Charlie Hebdo, sau terfelirea religiei in numele libertatii de expresie !

[DragosP]

Evident că au murit degeaba oamenii ăia, orice moarte e tragică.
Stau şi mă întreb: acelaşi tip de caricaturi aveau cu şi despre evrei? Sau dacă te iei de evrei e antisemitism şi dacă te iei de musulmani/creştini e libertate de expresie?

În prealabil postat de DragosP

Evident că au murit degeaba oamenii ăia, orice moarte e tragică.
Stau şi mă întreb: acelaşi tip de caricaturi aveau cu şi despre evrei? Sau dacă te iei de evrei e antisemitism şi dacă te iei de musulmani/creştini e libertate de expresie?

Aveau despre oricine. Insultau pe toti in mod egal :))

[cristirg]

-nu sunt de acord cu violenta/terorismul mahomedanilor,dar ziaristii respectivi si-au cam meritat-o

Dumnezeu nu poate îngădui la nesfârșit batjocorirea aproapelui ca distracție de zi cu zi. Eu nu sunt Charlie.
http://www.ortodoxiatinerilor.ro/pro...oapelui-zilnic

"Dumnezeu să-i ierte pe cei care au murit.

Totuși, nu pot fi solidar cu redacția unui ziar care batjocorește orice este moral și cuviincios, care-și pretinde dreptul de a ironiza pe oricine și oricum, și de a leza sentimentele religioase ale cuiva. Caricaturile cu Mohamed sunt mai blânde decât mizeriile pe care „marii” caricaturiști le-au adus la adresa Maicii Domnului, a Domnului Iisus Hristos și a Duhului Sfânt.

foto 1
foto 2

În ciuda actului terorist soldat cu 12 oameni morți și cel puțin pe-atâtea familii distruse, premierul francez a declarat astăzi că ”Trebuie ca dreptul de a ironiza orice și pe oricine să continue să existe."

Mă întreb însă de când Europa, botezată în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, pretinde sus și tare dreptul de a ironiza, de a batjocori pe oricine și oricum? Da, a răspunde cu crimă și răzbunare față de orice act care-ți aduce injurii este de neacceptat, dar de când am ajuns să pretindem dreptul la un păcat și mai ales la blasfemie? De ce nu ies în stradă europenii pentru a cere închiderea ziarului Charlie Hebdo care l-a batjocorit pe Domnul Hristos și pe Maica Domnului?

De ce să fiu solidar cu redacția unui ziar care va continua să arunce cu noroi în societate, în modelele și valorile creștine, relativizând totul și distrugând astfel reperele morale ale unei societăți?

Pentru un popor creștin în care sute de mii de oameni și-au dat sângele pentru credința în Hristos, Cel ce ne-a învățat să ne iubim aproapele și dușmanii, Dumnezeu nu poate accepta formarea unui obicei atât de josnic: ironizarea aproapelui ca distracție de zi cu zi.

Atentatul de la Paris e un rău îngăduit de Dumnezeu, pentru a pune stop unui rău și mai mare care era în curs. Franța cea deschizătoare de drumuri, Franța cea care prima l-a batjocorit pe Dumnezeu în Europa, să se pocăiască și să-și aducă aminte de Dumnezeu. Franța cea fără frică de Dumnezeu să nu-și asmută dinții față de musulmani, care din instinct își protejează credința, fără de care știu că sunt morți. Franța să-și asmută exigența față de propria societate din care Dumnezeu a fost dat afară.

Alungarea lui Dumnezeu din sufletul nostru și din mijlocul nostru este cel mai mare rău care i se poate întâmpla Europei. Și se întâmplă asta de aproape un secol... Și lumea tot decade și decade și blasfemiile sunt parcă tot mai prezente și mai tolerate până la indiferență. Educație fără Dumnezeu. Familie fără Dumnezeu. Politică fără Dumnezeu. Muncă fără Dumnezeu.

Europa Occidentală plătește astăzi prețul decreștinării ei.

