ERa in anul 1983, cand am plecat la Parintele Arsenie cu o problema de familie . Imi plecase sotia de acasa in lipsa mea), luand copii si lucruri din casa, lasandu-mi un bilet pe masa, pe care scrisese printre altele, ca ce a facut a facut bine si sa nu ma duc dupa ea sa o aduc acasa, ca nu va veni. In orice caz imi aduc aminte ca imi spusese cand era acasa, cu catva timp inainte de a pleca, ca este satula de viata...Eu nu am avut nici o cearta cu ea, ca sa o determine sa plece, afara doar de faptul ca vroia sa se mute in Brasov, unde de altfel locuiau si fratii si parintii ei.
Trecuse o vreme si nu-mi mai gaseam nici scopul nici rostul in viata aceasta.Nu stiam ce sa mai fac. Tin minte ca mergeam prin locuri unde nu ma prea intalneam cu oameni, in locuri mai retrase, plangand si spunand: Pentru ce Doamne? De ce Doamne? Dupa o vreme, imi spusese cineva de Parintele Arsenie, ca sa ma duc sa-l caut si sa vorbesc cu dansul. Cu doua zile inainte de a pleca la dansul, il visasem fara sa-l fi vazut vreodata in viata mea, si iata cum:
Se facea, ca intrasem intr-o incapere mare, unde era foarte multa lume, iar in fata tuturor era Parintele Arsenie, vorbindu-le oamenilor. Cautam sa-l vad mai bine si dansul se uita la mine si imi zise, facandu-mi semn cu mana: "Ma, tu ala de acolo, vino incoace ma, vino aici..." si m-am trezit. Un amanunt in visul meu Parintele era imbracat intr-un costum de culoare maro si avea ochelari de vedere cu rama aurie. M-am dus la mama mea si i-am spus despre vis. Mama mi-a zis: "Cum l-ai visat pe Parintele ca tu nu l-ai vazut niciodata?". Spunandu-i mamei cum arata in vis si cum m-a chemat la dansul, ea a zis:"Dragul mamei, numai intrebam pe nimeni nimic, ne suim in tren si plecam la Draganescu, si ai sa vezi ca o sa-l gasim acolo. Sa stii ca te cheama!"
Dupa doua zile am plecat la Draganescu si nu mica mi-a fost uimirea cand l-am vazut pe Parintele Arsenie, imbracat in acel costum maro si cu ochelarii de vedere cu acea rama aurie, precum il visasem. Arata exact ca in visul meu.
Tin minte ca inainte de a vorbi cu mine, a vorbit cu o femeie care ii aratase fotografia cu fica ei, dorind s-o marite. Cand i-a aratat fotografia Parintele a repezit-o, spunandu-i, ca nu-i ghicitor si nici vrajitor, si i-a spus sa plece. Am ramas blocat pentru ca si eu aveam la mine o fotografie,unde eram eum sotia, si cei doi copii ai nostri. Dar cum sa mai indraznesc sa i-o arat !? Cand a ajuns in dreptul meu s-a uitat uitat undeva sus, intr-un colt al bisericii cu o privire atat de dragastoasa si parca rugatoare in acelasi timp. Doamne, ce ochi frumosi avea, ce albastru curat si frumos! Nu am vazut niciodata in viata mea asa ochi minunati! Avea ceva dumnezeiesc in ei si in toata fiinta sa. Iar eu am gandit in acel moment, repet,[color=red] am gandit doar[/color], precis i s-a aratat cineva - vreun inger sau vreun sfant - si vorbeste cu dansul, spunandu-i ca l-am visat si m-a chemat. Iar Parintele, fara sa coboare privirea aceea minunata, raspunse la gandul meu, in auzul tuturor, zambind usor :)."NU ma, ma uita asa, ca pictor ma." Stia ce am gandit!!!
Si am ramas intepenit locului, vazand ca Parintele Arsenie stia gandurile omului, si ca ma aflu in fata unui om, ce n-am crezut in viata mea ca poate sa existe. Si totusi l-am avut printre noi, dar nu am stiut sa-l ascultam si nici sa pretuim un astfel de om, pe care Dumnezeu ni l-a binecuvantat sa-l avem.
