Cugetari din Dharma

[florin.oltean75]

La vanatoare

Eroarea privind vanarea celor lumesti este aceea ca, la final nu ramanem cu nimic, chiar daca strangem multe.

Insa vanandu-L pe Dumnezeu, la final ne alegem cu Dumnezeu.

[florin.oltean75]

Doua feluri de bucurii

Sunt doua feluri de bucurii:
bucuriile care vin prin simturi si bucuriile care sunt nascute din intelepciune.

Primele nu sunt de incredere, caci pot cu usurinta sa ne rataceasca, sa ne raceasca, sa ne departeze de Dumnezeu, sa ne fure pacea si asezarea launtrica.

Cele nascute din intelepciune aduc intotdeauna pace si lumineaza calea catre Dumnezeu.

[florin.oltean75]

"Credincios"

Credinciosul adevarat nu este cel ce doar crede in Dumnezeu, care poate face din cand in cand fapte bune, care din cand in cand se infraneaza.

Acesta este unul care aspira la credinciosie.

Credinciosul adevarat este purtatorul de Dumnezeu, cel ce este luminat inlauntru de lumina dumnezeiasca pe care o poarta ca o faclie nestinsa, arzand zi si noapte in inima lui.

Dumnezeu se aseaza in inima omului numai daca omul se gandeste la Dumnezeu.

Aceasta gandire nu este doar o amintire fugara sau ganduri indreptate cand si cand catre Dumnezeu - ci este o concentrare de calitate, fina, stabila, staruitoare.

Numai cu o astfel de concentrare, omul launtric se schimba semnificativ.

Numai cand mintea are o astfel de atentie superioara, calificata, Dumnezeu arunca foc arzator pe pamantul inimii lui.

Daca nu stim cum sa ne concentram atentia, mintea aluneca lesne de la prezenta Lui Dumnezeu. Uita de Dumnezeu - iar un anumit aspect lumesc iL inlocuieste, ne coloreaza mintea.

Aceasta lunecare poate fi oricand fatala. Uitarea de Dumnezeu ne poate trage pentru totdeauna in lumile intunecate dedesubt.

De aceea, in exercitiul concentrarii este o mare miza, in fiecare clipa este o batalie pe viata si pe moarte.

Concentrarea are noua nivele de absorbtie, conform sutrelor budiste.

Doar la nivelul noua este atinsa concentrarea perfecta, denumita "linistire".

[florin.oltean75]

Simulatorul cel mai sofisticat


Pentru a deveni Fiu sau Fiica a Lui Dumnezeu, lumea aceasta este cea mai potrivita din toate celelalte.

Este terenul de antrenament care contine toata gama de scenarii necesare atingerii desavarsirii.

"Fiti, dar, voi desavarsiti, precum Tatal vostru Cel ceresc desavarsit este."

Noi spunem Cerului - "acasa". Vrem sa ajungem "acasa" caci acolo gasim caldura confortului, scapam de orice suferinta

Insa, pamantul natal este acolo unde ne nastem.

Daca ne nastem spiritual in aceasta lume ("a doua oara") Pamantul, aceasta lume pe care o vedem acum, devine - "Acasa", din perspectiva cea mai profunda.

Aceasta Lume devine Cerul nostru curat.

"Precum in Cer asa si pe Pamant".

[florin.oltean75]

Inchinare

Daca omul ar stii cum sa se inchine la Dumnezeu,
nu ar mai fi nevoie de nicio alta nevointa pentru a fi mantuit.

Pentru ca inchinaciunea, in miezul ei,
nu este altceva decat strigatul dragostei.

[florin.oltean75]

Masa critica

"Caci celui ce are i se va da,
iar de la cel ce nu are, si ce i se pare ca are i se va lua"

O intrebare fireasca care rezulta din aceasta invatatura: care este minimul necesar de acumulat pentru a primi la un moment dat si mai mult?

Introspectiv, am atins oare acest minim necesar?

Daca analizam cu atentie, procesul spiritual pare sa fie similar cu acele procese fizice care se amorseaza numai atunci cand agentii implicati ating o anumita valoare critica.

Este un proces de crestere progresiva, dar la un anumit moment al evolutiei se intampla ceva spectaculos.

Daca valoarea critica nu este atinsa, procesul se stinge - acumularile anterioare se pierd.

Daca valoarea critica este atinsa, atunci procesul se amorseaza cu eliberarea din abundenta a energiilor.

"Si Duhul vine in ajutor slabiciunii noastre, caci noi nu stim sa ne rugam cum trebuie, ci Insusi Duhul Se roaga pentru noi cu suspine negraite. "

[florin.oltean75]

Cum sa ne rugam


Sa ne rugam cu cea mai subtire minte.

Mintea are multe niveluri de subtirime.

Mintea absorbita in simturi se afla la cel mai grosier nivel. Ca la suprafata unui ocean involburat. Ca intr-un tinut batut de vanturi aprige.

O minte ca aceasta nu poate tine staruitor gandul la Dumnezeu cu niciun chip.

Pacatele, si ele sunt stratificate pe diferite niveluri. Au radacini la adancimi diferite ale mintii.

Daca virtutea este cultivata doar la suprafata mintii, taiem frunzele pacatelor dar radacinile raman neatinse.

Cand insa dragostea este cultivata cu cea mai subtire minte, toate pacatele se usuca - iar dulceata aducerii aminte de Dumnezeu ramane pururi cu rugatorul.

[Mihailc]

În prealabil postat de florin.oltean75

Inchinare

Daca omul ar stii cum sa se inchine la Dumnezeu,
nu ar mai fi nevoie de nicio alta nevointa pentru a fi mantuit.

Pentru ca inchinaciunea, in miezul ei,
nu este altceva decat strigatul dragostei.

Întrebare: postarea de mai sus mai e sau nu valabilă? Că pe alt topic ai început să te contrazici cu tine însuţi!

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de Mihailc

Întrebare: postarea de mai sus mai e sau nu valabilă? Că pe alt topic ai început să te contrazici cu tine însuţi!

Dar e firesc! Nirvanizarea e un proces alcătuit din nesfârşite contraziceri succesive, care sfârşesc prin eliberare totală: de sine, de alţii, de Dumnezeu, de tot. Pentru a rămâne, într-un final, singur cu absolutul pe care ţi l-ai dorit. Aşa desfiinţat, capeţi în sfârşit ce ai iubit cel mai mult: statutul de hrană. Fie şi o gustărică, acolo, tot e bine să devii, dacă nimic nu ai dorit să fii nimănui...