A fi solidar cu redacția Charlie Hebdo este ca și cum ai fi solidar cu un club de mafioți care au primit o bombă și au murit câțiva dintre ei. Sunt solidar cu familiile îndoliate. Sunt solidar cu cei care au murit și Dumnezeu să le ierte toată greșeala cea de voie și cea fără de voie. Dar nu pot fi solidar cu o companie care are ca scop zilnic batjocorirea unor oameni pentru a aduce zâmbetul demonic pe buzele altora. Asta este învrăjbire, este cultivarea urii de oameni, care iată în ce s-a concretizat după atâția ani: ucidere de oameni. Vorba aceea: semeni vânt, culegi furtună! Ură și dispreț a semănat redacția Charlie Hebdo, ură și dispreț a cules.

Tragedia aceasta este o lecție dură de trezire pentru toată presa europeană, inclusiv pentru cea din țară, să nu mai permită blasfemiile, batjocorirea simbolurilor și a simțămintelor religioase în numele unei pretinse libertăți de exprimare, care iată unde duce."

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de cristirg

-nu sunt de acord cu violenta/terorismul mahomedanilor,dar ziaristii respectivi si-au cam meritat-o

Adică, pe scurt, nu eşti de acord dar eşti de acord.
Sau cum?

[cristirg]

În prealabil postat de Ioan_Cezar

Adică, pe scurt, nu eşti de acord dar eşti de acord.
Sau cum?

-pai nu sunt de acord cu terorismul, mahomedanii oricum sunt in inselare,erezie,ratacire...in alta ordine de idei
-dar poate asa a ingaduit Dumnezeu ca prin acei teroristi sa primeasca o palma toti hulitorii si blasfemiatorii Sfintei Treimi si ai Maicii Domnului,in cazul de fata ziaristii respectivi

-"Atentatul de la Paris e un rău îngăduit de Dumnezeu, pentru a pune stop unui rău s™i mai mare care era în curs. Frant›a cea deschizătoare de drumuri, Frant›a cea care prima l-a batjocorit pe Dumnezeu în Europa, să se pocăiască s™i să-s™i aducă aminte de Dumnezeu. Frant›a să-s™i asmute exigent›a fat›ă de propria societate din care Dumnezeu a fost dat afară."

[AlbertX]

Doar ateii militanti au dreptul la libera exprimare ? Se pare ca ateii miltanti atunci cand jignesc orice credinta sunt acoperiti de un drept fundamental inteles gresit: "libertatea de exprimare". Ateismul nu este o noua religie, nu ... ?

Libertatea de expresie si libertatea de exprimare atunci cand sunt intentionat gresit intelese produc acest tip de ciocniri intre diversele "credinte" soldate cu pierderea de vieti omenesti.

Pe un anumit sait am gasit o abordare foarte interesanta a notiunii de toleranta:

Toleranța este o virtute care se învață în copilărie

Oamenii învață mai întâi să iubească și abia apoi să urască, iar răstimpul dintre cele două este o excelentă oportunitate pentru educație. Aceasta este concluzia provocatoare a unei cercetări germane recent publicate în Psychological Science.

Iubirea pentru oamenii pe care îi percepem ca membri ai grupului nostru precede ura pentru cei pe care îi privim ca outsideri, a descoperit o echipă de cercetători germani de la Universitatea Erfurt, în urma unui experiment original.

Cercetătorii au împărțit mai mulți copii – 45 în vârstă de 6 ani și 36 în vârstă de 8 ani – în două grupe, prin tragere la sorți: verzii și galbenii. Fiecărei grupe i-a fost desemnat un loc în laborator și toți membrii au primit tricouri în culoarea grupei. Apoi, fiecare copil a fost așezat în fața unui computer și invitat să joace un joc cu „resurse” pe care trebuia să le plaseze fie în dreptul grupei sale, fie în dreptul grupei celorlalți, fie într-o cutie. Resursele erau atât pozitive (un fursec, un ursuleț), cât și negative (un păianjen, un ciob). Făcând apoi o statistică, oamenii de știință au observat că subiecții de șase ani aveau o tendință mai mare decât cei de opt ani de a oferi resurse pozitive celeilalte grupe. Cei de opt ani, în schimb, erau mai predispuși decât cei de șase să ofere resurse negative grupei celorlalți, chiar mai predispuși decât erau să pună resursele negative în cutia neutră.

