Cuvant pentru suflet !

[cristiboss56]

Şi ce este inima plină de milă? Şi a zis: „Arderea inimii pentru toată zidirea, pentru oameni, pentru păsări, pentru dobitoace, pentru diavoli şi pentru toată făptura. În acest caz, gândul la acestea şi vederea lor fac să curgă din ochi şiroaie de lacrimi. Din mila multă şi apăsătoare ce stăpâneşte inima, şi din stăruinţă, inima se micşorează şi nu mai poate răbda sau auzi, sau vedea vreo vătămare, sau vreo întristare cât de mică, ivită în vreo zidire. Şi pentru aceasta aduce rugăciune cu lacrimi în tot ceasul, şi pentru cele necuvântătoare, şi pentru duşmanii adevărului, şi pentru cei ce-l vatămă pe el, ca să fie păziţi şi iertaţi; la fel şi pentru firea celor ce se târăsc pe pământ. O face aceasta din multa milostivire ce se mişcă în inima lui fără măsură, după asemănarea lui Dumnezeu.
Sfântul Cuvios Isaac Sirul

[cristiboss56]

Îmi scrii că rosteşti rugăciunea mult timp cu voce tare. Dar simţi nevoia să te interiorizezi, să închizi gura şi să rosteşti rugăciunea cu mintea. Acesta este semn că ai sporit puţin. Când rostim rugăciunea mult timp cu gura, silindu-ne să înţelegem cele rostite, încet-încet rugăciunea intră în inimă, vine această interiorizare, iar gura nu mai poate rosti rugă*ciunea. Atunci ne silim mintea să nu se împrăştie, ne ţinem respiraţia atât cât putem şi rostim rugăciunea cât se poate mai curat. Când vei ajunge la rugăciunea curată şi vei dobândi acele lacrimi dulci care izvorăsc din ea, atunci îţi voi spune şi altele.
Dar ia aminte şi la aceasta: o interiorizare falsă îţi poate aduce şi ispititorul. Uneori începem să spunem rugăciunea cu gura. Deodată vine satana şi ne astupă gura ca şi cu o piatră. Tu crezi că este interiorizare, încerci să te rogi lăuntric, dar nimic. Mintea se răspândeşte în toate părţile. Aceasta este o cursă ca să-ţi astupe gura. Dacă vezi că nu poţi să-ţi aduni mintea, atunci sileşte-te pe tine să-ţi destupi gura.
Eu am pătimit aceasta o dată pe când eram înce*pător, în timp ce rosteam necontenit „Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte-mă”, vrăjmaşul mi-a astupat gura. Am încercat să-mi adun puţin mintea, dar pentru că atunci lucram şi mă răspândeam, rugăciunea se făcea cu întreruperi. Când i-am mărturisit aceasta stareţu*lui, el mi-a spus: „Sileşte-te pe tine însuţi să rosteşti necontenit rugăciunea cu gura!” După puţină stăru*inţă, gura, ca un motoraş, a început să rostească mereu rugăciunea. După o vreme am simţit în gură o dulceaţă foarte mare, de parcă aş fi mâncat ciocolată. Toată ziua rosteam rugăciunea cu gura şi lucram, dar nu simțeam nici foame, nici sete, pentru că mă hrăneam cu această dulceaţă. Cu cât aude urechea mai des rugăciunea, atunci când lucrezi în timpul zilei, cu atât mai uşor noaptea rugăciunea curge, iar mintea se adună mai uşor.
Monahul Iosif Dionisiatul

[cristiboss56]

Apa tulbure nu poate oglindi un chip. Nici Eva nu-L mai poate vedea pe Dumnezeu în oglinda întunecată a sufletului său. Se uită la pomul cunoştinţei binelui şi răului. Se uită şi în sufletu-i tulbure: nu-L mai vede pe Dumnezeu. Dumnezeu a lăsat-o singură. Pe Dumnezeu şi pe diavol nu-i poţi cuprinde în una şi aceeaşi privire! În cine să-şi mai afle Eva un reazem acum? Nu-l mai are decât pe Satana. Nu mai are decât ochi trupeşti. Se uită cu ochii aceştia şi vede: fructul oprit e bun la mâncare, e frumos la vedere, mai dă şi ştiinţă! Vai, însă! Dă nu numai cunoştinţa binelui, ci şi a răului. Iar amestecul de bine cu rău dă naştere numai la rău, nu şi la bine.
În locul iubirii, viaţa Evei se umple acum de trei dorinţe: dorinţa trupului, dorinţa de stăpânire şi dorinţa de iscodire. L-a pierdut pe Dumnezeu şi acum caută să se sprijine de lucruri. Lipsa lui Dumnezeu i-a lăsat însă în suflet un gol pe care nu-l poate umple nici cu lumea întreagă, de-ar fi a sa.
Sfântul Episcop Nicolae Velimirovici

