Morala in afara bibliei!?

[Ioan_Cezar]

Şi cum vei face asta? Cu pistolul? După modelul anti-Charlie? Răspândind "jihadul" varianta tero?

Ioan Cezar, si tu vrei neaparat sa evidentiezi ca esti "cum trebuie"? :)))
Noi doi ne stim, stii cum gandesc, chiar nu era necesar sa scrii asta.
Nu sustin nici un fel de jihad religios. Spun public: sunt impotriva terorismului. Spun, si o mentin.
De ce?
Pentru ca mor oameni nevinovati.
Oameni buni, nu mai confundati "intoarcerea obrazului" la nivel personal, si "daca vrea cineva camsa ta, da-i si haina" cu moliciunea si conformismul in fata statelor conduse de initiati ai Raului.
Si mie mi-e frica. Dar, cumva, am suntat-o. Nu ma intrebati cum, ca nici eu nu stiu.
Dintre cei ce conteaza, adica virgula conducatorii: Cei ce atatza la razboi, ca sunt occidentali, cozi de topor sau, ca sa fiu obiectiv, din tabara opusa, si cei ce vor distrugerea familiei si ex[ploatarea pina la secatuirea a naturii pentru profit, acestia trebuie amenintati cu nimicirea de un popor ridicat in picioare.
Dar asta doar daca masele si clasa mijlocie se trezesc si devin madulare vii. Ori, nu este si nu va fi cazul. Asa ca ticalosii care "conduc" lumea pot dormi linistiti, dupa ce s-au mai sodomizat nitel in loje.

[Ioan_Cezar]

Theo, prea te înverşunezi...:)
Nu vreau să arăt nimic, am văzut textul tău şi am scris ce se poate înţelege din el. Poate reciteşti, că eu am înţeles din text că măsura care trebuie luată e asasinarea făcătorilor de rău. Nu ai spus în glumă şi nici acum nu dai semne că ai o alternativă.
Ei bine, în faţa acestei propuneri eu zic pas, nu mi se pare că asasinarea e soluţia problemelor omenirii de azi sau dintotdeauna.
Eu am o teorie a mea, inspirată din studiile de sociologie. Anume, dacă mâine nu vor fi decât oameni cinstiţi pe pământ, poimâine se va găsi cineva să ocupe fotoliul hoţului, răspoimâine pe al mincinosului, apoi pe al violatorului, apoi pe al hulitorului etc. etc. Oamenii tind să intre, fiecare după înclinaţiile lui şi după gradul de vulnerabilitate, în locul care se potriveşte inimii fiecăruia. Unul trage la sfinţenie, altul la căldurică iar altul la crimă. Aşa că nu, soluţia nu e asasinatul şi nici alte metode de forţă. De crezi că asta o spune un om care vrea să arate (la cel folos?) că e "în regulă" cu cele pe care tu le dispreţuieşti (şi faci asta pentru că nu eşti echilibrat, cumpănit, în analiză şi concluzii), te înşeli: nu vreau să arăt nimic, spun ce gândesc şi atât.
Poate mai cugeţi un pic la metoda ta înverşunată de a îndrepta răul lumii sau de a-l demasca. Cred că eşti pe un drum care duce la o fundătură urâtă şi rău faci că îl promovezi atât de zgomotos, să mă ierţi de francheţe.
Toate cele bune!

[AlinB]

Problema omenirii este, dimpotriva, faptul ca mereu a crezut ca asasinatul este o solutie.

