Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Dogmatica
Subiect închis
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #1  
Vechi 27.02.2015, 14:26:18
GMihai's Avatar
GMihai GMihai is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 27.02.2015
Religia: Catolic
Mesaje: 1.596
Implicit

În concluzie: pe cine trebuie să credem ?

Într-o parte îi avem pe Părinții de la Sinodul Ecumenic, pe Părintele Serafim Rose, precum și pe ierarhii Bisericilor greacă, rusă și română, care au hotărât introducerea Fericitului Augustin în sinaxar și pomenirea lui.

În cealaltă parte îl avem pe Igor și teza sa de doctorat.

Oare unde s-o afla Ortodoxia ?
  #2  
Vechi 27.02.2015, 14:32:43
oaie_cugetatoare oaie_cugetatoare is offline
Banned
 
Data înregistrării: 31.03.2014
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.296
Implicit

Citat:
În prealabil postat de GMihai Vezi mesajul
În concluzie: pe cine trebuie să credem ?
Citat:
pe Părinții de la Sinodul Ecumenic, pe Părintele Serafim Rose, precum și pe ierarhii Bisericilor greacă, rusă și română, care au hotărât introducerea Fericitului Augustin în sinaxar și pomenirea lui.
Amin, si acum gata la alte treburi.
  #3  
Vechi 27.02.2015, 14:36:59
GMihai's Avatar
GMihai GMihai is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 27.02.2015
Religia: Catolic
Mesaje: 1.596
Implicit

Citat:
În prealabil postat de oaie_cugetatoare Vezi mesajul
Amin, si acum gata la alte treburi.
Corect. Poate se va putea relua pe celalalt thread discutia despre iconoclasm.
  #4  
Vechi 27.02.2015, 14:33:00
Igor_Paslusnik's Avatar
Igor_Paslusnik Igor_Paslusnik is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 14.02.2015
Locație: Biserica. Creștin al Bisericii primare, cea fără erezie, numită politic după anul 1054: Ortodoxia
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.724
Implicit

I.11.i) Augustin - Marele Eretic : izvorul tuturor ereziilor din Vest, ale Apusului și înainte și după Marea Schismă (Terminologia "Marele Eretic", că exprimare și denumire, îmi aparține, după studiile întreprinse asupra întunericului augustinian și slujirea antihristica a învățăturilor lui Augustin.)

