Gandirea gresita ale sectarilor?

Unde dai şi unde crapă. Nu am făcut referire la ora de religie, ci la modul general cum reacţionează aşa-zişii creştini protestanţi. Te poţi împotrivi duhului lumii şi fără să protestezi (de ex. cu post, cu rugăciune etc). Tu confunzi protestul lumesc cu viaţa de creştin. Sfântul Vasile cel Mare nu a acceptat eresurile şi şi-a pus viaţa pentru a apăra adevărul, dar nu s-a împotrivit împăratului cu proteste de tot felul, ci cu post, cu rugăciune, cu viaţa lui de creştin. Din viaţa Sf. Vasile cel Mare:

"În acea vreme, împăratul Iulian (361-363), necuratul şi păgînul, vrînd să ducă război asupra perşilor, a venit în părţile Cezareei Capadociei; iar Sfîntul Vasile cunoscîndu-l de la Atena, căci învăţase acolo împreună cu dînsul, a luat poporul său şi l-a întîmpinat, cinstindu-l ca pe un împărat, şi fiindcă nu avea alt dar să-i ducă, i-a dus trei pîini de orz, dintr-acelea care mînca sfîntul; căci aşa ceruse împăratul, să-i ducă dintr-acelea din care mănîncă el. Deci, primind împăratul darul, a zis slujitorilor să-i răsplătească lui şi să-i dea iarbă din livadă.

Sfîntul, văzînd o necinste ca aceasta, a zis împăratului: "Noi, împărate, ţi-am adus dintr-acelea care mîncăm, precum ai cerut, iar împărăţia ta, precum se vede, ne-ai răsplătit darul, dîndu-ne dintre acelea pe care le mănînci însuţi". Auzind acestea împăratul, s-a mîniat foarte şi a zis sfîntului: "Acum primeşte darul acesta, şi cînd mă voi întoarce din Persia biruitor, voi arde cetatea ta de tot şi pe nebunul popor cel amăgit de tine îl voi robi, căci necinsteşte pe zeii cărora mă închin eu, şi atunci vei lua şi tu cuviincioasa răsplătire". Astfel înfricoşîndu-l păgînul împărat, s-a dus în Persia.

Sfîntul întorcîndu-se în cetate şi chemînd toată mulţimea poporului, le-a spus îngrozirile împăratului, iar după aceea i-a sfătuit, zicînd: "Să nu vă mîhniţi, fraţii mei creştini, de banii voştri, ci numai de viaţa voastră să vă îngrijiţi; duceţi-vă şi aduceţi banii voştri, să-i adunăm într-un loc, şi cînd vom auzi că se întoarce împăratul, să-i punem grămezi în calea lui, căci văzîndu-i, ca un iubitor de bani ce este, se va îmblînzi şi nu va face asupra noastră precum vorbeşte". Ducîndu-se creştinii, au făcut precum le-a poruncit sfîntul, au adus avuţii nenumărate, aur, argint şi pietre scumpe.

Sfîntul primindu-le, le-a pus în casa de vase, scriind deasupra numele fiecăruia, ca să se păstreze pînă cînd vor auzi despre întoarcerea împăratului. Cînd a înţeles sfîntul că se întoarce împăratul, a adunat mulţimea creştinilor, împreună cu femeile şi cu copiii, şi le-a poruncit să postească trei zile; apoi i-a suit în muntele Cezareei, care acum se numeşte Didim, adică geamăn, căci are două vîrfuri, în care era şi o biserică a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.

