Cele OPT EREZII ale "FERICITULUI" AUGUSTIN, ERETICUL

[Igor_Paslusnik]

În prealabil postat de GMihai

Deci, Fericitul Augustin este elogiat de Parintii Sinoadelor Ecumenice, este in sinaxarele grecesti, rusesti, romanesti, dar pentru tine el este un eretic, si inca cu E mare.

Acuma, sigur, fiecare are dreptul la opinia proprie, DAR, odata ce alegi sa te pui in rasparul sinoadelor si al sinaxarelor, oare te mai poti numi ortodox ?

Serios?

Ai citit pe net? :)

Arată-mi elogiile despre care vorbeşti.

Până atunci, lasă-mă să termin.

Şi te anunţ că dacă te va prinde moartea în ereziile romano-catolice, nu te vei mântui.

Doamne ajută.

[Igor_Paslusnik]

I.11.d) A patra erezie a lui Augustin: predestinarea şi harul creat

Augustin a învăţat că Dumnezeu a predeterminat pe unii oameni la condamnare, a căror voinţă El nu le permite să se întoarcă spre El, şi pe alţii la mântuire a căror voinţe El le permite să se întoarcă la El. Pentru Augustin, alegerea este absolută şi gratuită şi voinţă arbitrară a lui Dumnezeu este impermeabilă la meritele prevăzute şi de acţiuni bune sau de căinţă. În ceea ce priveşte percepţia să de predestinare, spune Augustin, am vorbit astfel despre cei care sunt predestinaţi la Împărăţia lui Dumnezeu, al căror număr este atât de sigur, încât nimeni nu poate fi adăugat sau scăzut din această. Cei care fac parte din acest foarte sigur şi binecuvântat număr, sunt cei neprihăniţi şi judecaţi după deservirea lor. Pentru că ei se află în păcatul originar, pe care le-au moştenit de generaţii şi aşa pleacă de aici cu datoria moştenită. (On Rebuke and Grace, Augustine, XIII, PL 39:940 and 42:942.)
Deşi Augustin insistă că el este avocat al voinţei libere, ce fel de voinţă liberă apară el, atunci când omul, potrivit învăţăturilor lui, nu este în stare de a alege între bine şi rău pentru veşnicie? El spune că predestinarea la viaţă veşnică este în întregime dată de harul gratuit al lui Dumnezeu, şi întreabă: "care va fi atât de nebun şi de blasfemiator că să spună că Dumnezeu nu poate schimbă testamentele rele ale oamenilor, oricare, ori de câte ori şi oriunde El alege, şi le da direct ceea ce este bun? (Enchiridion, Nicene Fathers, 1st Ser., Vol. 3, Ch. 98, Augustine - Predestination to Eternal Life is Wholly of Gods Free Grace, Oakwood, WA., Logos Press.) Şi dacă ar trebui să aleagă binele, această se datorează harului copleşitor şi irezistibil. Augustin încearcă să interpreteze Scriptură atunci când defineşte cuvintele Sf. Ap. Pavel, nu este nici de la cel care voieşte, nici de la cel ce aleargă, ci de la Dumnezeu care miluieşte. spunând că nu a fost voinţă omului, ci numai voia lui Dumnezeu, înseamnă tocmai că întregul proces este creditat la Dumnezeu, care pregăteşte voinţă şi ajută astfel pregătirea de dinainte la orice om. (Enchiridion, Augustine, 32, 248.)