Ereziile lui Augustin au fost sursă pentru inaugurarea și consolidarea heterodocșilor de la Ortodoxie. Am arătat deja cum Filioque este erezia mare, principala și inițială inițiat, care a dus la căderea Bisericii Apusene. Dumnezeu a stabilit lucrarea Să prin operațiunile Lui create, sau "energiile create", ne arată Augustin. Biserica lui Hristos, învață la momentul apariției inovațiilor lui Augustin, că harul este o energie divină, o putere prin care natură noastră muritoare este transformat. Augustin a fost primul care a stabilit harul creat pentru om. Doctrina ortodoxă a harului necreat a fost bine apărată și de Sfântul Grigorie Palama împotriva lui Varlaam din Calabria, un eretic augustinian. Sfântul Grigorie îl întrebat retoric pe Varlaam, cum poate participa la natură divină, să devină chip și asemănare al lui Dumnezeu, să devină una întru Sfânta Treime, cum cere și Hristos la rugăciunea din grădina Ghetsimani, cum mai e posibil să fim îndumnezeiți, decât dacă harul este o extensie a naturii divine, har necreat, cum și natură divină este necreată. Credință în definiția lui Augustin a predestinării prevede doar un anumit număr de persoane, selectat de la crearea lumii, ce vor fi salvați că cetățeni ai Cetății lui Dumnezeu. Acest lucru poate retrage dintr-o relație de sinergie și de cooperare cu Dumnezeu în lupta împotriva patimilor. Și în plus, Îl pune pe Dumnezeu că un programator a toate de mai înainte, și El dispare, pleacă. Acest lucru nu este posibil, când Domnul ne-a spus că mereu va fi cu noi, până la sfârșitul veacurilor și Îl va trimite și pe Mângâietorul, Sfântul Duh.
Această teorie a determinat pe mulți să fie anticipați la o ispășire divină, care este monergista (mântuirea realizată de o singură voință sau putere, fără împreună lucrare) și coercitiv, prin detalii precise de acceptare. Nici unul dintre aceste ultime două forme nu duce la îndumnezeire. Cei care au ales aceste ultime două forme, în loc de a lupta împotriva patimilor, a dat naștere la forme alternative și eretice ale mântuirii, care sunt, religiile papalității și a protestantismului, o papalitate moderată. În ceea ce îi privește pe franco-latini, nu mult timp după ce au căzut departe de noi, pentru că de la adoptarea lor ereziilor lui Augustin, Toma d'Aquino, care se consideră cu adevărat augustinian, în cele din urmă, împreună cei doi, au transformat întreagă Biserica Latine pe teologia lor rituală și teologică teologie care sunt acum temelia și piatră de căpătai pe care stau toți franco-latinii, rupți fiind de Hristos și de mântuire. Această a fost punctul de vedere a lui Augustin, pentru o omenire cu totul depravata și vinovată, ce a necesitat dogmă Neprihănitei Zămisliri. Dintr-o erezie, rezultă altă, și apoi altă, ducându-se intro spirală continuă, înspre tot mai mare depărtarea de Dumnezeu.
Toma de Aquino a predat doctrina lui Augustin crezând că pur și simplu preotul după efectuarea în mod corespunzător a dreptul de ritual poate scoate păcatul originar, care îl condamnă pe om, și astfel să fie eliminate în mod automat și în totalitate. În reacție și opoziție față de această, o a două soluție a fost formată pentru "păcatul originar." Călugărul augustinian Martin Luther, protestând împotriva ipocriziei din primul punct de vedere (și ispășirilor automate preoțești, asupra oricui a plătit clerul pentru indulgențe), botezând populația în mod mistic, chiar dacă era considerat eretic, prin experiență lui a iconomiei divine. Această experiență a constat în asigurarea că omul poate deveni un pre-justificat și ales, iar Dumnezeu l-a salvat și acum îl atrage irezistibil la El, indiferent de relația cu biserica sau ce păcate a comis sau va comite, este predestinat prin accepțiunea lui Dumnezeu să moștenească Cerurile. Acest lucru l-a condus pe Luther la dorința ce a avut-o a vrut pentru a elimina cartea de Iacov din canonul Scripturii, în care este scris: Ce folos, frații mei, dacă zice cineva că are credință, iar fapte nu are? Oare credință poate să-l mântuiască? [Jas. 2:14]. Iar când i-a fost propus să renunțe la gândirea lui Augustin și să-l scoată din lista de Sfinți Părinți, el a spus: Dacă Augustin este eliminat din lista Părinților, ceilalți nu mai valorează aproape nimic. (On the Councils of the Church, Martin Luthers Works, Vol. 41, p. 27.)
În Reformele din secolul al XVI-lea, atât protestanții cât și româno-catolicii reformatori au apelat la diferite aspecte ale învățăturilor lui Augustin pentru a sprijini ideile și afirmațiile lor. Franco-latinii îi citează învățăturile sale cu privire la eclesiologie și teologie sacramentală, iar protestanții invocă învățăturile sale pentru dependență creștinului de harul lui Dumnezeu pentru justificare. Martin Luther îl citează mai mult de o sută de ori în comentariul sau asupra Epistolei către Români. Ideile lui Augustin au oferit argumente și pentru aranjamente politice.
Aprobarea să pentru opresiunile cu care donatiștii converteau oamenii în vremea lor, îl influențează major pe Augustin pentru dogmă războiului just, o altă erezie, ce va naște cruciadele, cât și teoria lui socială, descrisă în cartea să Cetatea lui Dumnezeu, solicită menținerea ordinii și ierarhiei în societate. (Ibidem, p. 19.)
__________________
Noul Testament ortodox e manualul normalității. Să citim zilnic din el, din Patristică, Dogmatică, Sfintele Canoane, cărți de la Sfinți ortodocși, nu de alte culte, ptr. a avea viață sfântă. În erezii nu e Duhul Sfânt, Har, Taine, Mântuire.