[cristiboss56]

În ceea ce priveşte sfintele slujbe ale Bisericii noastre, ele nu sunt dispreţuite de cei care le înlocuiesc cu rugăciunea minţii. Sfintele slujbe sunt scrise cu insuflare a Sfântului Duh. În ele poţi afla înţelepciune, dogmele credinţei noastre. Prin ele se slavosloveşte Dumnezeu. Este o grădină a desfătării duhovniceşti. Dar, din nefericire, această grădină, pentru cei mai mulţi, este încuiată.
Este bine să fim iubitori de slujbe, dar să nu mergem la biserică numai din obişnuinţă. Adică să nu ne placă numai să citim, să cântăm şi să petrecem în chip plăcut câteva ore, ci să căutăm să înţelegem şi să ne desfătăm de noimele dumnezeieşti. Altfel, vom auzi şi noi: €žOare înţelegi cele ce citeşti?€ (Faptele Sfint›ilor Apostoli 8, 26-32).
Dumnezeu l-a trimis pe Filip la etiopian pentru a-i tâlcui scripturile, dar nouă ne trimite pe Însuşi Preasfântul Duh, atunci când mintea este curăţată cu rugăciunea neîncetată.
Odată a venit la Burazeri un monah foarte evlavios şi mi-a spus:
- Gheronda, eu nu sunt împotriva rugăciunii, dar nu sunt de acord cu Sfinţia Voastră, pentru că daţi mai multă însemnătate rugăciunii minţii şi neglijaţi cele mai multe slujbe.
- Dar cine t›i-a spus că noi dispret›uim sfintele slujbe?
- Ei, dacă nu, cel puţin le scurtaţi. La mănăstirea noastră, noi facem de la şase până la opt ore de slujbă în comun, în afară de duminici, sărbători, privegheri şi altele, în care îl slăvim pe Dumnezeu.
- Bine ai spus, slăvire a lui Dumnezeu. Însă, vreau să-mi răspunzi cu sinceritate. Atunci când stai în biserică, înţelegi ce se citeşte şi se cântă, sau mintea ta cutreieră încoace şi încolo?
- Ei, ca să fiu sincer, de multe ori mintea mea cutreieră în alte părţi.
Atunci, i-am spus glumind:
- Aşadar, şi tu eşti dintre cei despre care spune proorocul: €žAcest popor Mă cinsteşte cu buzele, dar inima lor este departe de Mine€ (Matei 15, 8). Vrei să-ţi spun cum facem noi slujbele? Mai întâi priveghem la chilii rostind rugăciunea, ca să ni se lumineze mintea. Apoi deschidem penticostarul, mineiul şi citim din ele. Simţi atâta dulceaţă duhovnicească, atâta bucurie şi umilinţă, încât inima ţi se încălzeşte de iubirea dumnezeiască şi, lăsând cartea, te arunci cu faţa la pământ şi plângi necontenit. Acum, când m-am încurcat cu obşte şi multă răspândire, nu mai am acele trăiri pe care le aveam în fiecare zi, atunci când eram singur. Eu nu ştiu carte prea multă, deoarece am făcut numai patru clase. Dar, atunci când ţi se deschide mintea, textele din cărţile scrise în greaca veche le înţelegi mai bine decât profesorii. Încearcă şi tu să te încălzeşti mai întâi cu rugăciunea şi după aceea vei vedea diferenţa. Aceasta am văzut-o la mulţi călugări pe care îi mărturisesc.
Monahul Iosif Dionisiatul

[cristiboss56]

Îndreptarea noastră trebuie să pornească de aici, de la inimă. Până nu îndreptăm acest izvor, totul este în zadar. Fântâna otrăvită o poţi vindeca coborându-te la izvorul ei şi vindecând izvorul ei.
Repararea ţevilor n-ajută nimic. A căuta să te îndrepţi şi să te mântuieşti fără îndreptarea inimii ar însemna ca şi când ai aştepta tămăduirea unei fântâni otrăvite de la repararea ţevilor.
Până când înlăuntrul nostru nu €žse zideşte” o €žinimă nou〝 şi curată, toată mântuirea noastră este o spoială, o casă zidită pe nisip. Iisus Mântuitorul mustra pe iudei tocmai pentru această spoială, pentru lipsa €žinimii curate€, lipsa duhului.
Preot Iosif Trifa