În prealabil postat de Ioan_Cezar

Theo, prea te înverşunezi...:)
Nu vreau să arăt nimic, am văzut textul tău şi am scris ce se poate înţelege din el. Poate reciteşti, că eu am înţeles din text că măsura care trebuie luată e asasinarea făcătorilor de rău. Nu ai spus în glumă şi nici acum nu dai semne că ai o alternativă.
Ei bine, în faţa acestei propuneri eu zic pas, nu mi se pare că asasinarea e soluţia problemelor omenirii de azi sau dintotdeauna.
Eu am o teorie a mea, inspirată din studiile de sociologie. Anume, dacă mâine nu vor fi decât oameni cinstiţi pe pământ, poimâine se va găsi cineva să ocupe fotoliul hoţului, răspoimâine pe al mincinosului, apoi pe al violatorului, apoi pe al hulitorului etc. etc. Oamenii tind să intre, fiecare după înclinaţiile lui şi după gradul de vulnerabilitate, în locul care se potriveşte inimii fiecăruia. Unul trage la sfinţenie, altul la căldurică iar altul la crimă. Aşa că nu, soluţia nu e asasinatul şi nici alte metode de forţă. De crezi că asta o spune un om care vrea să arate (la cel folos?) că e "în regulă" cu cele pe care tu le dispreţuieşti (şi faci asta pentru că nu eşti echilibrat, cumpănit, în analiză şi concluzii), te înşeli: nu vreau să arăt nimic, spun ce gândesc şi atât.
Poate mai cugeţi un pic la metoda ta înverşunată de a îndrepta răul lumii sau de a-l demasca. Cred că eşti pe un drum care duce la o fundătură urâtă şi rău faci că îl promovezi atât de zgomotos, să mă ierţi de francheţe.
Toate cele bune!

Ai mare dreptate, te rog sa ma ierti. Nu mai postez nimic pe topicul asta si pe cele cu razboaiele. Pierdere de timp. Nu e treaba mea ce se intimpla. Voi incerca, pentru a mia oara, sa imi strunesc firea rebela si credinciosia instabila, si sa ascult de Biserica. Mi-e greu, foarte greu chiar... Chestiile astea dezlantuite fac parte dintr-o incercare de a gasi o Cauza. Pot marai cu cat dispret vreau despre "aglutinatii aia sub steag ca viermii Tubifex în mîl", că adevărul e că toți și fiecare trebuie să avem o misiune spirituală în viață. Și ejacularea urii sau cel puțin amărăciunii, nu fac parte din Cale. Poate din vreo cale căzută. Scuzele mele, Ioane și Aline!

[Ioan_Cezar]

Lasă Theo, nu-i nimic...; poate că rămâne totuşi ceva de care să te foloseşti din dialogul nostru şi poate că reuşim să ne păstrăm cumpătul în faţa noianului de rele din lume şi din noi înşine. Ştiu că îţi e greu să accepţi nenorocirile care se petrec, nici mie nu îmi e uşor şi nimănui - exceptînd pe cei care sunt încredinţaţi că au dreptul să facă ceea ce fac atât de distructiv.
Biserica a învăţat mereu că în faţa nenorocirilor şi necazurilor noastre avem câteva soluţii exceptînd sporirea răului din lume cu alte forme ale răului: credinţa în pronia Domnului, credinţa că toate au un sens peste mintea noastră de muritori (uneori ne mirăm şi noi că, peste timp, ceea ce părea cândva de neînţeles ori prea întunecat s-a luminat între timp şi a căpătat sens, iar noi zicem "măi, cum de nu mi-am dat seama!" şi ne plesnim peste frunte; deci e nevoie uneori şi de niţică perspectivă temporală faţă de un eveniment sau o stare de lucruri), duhul umilit, inima smerită, rugăciunea. Noi fiind cârlani ai grajdului lumesc, iată că întâmpinăm mari rezistenţe atunci când vine proba îmblânzirii noastre... Şaua vremurilor noi nu o purtăm şi ne rănim... Aşa or fi şi ceilalţi, de care ne plângem atât de mult, întrucât ne doare, deh.
Aşa că spor la cele bune şi nu mai pune atât de intens supărările la inimă, că ştii şi tu ce implică asta, după cum spuneai...
Toate cele bune,
Doamne ajută!