Împotriva EREZIILOR NEO-PROTESTANTE - Cuvântul al II-lea - ICOANELE

[Igor_Paslusnik]

În prealabil postat de centesimusvicesimusoctavus

Asta i spuneam, nu ai fost atent. Există nite canoane stricte, dovadă că primul iconar era un bun profesionist. Or, acela nu putea fi Luca.

Canoanele iconografice, Centesimus, sunt stabilite, începând de după anul 313.

Până în aproximativ anii 300, fiecare putea să ia ce simbol vroia, Biserica era în catacombe, de aceea erau aşa multe în secolul 1: Sfânta Cruce, ca simbol majoritar, fiindcă ştiau şi simţeau puterea Sfintei Cruci, delfini, peşti, păuni, miei, case, grâu, viţă de vie, şi altele.

După edictul de la Mediolanum, la 313, Biserica urcă la suprafaţă, devine credinţa oficială a celui mai mare şi mai longeviv imperiu al tuturor timpurilor, tocmai că a oferit civilizaţia, Imperiul Roman, iar creştinismul fiind credinţa civilizată a omenirii, a ştiut Hristos, când să vină, la "plinirea vremii" se pun limitările şi se stabileşte.

La anul 330, capitala Imperiului Roman, se mută la Constantinopol, o mutare extrem de bună şi bine gândită, căci, barbarii au mai oprit atacurile asupra Romei, mergând spre est, la Constantinopol. Capitală, care ce rămâne peste o mie de ani, până la 1456 şi unde e şi azi, ocupată.

Deci creştinismul a fost condus din subteran de la Roma, şi prigonit timp de 330 de ani şi glorios a fost condus, de deasupra, de la Constantinopol, timp de 1126 de ani.

Deci canonul picturii e dat de bizanţ, leagănul creştinismului, canon format până atunci foarte stabil. În tot apusul se impune Iconostasul, sau Catapeteasma, cu salba de Sfinte Icoane, către care unii încă mai strigau, ca şi azi, până la Sfântul Sinod Ecumenic al 7-lea, când s-a făcut linişte.

După anii 1100, apusul, eretic devenit, a început să schimbe totul, tocmai ca să se diferenţieze de creştini, de răsăritul bizantin, inclusiv prin a o lăsa mai moale cu Sfintele Icoane, dar care nu le-au respins total, fiindcă şi ei, le-au avut, timp de peste un mileniu.