Rugîndu-se creştinii în biserica aceea, cu inima zdrobită, milostivului Dumnezeu şi Preasfintei Maicii Lui, ca să risipească sfatul păgînului împărat, sfîntul a văzut stînd împreună cu poporul la rugăciune mulţime de oaste cerească împrejurul muntelui, şi în mijlocul lor a văzut o femeie şezînd pe un scaun cu multă slavă, şi a zis către îngerii care stăteau împrejur: "Chemaţi la mine pe Mercurie, ca să se ducă să ucidă pe Iulian, vrăjmaşul Fiului meu". Deci, s-a arătat Sfîntului Vasile Mucenicul Mercurie, îmbrăcat cu armele lui, şi luînd voie de la femeia aceea, care era Preasfînta Născătoare de Dumnezeu, s-a dus degrabă.

După ce sfîntul a văzut această vedenie, a luat îndată pe unii din clerici şi s-a pogorît în cetate; şi era acolo o biserică a Sfîntului Mercurie, în care se aflau moaştele lui, cinstindu-se de creştini; căci Sfîntul Mercurie a murit acolo în Cezareea, mai înainte cu 100 de ani, în vremea împărăţiei lui Deciu (249-251) şi Valerian (253-259).

Deci, în biserica aceasta intrînd sfîntul, se ruga înaintea icoanei Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, lîngă care era şi chipul Sfîntului marelui Mucenic Mercurie, cu suliţă ca un ostaş. Vasile se ruga ca acel păgîn împărat, pierzătorul creştinilor, să nu se întoarcă viu de la război. Şi a văzut chipul Sfîntului Mercurie, cel de lîngă Preacurata Născătoare de Dumnezeu, schimbîndu-se, şi s-a făcut nevăzut cîtăva vreme; iar după puţin, s-a arătat cu suliţa sîngerată; pentru că în vremea aceea Iulian a fost însuliţat la război de Sfîntul Mucenic Mercurie, cel trimis de Preacurata Fecioară Născătoare de Dumnezeu, spre pierzarea vrăjmaşului lui Dumnezeu. Atunci a cunoscut sfîntul că acea vedenie a fost adevărată; apoi îndată s-a suit în munte şi a zis creştinilor: "Bucuraţi-vă şi vă veseliţi astăzi, fraţilor, căci s-a auzit rugăciunea noastră şi împăratul şi-a luat cuviincioasa pedeapsă; pentru aceasta, mulţumind lui Dumnezeu, să mergem în cetate, ca să-şi ia fiecare din voi banii săi"."

Deci, vezi cum "protestau" creştinii: cu post, cu rugăciune ... nu cu lozinci de tot felul împotriva conducerii Bisericii sau a împăraţilor păgâni.

Şi mai învaţă ceva din viaţa Sfântului Vasile: a făcut şcoala printre păgâni şi nu s-a pierdut. Şi mulţi alţi creştini au ştiut să trăiască printre păgâni şi atei în pace şi bună înţelgere fără să apeleze la proteste lumeşti, adică la lătratul la lună.

[AlinB]

În prealabil postat de ovidiu b.

Şi mai învaţă ceva din viaţa Sfântului Vasile: a făcut şcoala printre păgâni şi nu s-a pierdut. Şi mulţi alţi creştini au ştiut să trăiască printre păgâni şi atei în pace şi bună înţelgere fără să apeleze la proteste lumeşti, adică la lătratul la lună.

Sau si mai rau, latratul la mai marii Bisericii.

Iar pe de alta parte vai: smerenie, mantuire, ma nevoiesc sa fac voia Domnului, etc.

Ipocrizie de prima clasa.

[stefan florin]

În prealabil postat de ovidiu b.

Unde dai şi unde crapă. Nu am făcut referire la ora de religie, ci la modul general cum reacţionează aşa-zişii creştini protestanţi. Te poţi împotrivi duhului lumii şi fără să protestezi (de ex. cu post, cu rugăciune etc). Tu confunzi protestul lumesc cu viaţa de creştin. Sfântul Vasile cel Mare nu a acceptat eresurile şi şi-a pus viaţa pentru a apăra adevărul, dar nu s-a împotrivit împăratului cu proteste de tot felul, ci cu post, cu rugăciune, cu viaţa lui de creştin. Din viaţa Sf. Vasile cel Mare:

"În acea vreme, împăratul Iulian (361-363), necuratul şi păgînul, vrînd să ducă război asupra perşilor, a venit în părţile Cezareei Capadociei; iar Sfîntul Vasile cunoscîndu-l de la Atena, căci învăţase acolo împreună cu dînsul, a luat poporul său şi l-a întîmpinat, cinstindu-l ca pe un împărat, şi fiindcă nu avea alt dar să-i ducă, i-a dus trei pîini de orz, dintr-acelea care mînca sfîntul; căci aşa ceruse împăratul, să-i ducă dintr-acelea din care mănîncă el. Deci, primind împăratul darul, a zis slujitorilor să-i răsplătească lui şi să-i dea iarbă din livadă.

Sfîntul, văzînd o necinste ca aceasta, a zis împăratului: "Noi, împărate, ţi-am adus dintr-acelea care mîncăm, precum ai cerut, iar împărăţia ta, precum se vede, ne-ai răsplătit darul, dîndu-ne dintre acelea pe care le mănînci însuţi". Auzind acestea împăratul, s-a mîniat foarte şi a zis sfîntului: "Acum primeşte darul acesta, şi cînd mă voi întoarce din Persia biruitor, voi arde cetatea ta de tot şi pe nebunul popor cel amăgit de tine îl voi robi, căci necinsteşte pe zeii cărora mă închin eu, şi atunci vei lua şi tu cuviincioasa răsplătire". Astfel înfricoşîndu-l păgînul împărat, s-a dus în Persia.

Sfîntul întorcîndu-se în cetate şi chemînd toată mulţimea poporului, le-a spus îngrozirile împăratului, iar după aceea i-a sfătuit, zicînd: "Să nu vă mîhniţi, fraţii mei creştini, de banii voştri, ci numai de viaţa voastră să vă îngrijiţi; duceţi-vă şi aduceţi banii voştri, să-i adunăm într-un loc, şi cînd vom auzi că se întoarce împăratul, să-i punem grămezi în calea lui, căci văzîndu-i, ca un iubitor de bani ce este, se va îmblînzi şi nu va face asupra noastră precum vorbeşte". Ducîndu-se creştinii, au făcut precum le-a poruncit sfîntul, au adus avuţii nenumărate, aur, argint şi pietre scumpe.

Sfîntul primindu-le, le-a pus în casa de vase, scriind deasupra numele fiecăruia, ca să se păstreze pînă cînd vor auzi despre întoarcerea împăratului. Cînd a înţeles sfîntul că se întoarce împăratul, a adunat mulţimea creştinilor, împreună cu femeile şi cu copiii, şi le-a poruncit să postească trei zile; apoi i-a suit în muntele Cezareei, care acum se numeşte Didim, adică geamăn, căci are două vîrfuri, în care era şi o biserică a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.

Rugîndu-se creştinii în biserica aceea, cu inima zdrobită, milostivului Dumnezeu şi Preasfintei Maicii Lui, ca să risipească sfatul păgînului împărat, sfîntul a văzut stînd împreună cu poporul la rugăciune mulţime de oaste cerească împrejurul muntelui, şi în mijlocul lor a văzut o femeie şezînd pe un scaun cu multă slavă, şi a zis către îngerii care stăteau împrejur: "Chemaţi la mine pe Mercurie, ca să se ducă să ucidă pe Iulian, vrăjmaşul Fiului meu". Deci, s-a arătat Sfîntului Vasile Mucenicul Mercurie, îmbrăcat cu armele lui, şi luînd voie de la femeia aceea, care era Preasfînta Născătoare de Dumnezeu, s-a dus degrabă.

După ce sfîntul a văzut această vedenie, a luat îndată pe unii din clerici şi s-a pogorît în cetate; şi era acolo o biserică a Sfîntului Mercurie, în care se aflau moaştele lui, cinstindu-se de creştini; căci Sfîntul Mercurie a murit acolo în Cezareea, mai înainte cu 100 de ani, în vremea împărăţiei lui Deciu (249-251) şi Valerian (253-259).