În conformitate cu acest lucru afirmat de Augustin, nu se exercită cu adevărat voinţă liberă, făcând mântuirea numai lucrarea lui Dumnezeu. Nu avem nicio funcţie sau capacitate în decizie. Augustin da exemplul de gemenii lui Isaac şi Rebeca, zicând: "Astfel, ambii gemeni (Iacov şi Esau) s-au născut copii ai mâniei, nu din cauza oricărei lucrări de-a lor, ci pentru că au fost legaţi cu lanţurile de care erau condamnaţi prin păcatul originar, care a venit prin Adam. Dar a zis: voi avea milă de cine voi să am milă şi a iubit pe Iacov cu harului Sau nemeritat, şi a urat pe Esau, dându-l judecăţii Lui, bine meritată. (Enchiridion, Nicene Fathers, Cap. 98.) Augustin de Hiponia a scris: Dumnezeu a cunoscut mai dinainte pe credincioşi; dar El i-a ales că aceştia ar putea fi aşa, nu pentru că erau deja. El nu a prevăzut că noi înşine să fim sfinţi şi fără prihană, dar El a ales şi ne-a predestinat să putea fi aşa. (On the Predestination of the Saints, Augustine, XVII, 34, PL 44:985.) El şi-a menţinut teoriile până la moartea să, spre sfârşitul vieţii, reiterează că cei aleşi nu poate cădea, nu păstraţi nu prin propria lor putere, ci numai prin harul irezistibil al lui Dumnezeu. Darul lui Dumnezeu este acordat lor şi ei nu vor cădea în ispita. Şi mai spune nici un sfânt nu eşuează să persevereze în sfinţenie până la sfârşit. (On the Gift of Perseverance, Augustine, PL 44:902.)
Teoria lui Augustin de predeterminare şi harul coercitiv, nu pot fi reconciliate cu adevăratul liber arbitru, fiindcă pentru Augustin, suveranitatea supremă şi de neînţeles a lui Dumnezeu nu conferă cu alegerile umane. Cei aleşi sunt impuşi de Dumnezeu cu un har irezistibil. Acesta este Dumnezeu, prin urmare, care face un om a persevera în bine, care-l face bine; dar cei care cad şi pier nu au fost niciodată în numărul predestinat.(On Rebuke and Grace, XII, PL 36:938.) Astfel, în conformitate cu Augustin, dacă vrei să fii un catolic, nu îndrăzni să crezi, să spui, sau să înveţi, că cei pe care Domnul i-a predestinat pentru botez pot fi smulşi de predestinare, sau să moară aceia, înainte de cele pentru care au fost realizaţi în ele, care Cel Atotputernic a predestinat lor.(Enchiridion, Nicene Fathers, Book 3, Augustine, addressed to Vincentius Victor, 1st Ser., Vol. V, Chapter 13, His Seventh Error, Logos Press.)
El a postulat că toţi creştinii au harul de ajuns, prin care libertatea este restabilită. Toţi creştinii primesc harul să coopereze cu Dumnezeu, şi a alege între bine şi rău. Cu toate acestea, doar membrii aleşi ai Bisericii trebuie să fie salvaţi în conformitate cu decretul etern şi ascuns a lui Dumnezeu. Astfel, Augustin a spus că tot harul este anticipat (anticipativ) şi de cooperare. Dar, harul de ajuns, harul de cooperare, sau chiar har anticipat este insuficient pentru a fi ales. Augustin a fost primul care a putut să împartă credincioşii în cei care au posedat comun harul suficient, iar cei care sunt predestinaţi să aibe glorie şi învredniciţi, mai binecuvântaţi cu harul eficace, care a fost impus asupra lor. El a continuat apoi să spună că harul de perseverenţă, care este şi harul eficace , irezistibil, este harul mântuirii Mai mult decât atât, nimeni nu s-ar fi salvat dacă Dumnezeu nu a adus ajutor la infirmitatea voinţei umane, astfel încât ar putea fi motivată neschimbat şi invincibil de harul divin. Chiar dacă voinţă celor aleşi poate fi slabă şi incapabilă de bine, Dumnezeu previne dezertarea lor. (On Rebuke and Grace, Augustine, PL 38:940.)