Concluzionând că „iubirea pentru grupul căruia îi aparții e deja prezentă la copiii preșcolari (…), iar disprețul pentru cei din afara grupului se dezvoltă abia după vârsta de șase ani”, cercetătorii au subliniat oportunitatea pedagogică a acestei „ferestre”. „Copiii, și mai ales băieții, ar trebui învățați încă din perioada preșcolară că loialitatea și cooperarea în interiorul grupului este valoroasă și benefică pentru oameni doar dacă nu implică, în același timp, diminuarea celor din afara grupului.”

Ocaziile în care manifestăm dispreț față de cei din afara grupului sunt numeroase. Și, deși am aștepta de la tinerele generații un nivel mai mare de deschidere, decât cel al generațiilor mai vechi, un exemplu vizibil recent în social media a fost viralizarea unei filmări de la o întâlnire de tineret într-o biserică penticostală.

Privită în ansamblu, chestiunea intoleranței religioase în România nu este însă nici pe departe atât de simplă pe cât ar părea – clasica discriminare a bisericilor minoritare – pentru că, dacă ne uităm la statistici, cele mai intolerante declarații și le asumă tocmai minoritarii.

Pe de altă parte, oportunitatea educării toleranței face și mai acută nevoia de sfaturi. Specialiștii le au. O metaanaliză a 515 studii, cu un sfert de milion de subiecți din 38 de țări, condusă de cercetătorii Thomas Pettigreew și Linda Tropp a analizat cum poate fi dezvoltată toleranța. Cercetătorii au descoperit că trei factori mediatori sunt de o importanță crucială în reducerea prejudecăților. Contactul între grupuri poate reduce prejudecățile și poate spori toleranța prin: creșterea nivelului de cunoștințe despre grup, reducerea anxietății la contactul cu persoanele aparținând celuilalt grup și creșterea empatiei coroborată cu schimbul de perspectivă.

Alți cercetători, precum E. Aronson și colegii lui, cresc numărul de oportunități de dezvoltare a toleranței la șase:

1. grupurile trebuie să aibă un oarecare grad de interdependență
2. trebuie să împărtășească un scop comun
3. să aibă un statut egal
4. să aibă ocazii frecvente de comunicare informală și interpersonală
5. să aibă contacte multiple cu cei din afara grupului
6. să aplice norme sociale ale egalității

Toleranta este o virtute care se educa inca din copilarie, asa este, crestinii ortodocsi au foarte multe exemple in acest sens ...

Dumnezeu sa-i ierte atat pe cei adormiti cat si pe atacatori.

[Ioan_Cezar]

Fraţii mei, eu am înţeles că Dumnezeu şi credinţa noastră în El nu substituie omul. Nu îl desfiinţează.
Ci îl restaurează.

Nu iubim idei, Dumnezeu nu este idee din mintea omului, ci Persoane. Dacă iubim idei, omorâm oameni. Nici Dumnezeu nu iubeşte ideile mai mult decât pe oameni. Dumnezeu nu este principial, nici moralist nu este. Dumnezeu e drept atât cât îi îngăduie iubirea. Nici un strop mai mult!