Deci, în biserica aceasta intrînd sfîntul, se ruga înaintea icoanei Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, lîngă care era şi chipul Sfîntului marelui Mucenic Mercurie, cu suliţă ca un ostaş. Vasile se ruga ca acel păgîn împărat, pierzătorul creştinilor, să nu se întoarcă viu de la război. Şi a văzut chipul Sfîntului Mercurie, cel de lîngă Preacurata Născătoare de Dumnezeu, schimbîndu-se, şi s-a făcut nevăzut cîtăva vreme; iar după puţin, s-a arătat cu suliţa sîngerată; pentru că în vremea aceea Iulian a fost însuliţat la război de Sfîntul Mucenic Mercurie, cel trimis de Preacurata Fecioară Născătoare de Dumnezeu, spre pierzarea vrăjmaşului lui Dumnezeu. Atunci a cunoscut sfîntul că acea vedenie a fost adevărată; apoi îndată s-a suit în munte şi a zis creştinilor: "Bucuraţi-vă şi vă veseliţi astăzi, fraţilor, căci s-a auzit rugăciunea noastră şi împăratul şi-a luat cuviincioasa pedeapsă; pentru aceasta, mulţumind lui Dumnezeu, să mergem în cetate, ca să-şi ia fiecare din voi banii săi"."

Deci, vezi cum "protestau" creştinii: cu post, cu rugăciune ... nu cu lozinci de tot felul împotriva conducerii Bisericii sau a împăraţilor păgâni.

frumoasa povestire, plina de invatatura!

[AlinB]

Poi da, cu siguranta ca antonia va intelege cum trebuie aceasta pilda si se va pune in rugaciunea sa moara IPS, cativa ministri si de ce nu, poate si vreo 4-5 de aici de pe forum care stau impotriva vajnicilor crestini, adevaratii talmacitori ai Apocalipsei.

[stefan florin]

În prealabil postat de AlinB

Poi da, cu siguranta ca antonia va intelege cum trebuie aceasta pilda si se va pune in rugaciunea sa moara IPS, cativa ministri si de ce nu, poate si vreo 4-5 de aici de pe forum care stau impotriva vajnicilor crestini, adevaratii talmacitori ai Apocalipsei.

deja am intrat in postul mare, nu cred ca....

[oaie_cugetatoare]

În prealabil postat de AlinB

Poi da, cu siguranta ca antonia va intelege cum trebuie aceasta pilda si se va pune in rugaciunea sa moara IPS, cativa ministri si de ce nu, poate si vreo 4-5 de aici de pe forum care stau impotriva vajnicilor crestini, adevaratii talmacitori ai Apocalipsei.

Eh si tu acum.Nu mai exagera.

În prealabil postat de AlinB

Poi da, cu siguranta ca antonia va intelege cum trebuie aceasta pilda si se va pune in rugaciunea sa moara IPS, cativa ministri si de ce nu, poate si vreo 4-5 de aici de pe forum care stau impotriva vajnicilor crestini, adevaratii talmacitori ai Apocalipsei.

In saptamana aceasta se citeste Canonul ce mare al Sfantului Andrei Criteanul si nu are astfel de rugaciuni.

Ovidiu,

Iti multumesc pentru fragmentul postat. Acesta ilustreaza puterea credintei noastre ortodoxe, puterea rugaciunii si a postului.

În prealabil postat de antoniap

Ovidiu,
Iti multumesc pentru fragmentul postat. Acesta ilustreaza puterea credintei noastre ortodoxe, puterea rugaciunii si a postului.

Cu drag. Sper că ai înţeles că protestele (mai ales faţă de conducerea Bisericii) nu prea au nimic în comun viaţa unui creştin ortodox.