"Bucură-te". În orice acatist găsim aceste cuvinte. De ce?

[florin.oltean75]

"Bucură-te". În orice acatist găsim aceste cuvinte. De ce?

Spunem "Bucura-te!" nu pentru ca sfintii ar fi intr-o stare de ne-bucurie
ci pentru ca noi insine, prin ei, sa fim cuprinsi de bucurie.

Mintea omului invata, se cultiva prin procesualitate, prin diferentiere, prin contraste.

Spunem "Bucura-te!" intelegand ca acea bucurie nu este una obisnuita, ci o bucurie sfanta in Duhul.

O bucurie in Duhul nu se poate compara cu nicio bucurie pamenteasca - este sfanta, perfect curata, infinit intensa, in unime cu Dumnezeu care este pretutindenea.

O astfel de bucurie imbratiseaza toate existentele.

Spunem "Bucura-te" intelegand in subsidiar ca noi toti ne ridicam de la pamant in Bucuria Lui Dumnezeu.