[cristiboss56]

1. Aceasta spovedanie a ta i-a oferit sufletului meu multa bucurie, deoarece Dumnezeu si ingerii, care o asteptau, s-au bucurat.Ai reusit sa-l rusinezi pe diavolul care se bucura mult atunci cand cineva isi ascunde gandurile de parintele sau duhovnicesc.Cand un sarpe isi paraseste vizuina, el fuge sa se ascunda undeva deoarece simte ca ar putea fi lovit - acelasi lucru se intampla cu un gand diabolic, care este ca un sarpe veninos.Cand un astfel de gand iese din gura unui om, el se imprastie si dispare, deoarece marturisirea inseamna smerenie si intrucat satana nu poate nici macar suporta mireasma smereniei, cum ar mai putea el ramane dupa o marturisire sincera si smerita ? Copilul meu, iti urez sa pui inceput bun si un progres atent.Nu te rusina de mine.Spune-mi orice, chiar daca ai vreun gand rau impotriva mea , deoarece am experienta relativ la influientele demonice si stiu cum diavolul il lupta pe om.Copiii duhovnicesti au inimi simple si daca le vin gandurile rele, aceasta se datoreaza rautatii demonului si eului fiecaruia in parte , caruia ii este ingaduit sa cada si sa aiba astfel de ganduri impotriva Batranului sau, asa incat fiul duhovnicesc sa poata fi smerit si mai mult.De aceea, nu-ti face griji.Eu ma voi bucura mereu cand tu imi vorbesti liber si sincer, caci fara o marturisire sincera, nu exista progres duhovnicesc.



2. Copilul meu, sa nu-ti faci griji.Eu ti-am luat povara.Te rog numai sa fii in pace.Cuvintele tale pot fi doar pe hartie, dar simt forta, sensul si esenta a ceea ce scrii;intru in duhul cuvintelor tale.Te rog sa fii pe pace de acum incolo.Ti se iarta totul prin marturisirea facuta.Satana ti-a dibacit caracterul si te tulbura, dar fara ca ceva serios sa fi aparut.Tot ceea ce scrii (adica gandurile care te framanta) reprezinta un siretlic al celui rau ca sa te aduca la deznadejde, sa fii tulburat s.a.m.d.Arunca tot ceea ce ti s-a intamplat in adancurile marii.Traseaza-ti noi cai in viata ta.Daca continui sa gandesti in acelasi mod, sa stii ca vei ajunge sa te faci de rasul demonilor.Te rog, asculta-ma doar.Dupa spovedania ta totul a fost iertat, deci cele rele sa spele(duca-se pe pustii).Nu mai zgaria o rana care te-a facut sa suferi atat de mult.Nu te lasa inselat de gandul ca este vina ta.Daca nu l-ai fi dus la medici etc. atunci pe buna dreptate ca te-ar fi luptat astfel de ganduri.In vreme ce, dupa cum se prezinta lucrurile acum, tu ti-ai facut datoria.Dumnezeu a vrut sa-l ia dupa cum numai voia si intelepciunea Sa cea nesfarsita le poate sti, in vreme ce tu crezi ca l-ai ucis!Fii atent cu acest gand, ori altfel se poate ascunde in inima ta.Este un viclesug al diavolului ca sa te raneasca, numai cum el stie.



Acest viclean raufacator a prabusit in adancurile iadului nenumarate multimi de oameni prin deznadejde.Cand se intampla ceva si diavolul vede ca omul e necajit de acest lucru, viclesugul lui este sa inmulteasca presupuse ganduri legitime pentru a-l conduce pe bietul om spre o mare furtuna si pentru a-l ineca (dupa proverbul, vulpea indrageste incaierarea).Si cand furtuna trece, el vede ca a fost in pericol de a se scufunda doar intr-o lingura de apa.



3. Smereste-te, iar de acum incolo spovedeste-te, deoarece spovedania contine cea mai sfanta smerenie, fara de care nimeni nu poate fi mantuit.Diavolul se bucura nespus cand reuseste sa-l faca pe om sa-si ascunda gandurile diabolice.In acest fel el isi implineste scopul sau premeditat, de distrugere a sufletului.