[Igor_Paslusnik]

Într-adevăr, pentru el, toţi oamenii sunt total depravaţi, cei aleşi şi nealesi. Episcopul de Hippo nu este de acord cu Sfântul Ciprian al Cartaginei, atunci când acesta din urmă a comparat Biserica cu Arca lui Noe, unde poate să vină oricine vrea să fie salvat. Augustin a susţinut că numai câţiva sunt mântuiţi prin credinţă, o credinţă pe care o posedă în virtutea predestinării lor la glorie. (On the Predestination of the Saints, Augustine, XVII, PL 34:985.)
Cei puţini care sunt salvaţi prin harul irezistibil impus asupra lor este o idee complet înafara Bibliei, a Sfinţilor Părinţi şi înafara tradiţiei primare şi ortodoxe. Dar despre cei nefericiţi, săraci şi neajutoraţi, care nu sunt incluşi pe listele elitelor şi ale celor aleşi? Augustin explică: Au fost făcute vase ale mâniei, şi s-au născut fără avantajul de a fi salvaţi. Dumnezeu ştie că binele nu se poate face în ei. Cu toate acestea, El nu conduce pe nici unul dintre ei la salutarea şi pocăinţă prin care un om în Hristos este împăcat cu Dumnezeu. (Contr Jul. Augustine, V, iv, 14 PL 44:792,793.) Astfel, care poate fi înţeles că dat Hristos? Potrivit lui Augustin "aceştia sunt cei care sunt predestinaţi şi numiţi în funcţii şi scopul, de pe care nu vor pieri. Şi, prin urmare, nici una dintre ele nu se încheie în această viaţă, atunci când şi-a schimbat de la bine la rău, pentru că el este atât de rânduit, şi în acest scop, dat lui Hristos, că să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. (Op. cît. On Rebuke and Grace.) Însă l-aş fi întrebat personal pe Augustin, cum explică el fericirile?
În ceea ce priveşte mântuirea, sfinţii noştri Părinţi nu vorbesc de constrângere, nici fatalism, dar a avansa întotdeauna că parte a voinţei umane, e în iconomia divină. Toţi ortodocşii sunt sinergici, ceea ce înseamnă Dumnezeu şi om lucrează împreună, chiar dacă toţi au fost chemaţi, dar nu toţi au ascultat. (Ibidem.) Sfântul Ioan Gură de Aur ne spune că numai apelul ceresc nu este suficientă pentru mântuire, nu fără scopul de chemaţi. Sfântul Macarie cel Mare adaugă că omul are libertatea de a se face un vas al diavolului sau un vas de alegeri bune şi de viaţă. (Omilii duhovniceşti, Sfântul Macarie cel Mare, XV, 40 PG 34:604B.)
Sfântul Ioan Damaschinul mai spune că noi ar trebui să înţelegem că în timp ce Dumnezeu cunoaşte dinainte toate lucrurile, El nu le-a hotărât mai dinainte, pentru că noi alegem una din acele toate lucrări ce ne sunt posibile. Pentru că El ştie deja acele lucruri care sunt în puterea noastră, dar El nu le-a hotărât mai dinainte pe care să o alegem. Pentru El nu este voinţă că ar trebui să existe răutate, căci răutatea este nulă prin sine, este absenţa binelui, nici nu este a impune virtute, căci nu forţează pe om. Astfel predestinarea nu poate fi un act de porunca divină. Pe de altă parte, Dumnezeu prin pronia Să divină, sau altfel spus, purtarea de grijă, prin acele lucruri care nu sunt în puterea noastră, în conformitate cu preştiinţa Să de a ne mântui, care nu afectează puterea noastră liberă de voinţă şi decizie. În prim-planul de cunoaştere, Dumnezeu a judecat înainte toate lucrurile deja în conformitate cu bunătatea şi dreptatea Lui, spre a le mântui pe toate, dar nu peste voinţă de a acceptă mântuirea. (Op. cît. Dogmatică, Cartea 3, cap. 30, pag. 109-112.)
