Vise urate....

[Ioan_Cezar]

Îţi răspund la formularea anterioară, mai întâi, pe care văd că ai şters-o între timp. Spuneai că sunt o autoritate şi că diagnosticul pus de mine (??) ar trebui luat în seamă. Eventual că ar fi infailibil...
Mulţumesc pentru ironie, trec însă peste ea şi încerc să ajung la problema visului, cât de cât.
*
Nu sunt o autoritate în domeniul viselor, Yasmina... Cum aş putea fi?...:)
Nu sunt o autoritate în nici un domeniu, slavă Domnului! M-am ferit toată viaţa de tentaţia autorităţii, ştiind de la alţii ce aduce asta... Pedeapsa e, însă, că adeseori mă comport autoritar, ceea ce e însă o altă poveste. Care nu mă încântă deloc.
Cât priveşte diagnosticul, acest termen are sens doar în cadrul medical. Dacă spun însă, aici pe forum, că Fallen se manifestă precum un jucător patologic sau că are o conduită histrionică accentuată şi manifestări emoţionale de tip bordeline, asta e aşa, o formulare amicală şi fără pretenţii, ca să nu fiu ispitit să spun lucruri care sună urât, cum că ar fi de-a dreptul nesimţită.
*
Legat de chestiunea diagnosticului, poate ar fi cazul să ne dăm seama că acesta e doar un moment dintr-o încercare de a stabili cam în ce zonă se află funcţionarea unui om la un moment dat. Nu ştiu cum de le-a intrat multora în minte că diagnosticul este o reducere a complexităţii omeneşti sau că este o insultă etc. Mă minunez câtă sensibilitate grăbită şi ofuscată au astăzi oamenii atunci când li se vorbeşte despre zona de funcţionare în care se pare că se situează, cu o parte din fiinţa lor sau cu întregul. Am devenit foarte reactivi, la orice stimul, mai ales când ni se pare că vreunul vrea să îşi manifeste puterea asupra noastră.
*
Visele sunt un domeniu atrăgător pentru mulţi. În special psihanaliştii dar şi alţi oameni de cultură au explorat, sistematic, domeniul visului. Freud, Jung şi apoi toată breasla psihanaliştilor au lăsat opere valoroase care ne ajută să înţelegem funcţionarea umană, relaţiile dintre inconştient şi conştient, precum şi alte zone care ţin de domeniul interpersonal şi de legile adânci ale omenităţii.
Dar Biserica, prin unele voci cu adevărat autoritare, a îndemnat pe credincioşi să lase deoparte preocuparea pentru vise, întrucât oamenii înduhovniciţi ştiu bine că oniricul e un teren cu adevărat prea lunecos şi chiar mlăştinos şi poate băga pe omul naiv la impresii deloc folositoare.
Cu toate acestea, doamnele de azi şi dintotdeauna îşi povestesc visele la cafea, se consumă emoţional, adulmecă mistere, formulează sclipitor, semnifică şi resemnifică - desigur desenînd cu degete fine prin aburii cafelei care descoperă minunate gravuri tainice pe porţelanul ceştii. Viitorul, trecutul, penumbrele, monştrii, iubirea, crima, adulterul, lumea morţilor, toate se decriptează la o şedinţă de onirism împărtăşit în diadă, în timpul serviciului sau în oaza de libertate a fast-foodului.
A rămas de pomină, pe de altă parte, expresia de-a dreptul comică, dar foarte eficientă pentru protejarea celor mulţi "Visele sunt de la draci". Pentru un popor ca al nostru, cu totul paralel cu psihologia (lucru dealtfel inofensiv, întrucât psihologia e o ştiinţă nenecesară, dacă ne-am fi ţinut cu adevărat de Biserică), o astfel de formulare a domolit multe minţi înfierbântate şi cred că a ferit pe cei ascultători de la multe necazuri sufleteşti.
Pe mine însă formularea mă amuză. Şi, mărturisesc, mă cam plictiseşte...
*
Cu toate acestea oamenii se simt mereu atraşi de lumea visului. Pentru că această lume dinlăuntrul omului are legile ei, legătura ei puternică, vitală chiar, cu suprafaţa conştiinţei noastre şi cu întregul mers al fiinţei, practic face parte din funcţionarea omului şi a relaţiilor dintre oameni.
Sunt vise şi vise... Unele au un simplu rol de descărcare a unor tensiuni psihice, altele semnalizează tulburări organice/debutul sau culminaţia unor boli. Altele anunţă şi pregătesc terenul pentru trecerea la un alt nivel de fiinţare, la o altă etapă de vârstă, la un alt mod de a trăi. Sunt şi vise premonitorii, cu adevărat. Sunt şi vise unde primim veşti despre relaţia noastră cu lumea de dincolo, care e populată nu doar de îngeri, nici doar de demoni. Sunt vise în care oameni care nu pot comunica între ei reuşesc să comunice pe această cale sau sunt puşi în comunicare de o terţă persoană.
Cu toate acestea, câtă vreme nu suntem pregătiţi să lucrăm cu acest tip de material sufletesc şi cu această modalitate a noastră de a fi, cu adevărat e mai bine fie să lăsăm deoparte preocupările pentru vise, fie să ne adresăm unui cunoscător dispus să lucreze cu noi. Însă cunoscători, pe la noi, nu sunt decât puţinii terapeuţi de orientare dinamică (psihanalitică) şi, poate, unii dintre duhovnici - probabil nu prea mulţi.
În orice caz, mai mult poate ca în orice plan al omenescului, formule şi reguli şi soluţii universale şi tabele ca la algoritmi şi dicţionare etc. - nu sunt valabile în lumea visului. E cea mai personală, originală, subiectivă şi intimă funcţionare a omului. Şi cea mai bogată, în subteranele ei. Nu degeaba marile opere artistice şi multe descoperiri ştiinţifice au pornit deseori şi au valorificat ulterior materialul condensat şi sugestiv al unui vis.
Iar visul este, mai mereu dacă nu suntem prea pretenţioşi, şi o manifestare suficientă sieşi care nu ar mai avea nevoie de nici o prelucrare suplimentară.