4. Ti-am scris despre constiinta faptul ca trebuie sa fim cu grija ca nu cumva sa facem ceva care s-o faca sa ne condamne sau sa ne reproseze ceva.Tine minte ca Dumnezeu vede totul si ca nimic nu ramane ascuns de ochii Sai.Deci, cum as putea spune minciuni dinaintea Domnului ?Nu stii ca minciunile sunt de la diavolul si ca prin nepurtarea de grija, acest lucru devine o practica si apoi un obicei, iar mai apoi o patima si nu stii ca mincinosii nu vor mosteni Imparatia lui Dumnezeu ?(Apoc. 21, 8).Teme-te de Dumnezeu.El nu Se multumeste cu ofrande materiale atunci cand noi neglijam atentia necesara omului nostru launtric.Dar e nevoie sa le facem pe acestea si pe acelea sa nu le lasam (Matei 23, 23).Fii atent la propria-ti constiinta, caci noi nu stim ceasul mortii noastre.Iar daca noi nu ne platim toate datoriile creditorului nostru (adica propriei noastre constiinte), el ne va acuza cu vehementa, fara retinere.Atunci - vai! - gura noastra va ramane tacuta, fara sa aiba vreun raspuns de dat.



5. In fiecare noapte, sa-ti revizuiesti modul in care ti-ai petrecut ziua, iar dimineata sa-ti faci o trecere in revista a felului in care ti-ai petrecut noaptea, asa incat sa stii felul in care lucreaza sufletul tau.Daca observi o pierdere, incearca s-o recastigi prin grija si tarie sufleteasca.Daca vezi un castig, da-I slava lui Dumnezeu, Cel ce te ajuta in mod invizibil.Nu lasa constiinta sa te intepe prea mult timp, ci repede da-i ceea ce vrea, ca nu cumva sa te aduca dinaintea judecatorului si acesta sa te arunce in temnita.(Matei 5, 25).Vrea constiinta ta sa te atentioneze asupra pravilei de rugaciune pentru a redobandi rugaciunea ?Da-i aceste lucruri si ai sa observi ca vei fi eliberat de povara de a merge dinaintea judecatorului.Sa nu slabesti glasul mantuitor al propriei tale constiinte, trecandu-l cu vederea, deoarece mai tarziu il vei regreta si nu-ti va mai fi de folos.



6. Fii atent ca sa te porti cu sinceritate in faptele precum si in vorbele tale si, mai ales, la spovedanie.Caci Dumnezeu ne cerceteaza inimile si rarunchii (Ps.7, 9) si nimic nu ramane ascuns ochilor Sai neadormiti.



Teme-te de Dumnezeu; Dumnezeu nu Se lasa batjocorit (Gal.6, 7);El nu poate fi inselat.El pedepseste cu severitate atunci cand nu vede sinceritate;deci, fii atent.Atunci cand esti neascultator si comiti un pacat ascuns, neutralizeaza-l prin a-l spune sincer la marturisire.Nu-i permite eului tau sa te biruie si sa te faca sa ascunzi adevarul, ramanand neindreptat si patimas.Indrepteaza totul acum daca vrei sa vezi zilele cele bune ale nepatimirii si ale pacii.



Culese din scrisorile si omiliile Avvei Efrem

[cristiboss56]

1. Cu cat imbatranesc, cu atat inteleg mai mult nestatornicia si desartaciunea lucrurilor pamantesti.O, de ce na tulburam in desert ?Viata ne este scurta - praf, cenusa si vis - si intr-o clipita vom gusta stricaciunea si nestatornicia.Astazi ai sanatate, iar maine o pierzi;azi razi, iar maine esti innegurat.Acum ochii varsa lacrimi dintr-o revarsare de bucurie, dar curand ei vor varsa lacrimi de durere si necaz;astazi economia e stabila, iar maine apare dezechilibrul;azi primesti vesti bune;iar dupa putina vreme apar cele rele.In van ne tulburam;viata este umbra si vis.Unde ne sunt parintii, rudele, bunicii ?Mormantul i-a primit pe toti;toti au putrezit si au fost mancati de viermi.Mormantul si putreziciunea ne asteapta si pe noi !.



