O intrebare

În prealabil postat de Corinusha

Mihnea...wow...
Dumneata ai avea taria de caracter sa faci ce ai scris, daca, Doamne fereste! ti s-ar intampla chestia asta?

Iar apare disputa dorinta vs. credinta si se incearca o contopire a acestora. Domnul Mihnea si-a argumentat pozitia citand din invataturile sfinte. Fara suparare, dar si eu stiu cam acelasi lucru cu ce spune dansul. Stiu ca un preot, spre exemplu, divorteaza extrem de greu, cu accept special din partea ierarhilor.
Aici nu este vorba despre ce ni se pare noua ca fiind normal sau anormal, bun sau rau. Este vorba despre juraminte, porunci, dogme care nu prevad exceptii, precum legile juridice, decat daca dorim noi sa facem asta, cu de la sine putere. Alterarea invatamintelor conform propriilor dorinte nu mi se pare cinstita.

Eu nu inteleg totusi de ce exista dispute pe teme atat de comune, precum cea a divortului. Nu vorbim despre lucruri ce tin de finete intelectuala/spirituala. Inteleg ca aceste dezbateri sa aibe loc intr-un cadru in care astfel de aspecte sunt la latitudinea fiecaruia, dar in cardul unei religii care reglementeaza destul de clar astfel de aspecte ar trebui sa existe un consens.

În prealabil postat de Corinusha

Eu, chiar ca femeie, n-asputea trece peste asa ceva, sami plece sotul cu o amanta si eu sa-l "aduc" inapoi... Un barbt cred ca si mai greu ar face asta...

Afirmatia de la sfarsit are o usoara tenta de misoginism :). Stiu ca nu e vina ta, ci mai degraba a istoriei. Un barbat nu are dreptul sa treaca mai greu decat o femeie peste adulter si in niciun caz nu trebuie sa aibe parte de intelegere mai mult decat o femeie aflata in aceeasi situatie.

[fallen]

În prealabil postat de Inorogul

Iar apare disputa dorinta vs. credinta si se incearca o contopire a acestora. Domnul Mihnea si-a argumentat pozitia citand din invataturile sfinte. Fara suparare, dar si eu stiu cam acelasi lucru cu ce spune dansul. Stiu ca un preot, spre exemplu, divorteaza extrem de greu, cu accept special din partea ierarhilor.
Aici nu este vorba despre ce ni se pare noua ca fiind normal sau anormal, bun sau rau. Este vorba despre juraminte, porunci, dogme care nu prevad exceptii, precum legile juridice, decat daca dorim noi sa facem asta, cu de la sine putere. Alterarea invatamintelor conform propriilor dorinte nu mi se pare cinstita.

Eu nu inteleg totusi de ce exista dispute pe teme atat de comune, precum cea a divortului. Nu vorbim despre lucruri ce tin de finete intelectuala/spirituala. Inteleg ca aceste dezbateri sa aibe loc intr-un cadru in care astfel de aspecte sunt la latitudinea fiecaruia, dar in cardul unei religii care reglementeaza destul de clar astfel de aspecte ar trebui sa existe un consens.



Afirmatia de la sfarsit are o usoara tenta de misoginism :). Stiu ca nu e vina ta, ci mai degraba a istoriei. Un barbat nu are dreptul sa treaca mai greu decat o femeie peste adulter si in niciun caz nu trebuie sa aibe parte de intelegere mai mult decat o femeie aflata in aceeasi situatie.

Si legea e lege pentru toata lumea, insa un judecator poate, in functie de circumstante, sa dea o pedeapsa mai mica sau mai mare, sau chiar sa achite. La fel cum poate decide, in timp, si scurtarea pedepsei sau eliberarea pe baza de buna purtare...
Acelasi lucru il poate face si un duhovnic, pe considerente asemanatoare.
Cum va judeca Dumnezeu, acum nu stim, si nimeni nu poate pretinde ca stie, speram insa ca drept, -poate mult mai drept si nepartinitor decat o putem face noi vreodara -dar ca va tine si El cont de toti factorii implicati si de toate circumstantele. ( ma rog, dei sa tii cont de circumstante poate insemna safii partinitor; si poate iarasi nu suntem noi in masura sa intelegem si noi macar sa ne inchipuim conceptul de dreptate absolta...acum nu stim cui ar folosi si la ce, ca cineva care si-a parasitsotul sa ajunga in iad, poate doar daca din cauza asta s-o fi iscat vreun razboi cu mii de victime..,)...
Daca am aplica orbeste litera legii, am fi asemeni fariseilor, pe care Insusi Mantuitorul i-a condamnat pentru impietrirea inimii lor....