Citat:
În prealabil postat de Mihnea Dragomir
Am vazut, zilele trecute, la Opera din Bucuresti o montare exceptionala a operei Rigoletto. Un regizor englez, un scenograf grec, un dirijor roman, solisti romani si armeni si-au dat mana pentru a da nastere unui Rigoletto de scoala noua. Actiunea se petrece in Chicago, in anul de gratie 1929. Ducele de Mantova este un mafiot gen Al Capone, curtea e formata din alcoolisti pistolari, clientii lui.
Piesa (ca si muzica) lui Verdi are un "filon crestin" de care nu mi-am dat seama pana acum. Un spectacol care merita vazut, o tinuta artistica de exceptie pe malurile Dambovitei (chiar acolo e Opera!), o placere care mangaie urechile si umple inima.
|
Asa ceva n-as vedea. Imi plac operele asa cum au fost ele compuse, nu sa le schimonosim noi. Discutam si cu un fost cantaret de opera care este foarte trist de felul in care se realizeaza astazi spectacolele de opera.
Rigoletto era un tata bun si nefericit al unei fete (Gilda) cu care are de suferit (imi amintesc ca am plans). Ce are asta cu pistolari si Al Capone?
Singura exceptie care pe mine ma misca: cand vine opera la oameni. Am vazut un spectacol cu Traviata in gara din Zürich. Eforturi din astea de a permite si celor care nu-si permit sa guste din bucuria asta.
Inainte vreme mergeam des la opera, la concerte. Acum si mai ales in vest, cineisi mai permite?
16.02.2015, 13:14:51
Subiecte asemănătoare
Threaded Mode