Ah,ah, moarte - amara amintirea ta !Hristosul nostru ne-a dat puterea sa devenim fii ai lui Dumnezeu(Ioan 1, 12) prin a ne inarma cu atatea arme dumnezeiesti pentru a lupta impotriva vrajmasului nostru neobosit.Dar noi - si mai presus de toti, eu insumi - devenim prizonieri ai vrajmasului nostru prin neglijarea armelor pe care Hristos ni le-a daruit, si pe cat ne apropiem de moarte tremuram in agonie si incercam prin toate mijloacele sa ne prelungim viata, caci sufletul se teme sa paraseasca trupul.De ce se teme ?De ce nu prinde curaj ca un copil al lui Dumnezeu ?Se duce probabil la un imparat strain ?Dar imparatul este Creatorul sau, Mantuitorul sau, Care Si-a varsat sangele pentru a ne rascumpara sufletul de la vrajmasul sau.De ce se teme el atunci si ii lipseste curajul ?Moartea este inerent rece."Intristat este sufletul Meu pana la moarte".(Mt.26, 38), a spus Iisus.Da, moartea este rece prin firea ei.Dar, din pacate, cea mai mare parte din teama vine de la constiinta:constiinta nu asigura sufletul ca a trait cum se cuvine;n-a facut ordine in sine; nu si-a curatit hainele de nunta, si, astfel, ii este rusine sa se prezinte dinaintea Imparatului, gandindu-se la verdictul ce se va lua: da sau nu ?Voi fi eu mantuit sau nu ?Daca, totusi, sufletul pleaca fara a se fi spovedit si fara sa se fi cait complet, atunci vai - aceasta este ziua cea mai rea la care face aluzie proorocul Ieremia(Ier.17, 17)



Sa ne rugam Sfantului nostru Dumnezeu sa ne scape de aceasta prin a ne darui completa pocainta, fapte vrednice de pocainta, fapte de mila si dragoste si un duh de pocainta cu adevarata umilinta, asa incat dreptul Judecator sa ne fie milostiv, asa incat atunci cand ceasul de temut al mortii va sosi, sufletul va afla curaj in mila lui Dumnezeu si va spune:"Ma incred in Dumnezeu, ca El se va milostivi de umilinta mea".Amin;asa sa fie.



2. Anii trec si se duc, si zi de zi fiecare dintre noi se apropie din ce in ce mai mult de sfarsitul vietii sale.Pretiosul nostru timp se scurge si dispare dinaintea ochilor nostri; fara sa intelegem, desigur, ce ne scapa neobservat.Caci daca copilasul ar sti valoarea aurului, el n-ar prefera sa aiba o bomboana ieftina in loc.Nu este acest lucru valabil si pentru oameni, si mai presus de orice pentru mine ?Cand Domnul nostru va veni la vremea sorocita pentru a judeca lumea, cand cerurile se vor desfasura ca o bucata de hartie, iar pamantul, care a fost complet intinat de cei ce-l locuiesc, va fi reinnoit;cand soarele, luna si stelele vor cadea ca frunzele de toamna;cand trambita va rasuna in intreaga omenire, iar oasele cele uscate si imprastiate vor fi adunate si refacute, iar carnea si viata vor veni asupra lor(Iez.37, 1-14);cand cetele ingeresti se vor aduna in imensitatea cerului spre slava infricosatului Judecator Ce va sa vina;cand norisorii se vor inalta din infinita masa de oameni inviati si vor lua cu ei pe cei sfinti si mantuiti pentru a-L intampina pe Domnul in vazduh - atunci cei ce au ramas jos si vor vedea toate aceste lucruri, vor plange cu amar si isi vor bate pieptul cu deznadejde, gandindu-se ca si-au risipit pretiosul lor timp de aici in placeri, betie, in strangerea avutiilor, in fapte rele, in zgarcenie si in toate pacatele, care acum ii osandesc la aceasta prea vrednica de mila si de plans stare a lor.Nu vor cauta ei cu dor sa mai capete putin timp pentru a alerga la saraci, bolnavi si la orice om necajit, asa incat sa poata auzi si ei dulcele glas al Domnului spunandu-le :"Veniti, binecuvantatii Tatalui Meu, mosteniti imparatia cea pregatita voua de la intemeierea lumii.Caci flamand am fost si Mi-ati dat sa mananc...gol am fost si M-ati imbracat...etc. ?"(Mt. 25, 34, 36).Candva, in viata lor, au auzit aceste lucruri.Oricum, in iad, nu este pocainta.Din acest motiv, cea mai grozava deznadejde ii va cuprine.Ei vor cauta moartea;ei vor avea dorinta arzatoare fata de ea pentru a-i scapa din nemarginitele lor suferinte, dar, din pacate, nu o vor afla, caci totul se va fi preschimbat deja in nemurire!(Toate acestea sunt valabile si pentru mine...)



