De ce sunt atatia tineri singuri?

[fallen]

Mai este o posibilitate: in lumea in care traim, daca iti exprimi intentia de a merge duminica la biserica risti pe de o parte sa fii considerat idiot sau cel putin ciudat, pe de alta parte orice evenual partener sa aiba pretentia sa stai duminica dimineata acasa sa ii tii companie, cat mai intima de preferinta... plus ca oricat de crestini ar fi si ei, lumea asta e atat de dependenta de cele materiale, incat nu ii va fi usor sa renunte la munca in zi de sarbatoare, la cumparaturi si alte treburi, si eventual sa si posteasca. Apoi e mai usor sa faci asta ( sa pleci la biserica fara remuscari) cand esti singu sau ai un partener cu care oricum nu prea te intelegi, si nu iti/ii pasa de tine ce faci, unde te duci,decat unul/una care iti e draga si te roaga frumos sa mai stai, sa nu pleci de langa el/ea...
Deci, profilul psihologic pe scurt: ori ai fost singur de la inceput, nu ai gasit pe nimeni, si ti-e frica sa nu nimeresti rau; ori ai fost intr-o relatie, nu a mers, si acum ti-e frica sa nu nimeresti mai rau. Posibila si var ca unul dintre cei doi potentiali parteneri, bisericosi amandoi, sa fie dispus sa riste, insa celalalt nu.
Desigur caracterizarea e a celor singuri, nu a celor care au reusit sa isi gaseasca jumatatea si is bine mersi de-acum.

[Mihailc]

În prealabil postat de fallen

Mai este o posibilitate: in lumea in care traim, daca iti exprimi intentia de a merge duminica la biserica risti pe de o parte sa fii considerat idiot sau cel putin ciudat, pe de alta parte orice evenual partener sa aiba pretentia sa stai duminica dimineata acasa sa ii tii companie, cat mai intima de preferinta...

Nu degeaba a lăsat apostolul Pavel următoarele cuvinte:

Nu vă înjugaţi la jug străin cu cei necredincioşi, căci ce însoţire are dreptatea cu fărădelegea? Sau ce împărtăşire are lumina cu întunericul? Şi ce învoire este între Hristos şi Veliar sau ce parte are un credincios cu un necredincios? (2 Corintieni 6: 14-15)

E adevărat că realitea de astăzi duce la o înţelegere nuanţată a versetelor pauline, deoarece mersul la biserică duminica şi peticirea omului vechi cu inserţii evlavioase superficiale nu garantează deloc o asumare profundă şi reală a credinţei.

[fallen]

Ok, si cum ar trebui sa procedam? Daca cunoastem o persoana interesanta, si ne place, o intrebam intai daca e credincioasa, apoi cat de " practicanta"? Sti doar ca/multi zic ca sint dar nu vor sa auda de biserica si popi, sau poate doar de nunta botez inmormantare si lumina de Pasti...plus vizite la obiectivele turistice, preferabil de afara.
Eu personal nu m-am gandit la asta, cand ne-am cunoscut. Am zis ca daca voi vrea sa merg dumina nu va fi nici o problema, desigur cand nu erau alte planuri. Si nu ar fi fost daca nu interveneau aspecte care sa influenteze si pe el, adica postul ( desi am mai tinut cateva zile si nainte, fara macar sa observe si sa-l deranjeze), si faptul ca i-am adus la cunostinta ca traiul inafara casatoriei nu e ok. Apoi au aparut, e drept, si exagerari din partea mea . Cand a inceput sa planifice intentionat alte activitati, de ex, a intimpinat o reactie de protest, care l-a facut sa se inversuneze si mai tare. A si afirmat ca inainte nu avea nici o problema cu biserica, religia, dar acum are. A patit cumva cam ca Inorogul, i s-a scarbit cand a auzit de perspectiva dezaprobarii divine pt actiunile noastre care ne fac placere si ne sunt necesare ( ce Dumnezeu e asta care nu vrea sa ne simtim bine si sa ne iubim, de ce avem nevoie de un popa si o slujba pt asta, plus de o obligatie civila, mult mai nasoala?)

[Florinvs]

Cred ca aceste aspecte trebuie discutate si lamurite inca de la inceput, in momentul in care doi oameni se cunosc si se plac, pentru a nu aparea neintelegeri ulterior.
Cred ca doi oameni maturi pot discuta deschis, cu calm, orice problema!