu. Îi arata cine este, dupa judecatile lumesti! Aici intervin psihologii si psihiatri care fac ce pot, in functie de calitatile pe care le au ei insisi.

[iustin10]

În prealabil postat de Ioan_Cezar

Este aceeaşi atitudine de deschidere reciprocă pe care încerc să o prezint neîncetat pe forum, în ciuda reacţiilor ostile venite când din partea unor credincioşi când din partea ateilor (îmi amintesc de împotrivirea unui medic psihiatru ateu, de acum un an, doi).

Oare aceia cand au o infectie in gat nu iau antibiotice ?
Cred ca trebuie sa apelam la ambele si la credinta si la psihologie si sa pastram fiecareia rolul ei.
Adica psihologia sa nu incalce zona valorilor,a credintelor unui om , iar credinta sa nu isi atribuie zona detaliilor ,observatilor ,practicii.
De exemplu,daca cineva vrea sa traiasca in pustietatea ,psihologia sa vrea sa il trateze de izolationism. Daca cineva vrea sa nu traiasca inainte de casatorie cu partenerul ,psihologia sa incerce sa ii spuna avantajele cunoasterii anticipate a celui cu care vrei sa stai o viata.
Adica acolo unde sunt implicate valorile unui om,psihologia sa le recunoasca , nu sa le considere ca probleme.
Sunt convins ca asa se si intampla cand pacientul sau psihologul au macar unul din ei credinta . Cand ambii nu au, cred ca pot aparea tot felul de solutii bizare,de dragul rezolvarii unei probleme.

[Leoaica]

Ai dreptate, Fallen. Ma afecteaza foarte tare reactia lumeasca a celor din jurul meu cu privire la mersul la biserica. Chiar mai mult decat ar trebui.
Mai ales acum, inainte de praznicul Nasterii Domnului, ar trebui sa fim mai intelegatori si sa ne gandim la sufletul nostru si nu la meniul din ziua de Craciun. Si, vai, ce nenorocire, sa facem doar 5 feluri de mancare si nu 8-9.
Chiar azi mi-a povestit o colega ca sotul ei s-a suparat ca voia sa mearga la biserica si a renuntat.
Unde este limita intre "a sluji aproapelui" si " a sluji lui Dumnezeu"?
Cateodata vad doar egoism in genul asta de situatii. "Fa cum vreau eu, nu cum vrei tu." Ce simte cel ce opreste pe cineva sa mearga la biserica? E multumit? Vesel?Linistit?