Este cunoscut mai nimic? Ci propovăduim înţelepciunea de taină a lui Dumnezeu, ascunsă, pe care Dumnezeu a rânduit-o mai înainte de veci, spre slavă noastră, I Corinteni 2, 7) . Iar neamurile pământului, auzind, se bucurau şi slăveau cuvântul lui Dumnezeu şi câţi erau rânduiţi spre viaţă veşnică au crezut, Fapte. Ap. 13, 48 nu se referă la predestinaţie, ci la cei care au ales să creadă, au fost rânduiţi spre viaţă veşnică în care au crezut. Dacă nu ar fi astfel, ar contrazice pe Mântuitorul nostru, Care voieşte că toţi oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţă adevărului să vină. I Timotei 2, 4. E minunat de simplu; când există smerenie şi nu urmărirea vreunui scop personal, altul decât slujirea lui Dumnezeu şi aproapelui şi mântuirea, toate se aşează. Sf. Ap. Pavel explică faptul că noi suntem lucrarea Lui, zidiţi în Hristos Iisus pentru faptele bune, pe care Dumnezeu a pregătit mai dinainte, că să umblăm în ele, Efeseni 2, 10, adică posibilitatea permanentă de alegere a faptelor bune pregătite de mai înainte spre a putea fi alese de oameni în permanentă şi nicidecum predestinaţie la Răi şi la iad. Pentru că a hotărât o zi în care va să judece lumea întru dreptate, prin Bărbatul pe care L-a rânduit, dăruind tuturor încredinţare, prin Învierea Lui din morţi. Fapt. Apost. 17, 31. Când Sf. Ap. Iuda ne informează că: Căci s-au strecurat printre voi unii oameni nelegiuiţi, care de mai înainte au fost rânduiţi spre această osânda, schimbând ei harul Dumnezeului nostru în desfrânare, şi care tăgăduiesc pe singurul nostru Stăpân şi Domn, pe Iisus Hristos, Iuda 1, 4 spune clar că mai dinainte au fost rânduiţi spre această osânda, dar cum? Prin faptul că erau nelegiuiţi, căci au schimbat harul în desfrânare şi tăgăduiau pe Hristos Iisus Domn şi Stăpân, de aceea mai dinainte au fost rânduiţi spre această osânda. Mai dinainte de ce anume? Mai dinainte de plecarea din această viaţă, mai dinainte judecată, mai dinainte de Împărăţia Cerurilor, care mai dinainte de a o dobândi trebuie să o avem înăuntrul nostru, iar Biblia spune: această este viaţă veşnică, să te cunoască pe ţine singurul şi adevăratul Dumnezeu. Deci dacă ei tăgăduiau pe Hristos că Domn şi Stăpân, cum spune mai sus, nu vor avea viaţă veşnică, ci osânda, deci mai dinainte au fost rânduiţi spre osânda, cum bine spune, pentru alegerile lor de osânda, şi nicidecum pentru vreo predestinaţie, care e imposibil să existe, cum e imposibil să existe, soarta, destin, fatalitate, etc, de dinainte stabilite, că altfel, nu ar mai există nimic liber şi voit, creaţie, cădere, creştinism, nimic din iubire.
Mai mult decât atât, dacă nu ne-a fost acordată voinţă noastră liberă, ci predestinaţia, de ce a trebui să Sf. Ap. Pavel să spună: Omeneşte vorbesc, pentru slăbiciunea trupului vostru. Căci precum aţi făcut mădularele voastre roabe necurăţiei şi fărădelegii, spre fărădelege, tot aşa faceţi acum mădularele voastre roabe dreptăţii, spre sfinţire, Romani 6, 19. Dacă predestinaţia este adevărată, Dumnezeu l-a creat pe Adam să fie predestinat la cădere? Atunci Dumnezeu nu ar mai fi iubire, ci surpător şi toată creaţia ar fi de teatru de păpuşi, legate şi manevrate cu aţă deasupra. Imposibil. Mai avem un exemplu de ispita a predestinării: În care aţi umblat - mai înainte -, potrivit veacului lumii acesteia, potrivit stăpânitorului puterii văzduhului, a duhului care lucrează acum în fiii neascultării, Efeseni 2, 2. Mai înainte de ce? De a deveni credincioşi în Hristos Iisus. Ce s-a întâmplat mai înainte? Am umblat. Cum? Potrivit stăpânitorului puterii văzduhului, cum spune versetul, care ştim că este satana. Iată că nu se explică absolut niciunde predestinaţia, căci ea este o erezie a lui Augustin, din care aveau să se nască alte minciuni şi depărtări de Dumnezeu şi de mântuire. Căci dacă vieţuiţi după trup, veţi muri, iar dacă ucideţi, cu Duhul, faptele trupului, veţi fi vii, Romani 8, 13.