Parintele s-a uitat apoi la mine cu acelasi zambet, spunandu-mi: "No ma, care-i baiu"?. Asa i-am spus Parintelui povestea mea .Apoi Parintele mi-a spus ceva ce ma uimit, pentru ca pe acea persoana care fusese inaintea mea o repezi-se, spunandu-i ca el nu este nici clarvazator si nici vrajitor, mi-a spus asa: "Ma n-ai la tine o fotografie cu ea, s-o vas si eu asa, ca pictor?" si cu timiditate i-am spus: "Ba da Parinte". I-a da ma, s-o vad si eu.". Privind-o Parintele Arsenie Cu atentie, m-a intrebat:Si ce ti-a zis ma?".Am zis Parintelui ca imi zisese cu ceva timp inainte sa plece de acasa ca este satula de viata. Parintele, privind fotografia a spus cu glas tare:" Minte ma, minte. Aici sunt doua femei cu mintea goala, Si stii care?". Desigur ca nu stiam, pentru ca in fotografie era doar ea femeie. Si dansul mi-a spus:" Ea si cu ma-sa ma."si a adaugat:Lasa ma, ca va veni o zi cand va da socoteala pentru tot ceea ce a facut. Tu sa-ti duci viata asa." si imi spuse cum sa-mi duc viata .
Aoi a adaugat un cuvant care m-a surprins. Mi-a zis asa: Ma sa ai griga! Nu cumva sa te apuci sa bei!" Iar eu, mai sigur pe mine de data aceasta, i-am spus Parintelui:”Parinte, eu nu beau din principiu “. Parintele mi-a retezat-o imediat, spunandu-mi : “Lasa ma principiul tau si tu asculta ce spun eu!”
Apoi mi-a dat fotografia inapoi si a pus mainile sale pe mainile mele (pe care le tineam lateral, lipite de corp) spunandu-mi mai departe ce sa fac si cum sa fac cu viata mea, neluandu-si mainile sale de pe mainile mele. Toata lumea se mira de cum proceda Parintele Arsenie si spuneau : “Uite draga, cum il tine! “. Se mirau cum ma tinea Parintele sin u-mi dadea drumul din mainile dansului cat tmp a vorbit cu mine. Ma miram si eu de mirarea oamenilor .
Abia mai tarziu mi-am dat seama ca de fapt oamenii aveau dreptate sa se mire, pentru ca Parintele Arsenie de obicei nu prea punea mana pe oameni, cu unele exceptii. Si din acele exceptii am facut si eu parte, spre bucuria mea. Tarziu, mi-am dat seama de ce, si pot sa afirrm ca Parintele si-a pus mainile pe mainile mele ca sa-mi dea putere, pentru ca eram deprimat atunci.
M-am intors acasa si nu dupa mult timp, poate dupa o luna, sau cel mult doua, am inceput sa beau: o bere pe zi, apoi doua beri in alta zi, apoi trei, pana am ajuns la “ marea performanta” de 5 beri pe zi fara sa ma imbat pentru ca aveam “antrenament “. Incepusem cu a o bere si ajunsesem treptat la 5 beri pe zi, uitand de fapt de toate sfaturile pe care le-am primit de la acest om, de la acest om a lui Dumnezeu . Cu toata responsabilitatea mea, spun ca omul lui Dumnezeu a fost Parintele Arsenie si cu greu se mai poate naste un astfel om intr-un neam intreg. Uitasem deci acea profetie a dansului, in care imi spunea: : “ Ma, sa nu cumva sa te apuci sa bei!” Dar intr-o dimineata, cred ca era ora 6, am auzit glasul Parintelui Arsenie spunandu-mi: [b][i] Maa!..Maaa!...Maaaa!”, iar eu fiind treaz, aceste cuvinte ale Parintelui le-am inteles cam asa: “Ma, ce ti-am spus eu tie san u bei, ma”?
Si din acel moment, din acel ceas, din acea clipa, in viata mea nu am mai baut niciodata, prin orice stari as fi trecut: bucurie , nefericire, durere, neimplinire, ca este ziua mea de nastere, sau a altora, nici un strop de alcool am mai baut . Dar stiu ca nu este meritul meu, ci al scumpului si dragului meu Parinte Arsenie . Dansul si rugaciunile lui m-au ajutat! Sa ma ierte Bunul Dumnezeu si Maica Luminii, ca nu l-am ascultat, sis a ma ierti sit tu sfinte Parinte Arsenie . Ajuta-ma, cum mai ajutat!
|