![]() |
![]() |
|
|
|
|||||||
| Înregistrare | Autentificare | Întrebări frecvente | Mesaje Private | Căutare | Mesajele zilei | Marchează forumurile citite |
![]() |
|
|
Thread Tools | Moduri de afișare |
|
|
|
#1
|
|||
|
|||
|
"Scoală-te ca un puternic! Rupe-ți legăturile! În tine este puterea dezlegării, ca și puterea legării.
Așa mă mustră pururea, în adâncul sufletului, sfânta știință..." (Sfântul Efrem Sirul - "Plânsul de luni seara") |
|
#2
|
|||
|
|||
|
Citat:
Citisem însă în Sfântul Macarie Egipteanul, într-o carte despre pocăință, faptul că noi nu putem avea nimic dacă nu cerem de la Hristos. Nimic nou: "Fără mine nu puteți face nimic!" Atunci, care să fie înțelesul plânsului Sfântului Efrem Sirul? Acela de a nu înceta să ne rugăm pentru a primi iertarea, pocăința... |
|
#3
|
|||
|
|||
|
Un articol foarte frumos care merita citit in contextul topicului http://www.crestinortodox.ro/predici...ui-150143.html
|
|
#4
|
||||
|
||||
|
Citat:
__________________
Cel ce nu iubește n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este iubire |
|
#5
|
|||
|
|||
|
Andrei Plesu semnaleaza de curind in "Dilema" existenta unei "pietre de poticnire" pe tema libertatii.
A citit careva articolul? Cum vi se pare? Printre altele am aflat din text ca termenul grecesc pentru "ispita" este "peraismos" care inseamna si proba, punere la incercare, confruntare cu limita proprie. Ar reiesi din articol un inteles anume cum ca, desi Domnul ne fereste de caderea in ispita, precum Il rugam, totusi ispita vine tot de la Domnul "ca jertfa de Sine in grija pentru functionalitatea autentica a libertatii omenesti". Him... Ma simt ispitit (de Domnul? de domnul Plesu?) sa imi pun niste intrebari acum legat de gandul acesta al maestrului. Dar ma tem ca o sa si raspund la ele...:) |
|
#6
|
|||
|
|||
|
Citat:
Fara demonstratie acestea nu exista. Domnul este ocupat sa ne dea puterea de a lupta si de a rezista impotriva ispitelor, iar appoi, totdeauna apoi, va trebui s-o dovedim. Asadar, oricand vine ispita, noi deja am primit inainte puterea de a o evita, dar noi de cele mai multe ori respingem puterea si, ca sa nu cadem ne rugam sa nu ne ispiteasca, asta fiind singura garantie ca sa nu cadem. 13. Nu v-a cuprins ispită care să fi fost peste puterea omenească. Dar credincios este Dumnezeu; El nu va îngădui ca să fiți ispitiți mai mult decât puteți, ci odată cu ispita va aduce și scăparea din ea, ca să puteți răbda. (1Cor10,13) De aceea pe noi ar trebui sa ne bucure ispita.
__________________
Sublimă fărâmă a Sfintei Chemări, Zvâcnită din Vrerea divină, Mi-e sufletul vultur ce spintecă zări Și sus, printre stele, se-nchină.(pr. Dumitru) Last edited by Demetrius; 01.08.2016 at 03:00:46. |
|
#7
|
|||
|
|||
|
As face distinctia dintre "nu ne ispiti" si "nu ne lasa sa cadem in ispita".
A lua contact cu ispita e una, caderea e alta. Omul care lupta, ajutat de Dumnezeu, nu cade. Ori, de cade cumva, grabnic se ridica. In acest sens cred ca zicem rugaciunea iar nu in primul (acela temator, evitant). * Imi amintesc acum un vers, l-au scos jocurile asociative ale memoriei dintr-un vraf vechi, sa tot fie vreo 40 de ani de cand am citit un poet grec care spunea cam asa: Departe/ in puterea oceanului... Cum e sa fii prins in puterea Oceanului?.... Departe, inca... Cum e puterea omului pe langa puterea oceanului? Oamenii obisnuiesc insa sa strabata oceanele, marile, desertul... Nu merg pe ape, ce-i drept, cu pasul. Dar isi construiesc mijloace ca sa faca fata puterii oceanului, sa nu cada. Sa ramana asadar vii si nevatamati, in ciuda teribilei puteri a Oceanului si a departarii, deopotriva. Oamenii vor si adeseori reusesc sa ajunga cu bine acasa... Sunt liberi sa faca asta. Sunt liberi sa isi impreuneze puterile limitate, insignifiante comparativ cu ale Oceanului, cu alte surse de putere care sa le sporeasca sansa de reusita. Deci a nu cadea in ispita e a face fata cu bine ispitei, a nu fi dus/pierdut in puterea ispitei... E a invinge, a triumfa, a izbandi impreuna cu o putere superioara tie si altora. Nu este a fi scutit de ispite, de incercari. |
|
|