[Mihnea Dragomir]

Trebuie observat ca, in 2006, a avut loc un proces. O comunitate musulmana a dat in judecata "Charlie Hebdo" pentru caricaturi la adresa profetului lor. Au pierdut procesul. In numele libertatii de expresie. Caricaturile la adresa musulmanilor au contiuat, cu si mai mare violenta. Ca si la adresa crestinilor. Dar nu la adresa evreilor. Niciodata la adresa evreilor. Sa ne imaginam care ar fi fost soarta procesului daca Charlie si-ar fi batut joc de evrei. De holocaustul lor.
In asa zisa democratie occidentala, posti scuipa pe oricine. Pe Mahomed, ca si pe Cristos. Pe Buddha-Sakkya-Muni. Pe Quetzalcóatl. Pe oricare efigie, popor, comunitate sau dogma. Dar nu pe Dogma Holocaustului.

Si s-a intamplat ceea ce se intampla adesea cand oamenii nu-si pot face dreptate pe calea dreptatii. Au aparut idiotii cu arma in mana, zicand ca isi fac singuri dreptate. Si dreptatea lor a antrenat uciderea si a unora care erau si ei pe acolo. Doi politisti. Contabilul ziarului. Altii, pe care limbajul de nou-vorba al democraturii occidentale ii numeste, de la masacrarea sarbilor incoace, "victime colaterale".

Ei bine, daca accept ideea ca idiotii cu arme sunt oamenii dracului, trebuie sa o accept si pe aceea ca cei de la Charlie au avut, ani de zile, ca principala preocupare, sa-l traga pe respectivu' de coada.

Toleranta este o virtute atunci cand ne jigneste cineva in mod personal, adica ne spune ca suntem meschini, indaratnici, ipocriti etc. Atunci cand Iisus este blasfemiat ne facem partasi la blasfemie daca nu reactionam. Nu-i dam cu parul in cap blasfemiatorului, ci ii atragem atentia ca hula ne deranjeaza si pe noi, dar ii aduce si lui pedeapsa vesnica.

Asa cum spune Sfantul Teodor Studitul ,, atunci cand credinta este primejduita, porunca Domnului este de a nu pastra tacere." Asadar, in calitate de crestini suntem datori sa cerem Patriarhiei sa-si exprime clar dezacordul fata de aceasta blasfemie. Exprimarea dezacordului fata de blasfemiatorii lui Hristos reiese din prima porunca Decalogului. Nu ne putem gandi la celelalte culte mai mult decat la demnitatea credintei noastre care a fost calcata in picioare.

M-am inspirat si din sfaturile date in astfel de imprejurari de catre Sfantul Ioan Gura de Aur. Am mai citit ca, in astfel de imprejurari, trebuie sa ne si rugam, dar trebuie sa si marturisim adevarul asumandu-ne riscuri, daca e cazul. E important sa ne rugam mai intai pentru ca vorbele noastre sa fie insotite de ajutorul lui Dumnezeu, caci singuri nu suntem in stare sa facem nimic.

[cristiboss56]

guardian knight
Senior Member
Data înregistrării: 10.02.2011
Locaţie: Cluj-Napoca
Mesaje: 869


Charlie Hebdo, sau terfelirea religiei in numele libertatii de expresie !
Desi atacurile teroriste intreprinse in numele religiei de orice fel si dogma,sunt cu totul pagane si lipsite de orice religiozitate,totusi obraznicia grafic-editoriala a fituicii de caricaturi franceze,este una ce esueaza in sminteala ateisto-provocatoare !
Nu cred,ca libertatea de expresie ,poate fi folosita ca pretext irefutabil pentru a-i jigni pe altii si pentru a le produce cu cea mai sadica perfidie,socuri vizuale cu totul respingatoare si neplacute.
Si cu asta se ocupa Charlie Hebdo !!!

http://www.aufeminin.com/societe/cha...gay-s7357.html

Desigur,ca deplangem si regretam atacurile teroriste soldate cu morti si raniti,insa nu ne putem stpani o intrebare :
Care sa fi fost resortul ascuns,din cauza caruia susnumita publicatie,departe de a-si potoli asalturile indecente moral,asupra religiei,in urma unor somatii,dimpotriva le-a intetit ???

Uneori,proverbul romanesc care spune ca ,cine seamana vant culege furtuna,e bine de luat in seama !!!