[oaie_cugetatoare]

Dar despre Arsenie Boca ce parere ai ?

[Igor_Paslusnik]

În prealabil postat de oaie_cugetatoare

Dar despre Arsenie Boca ce parere ai ?

Frumuseţea simplităţii...
Părintele Arsenie Boca, înafară de faptul că a pictat pe Francisc de Assissi, da, sunt frumoase scrierile lui. Am citit de la el, "îndumnezeirea omului prin har". Nu am găsito foarte grozavă. Mai bună e "Cărarea Împărăţiei".
Voi respecta deciziile Bisericii. Dacă va fi canonizat, slavă lui Dumnezeu. Dacă nu va fi canonizat, slavă lui Dumnezeu.

Dar vorbim despre ereticul Augustin, nu despre părintele Arsenie Boca.

[GMihai]

Tu nu pricepi ca nu te poti pretinde ortodox atata vreme cat il numesti eretic pe un Parinte care este in Sinaxar ?

Aici nu vorbim despre ereticul Augustin. Doar tu, in ratacirea ta, vorbesti despre ereticul Augustin. Noi ceilalti, precum si Biserica, vorbesc despre FERICITUL AUGUSTIN, care este praznuit la 15/28 iunie.

[Igor_Paslusnik]

În prealabil postat de GMihai

Tu nu pricepi ca nu te poti pretinde ortodox atata vreme cat il numesti eretic pe un Parinte care este in Sinaxar ?

Aici nu vorbim despre ereticul Augustin. Doar tu, in ratacirea ta, vorbesti despre ereticul Augustin. Noi ceilalti, precum si Biserica, vorbesc despre FERICITUL AUGUSTIN, care este praznuit la 15/28 iunie.

În sinaxar nu este un sfânt, este un "fericit". Aici vorbim despre "fericitul" Augustin, care e eretic, precum am dovedit.

Îl cinstim ca "fericit", deşi nu ar trebui, pentru restul învăţăturilor lui bune.

[oaie_cugetatoare]

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

Dar vorbim despre ereticul Augustin, nu despre părintele Arsenie Boca.

Pai si n-ar fi mai bine ca aceasta discutie s-o deschizi dupa Postul Mare si
Saptamana Luminata, dupa 20 Aprilie ?

În prealabil postat de oaie_cugetatoare

Pai si n-ar fi mai bine ca aceasta discutie s-o deschizi dupa Postul Mare si
Saptamana Luminata, dupa 20 Aprilie ?

Foarte bine punctat, sustin propunerea!

# yum groupremove "Igor Paslusnik" "Zelotism" "Schism"

Frate oaie, ce zici, la comanda asta va fi vreun rezultat pana la Sfintele Pasti?
Acum serios, eu, asa cum sunt eu, la marginea adenominationalismului, NU vreau sa imi iau raspunderea smintirii/pierderii unor suflete care vor citi topicul. Practic, mi-as arunca mantuirea, si asa problematica, la gunoi, daca macar "unul singur dintre acestia mici" o ia razna.
De acord, prieteni?

În prealabil postat de oaie_cugetatoare

Dar despre Arsenie Boca ce parere ai ?

Parintele Arsenie e Paisios Aghioritul transilvanean.