Inalta-ti mintea catre infricosatorul scaun de judecata al lui Hristos.Cum ne vom apara in ziua judecatii atunci cand faptele noastre vor fi cantarite ?Ce inspaimantatoare este clipa in care sufletul asteapta plin de teama sa auda hotararea cu privire la locul unde va fi trimis sa vietuiasca vesnic !Cuvantul "vesnicie"este inspaimantator!Pentru a intelege partial ce inseamna vesnicia, va voi da un exemplu.Inchipuiti-va ca intregul pamant este o bucata mare de granit si la fiecare o mie de ani vine o pasare sa-si ascuta ciocul de aceasta stanca.Cand e tocita intreaga stanca de catre pasarea care-si ascute ciocul, atunci vom avea o vaga notiune a ceea ce inseamna vesnicia - si nu ca am inteles cu adevarat vesnicia, nemurirea sau viata fara de sfarsit !Asadar, aceasta viata a noastra aici. pe pamant ne hotaraste vesnicia, ca si cum ai arunca moneda:raiul sau iadul !De aceea, cata atentie trebuie sa avem !



Ai fost rabdator atatia ani, iar ei au trecut ca un vis.Dar chiar de am trai o mie de ani, ei ar trece tot ca un vis.Oh, cata nimicnicie in tot ce apartine acestei lumi de aici !Fiecare viata e urmata de moarte.Moartea inseamna trecerea omului din aceasta lume in cealalta - cea care este nemuritoare si vesnica.Nu conteaza daca cineva isi pierde aceasta viata de aici.



Intr-un fel sau altul, noi toti vom muri intr-o buna zi oricum.Lucrul cel important este sa nu pierdem viata noastra vesnica, viata cea fara de sfarsit.Viata fara de sfarsit in iad - oh, ce lucru ingrozitor!Doamne, salveaza-ne de asa ceva si ne mantuieste pe noi, pe toti.



Cand Dumnezeu aduce ziua cea noua, sa ne gandim ca este ultima noastra zi si ca atunci cand soarele apune noi vom pleca la scaunul de judecata al lui Hristos.Cum ar trebui sa ne petrecem ultima zi ?In tacere, rugaciune, ascultare, lacrimi si pocainta, rugandu-L pe Dumnezeu sa ne fie milostiv !



La fel noaptea, ar trebui sa ne gandim ca e ultima noastra noapte si ca patul nostru va fi mormantul nostru !Fiecare dintre noi ar trebui sa gandeasca:"Ah, cum voi trece prin vamile vazduhului ?Ma intreb daca voi trece prin ele ?Cine stie care din ele ma vor opri ?Cum voi privi eu chipul inspaimantator al dreptului Judecator ?Cum voi asculta eu oare glasul sau grozav de repros ?Cata groaza ma va cuprinde pana cand voi auzi hotararea vesnica a locului meu de vecie !Si oare ce va fi cu mine daca voi fi trimis in iad - si chiar asa, pe buna dreptateVoi da ticalosul meu suflet !Cum voi rabda oare la osanda cea din intuneric cu demonii, in murdarie, fara de lumina si fara vreo mangaiere - doar privelistea demonilor si nimic altceva !" ar trebui sa ne gandim la acestea si la multe altele in fiecare zi si noapte, traindu-le ca si cum va sosi telegrama din cartierul general al lui Dumnezeu, din capitala Ierusalimului celui de sus.



Fii cu grija, copilul meu;sa nu lasi sa treaca timpul fara roade si fara vreun progres in sufletul tau, caci moartea vine ca un hot.



Vai de noi daca ne gaseste intr-o stare de lene si trandavie - atunci muntii si dealurile vor trebui sa planga peste noi;atunci vom fi aflati goi de fapte bune, si iadul ne va pastori pururea !



Copilul meu, de ce sa suferim un astfel de naufragiu teribil, cand noi putem, cu ajutorul lui Dumnezeu, sa-l evitam si sa ne salvam in portul mantuirii Imparatiei lui Dumnezeu !



Stiu ca trebuie sa luptam cu vrajmasii teribili si ca truda noastra este mare.Dar cu Dumnezeu - adica, cu puterea lui Dumnezeu - totul se usureaza atunci cand vointa si taria omului coopereaza cu aceasta.