Dorim unirea tuturor în Sfânta Biserică fără ereziile lor. Hristos/Biserica/Creștinismul este și va fi ecumenic nu eretic-ecumenist, deschis la dialog și vindecare ptr. orice boală până la Parusie. Iubim toată Creația. Sunt 9 Sf. Sinoade Ecumenice.
Biblia
  #5  
Vechi 27.02.2015, 14:33:34
Igor_Paslusnik's Avatar
Igor_Paslusnik Igor_Paslusnik is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 14.02.2015
Locație: Biserica. Creștin al Bisericii primare, cea fără erezie, numită politic după anul 1054: Ortodoxia
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.724
Implicit

Spre deosebire de teologia Părinților ortodocși din Est și Vest, tradiția teologică franca își cunoaștere plinătatea în întregime numai în Augustin. Francii mai apoi, indiferent ce sfânt părinte, latin sau grec, era în istorie, îl subordonau ideilor augustiniene. Asta însemnând chiar și dogmele Sfintelor Sinoade Ecumenice. (Franks, Romanș, Feudalism, & Doctrine, Fr. Romanides John S., Tesalonic, 1975, pag. 97-101.)
Datorită acestor idei confuze ale lui Augustin, va apărea mai târziu și secularismul, care, într-un sens, este doar un atașament mai ferm pentru justificarea prevăzută inițial de păcatul originar, că păcatul este firea noastră naturală, a oamenilor și prin urmare, nu necesită remedierea prin iertare, ci doar o acceptare a jertfei divine și astfel omul este predestinat la mântuire. Plafonarea în general pe acest spirit al ereziilor din Vest, adoptate și încununate de franci, validate de viziunea eretică a lui Augustin pentru botezul ereticilor, o vedere care a contribuit foarte mult la mișcarea ecumenică din prezent și ereziile sale divergente pe care creat în mare măsură. În concluzie putem spune sincer că, deoarece Biserica Ortodoxă niciodată a efectuat în mod oficial condamnarea făcută de unii dintre Sfinții noștri Părinți și monahi asupra acestui Episcop al Hiponiei Africii, învățăturile sale au ajuns acum să formeze erezii chiar mai mari decât biserica franco-latinilor, anume prin ecumenism, sincretismul religios care va duce la unirea întregii idei de divinitate, într-o aceeași formă expusă în aceleași clădiri pe tot cuprinsul pământului, precum avem azi în Camera tăcerii din cadrul O.N.U., Organizația Națiunilor Unite. Cu toate acestea, Noul Mucenic rus, Arhiepiscopul Hilarion Troitsky a comentat: Să Îi mulțumim lui Dumnezeu că doctrina Bisericii Răsăritene a fost formulată în afară sferei ereziilor augustiniene, care trebuie să le considerăm întotdeauna străine și nemantuitoare, precum ele și sunt. (The Unity of the Church and the World Conference of Christian Communities, translated by M. Jerenic, Oxford Univeristy Press, p. 31.) Augustin este vinovat de prea multe erori teologice serioase și a înșelat generații de oameni în pierderea mântuirii prin învățătură să despre păcatul original și predestinare. Toate acestea, sper, că va da un bun motiv de a judecă acest om și învățăturile sale că nevrednice, și nedemne de orice venerare sau de respect, pentru că el a cules mult distrugerea Sfintei noastre Biserici Ortodoxe.
Augustin nu este nici sfânt și nici părinte al bisericii. Metodă lui Augustin, filosofică, nu theologica, credea că putem cunoaște Sfânta Treime prin speculații logice, numindu-le create de Dumnezeu pentru noi, independent de iconomia Revelației. Credea mai ales că platonicienii cunoscuseră Treimea. Această este doctrina lui Augustin, atât de profund speculativă și filosofică încât pentru multă vreme în Apus au existat împotriviri foarte mari față de ea, ducând la nașterea în Evul mediu la Legendă îngerului: Augustin, meditând la taină Treimii, se plimbă pe țărmul marii și întâlnește un copilaș care, jucându-se cu o lopățică, îi spune că vrea să mute toată apă marii într-o gropită săpată de el în nisipul de pe plajă. Augustin se uimește de un asemenea lucru imposibil de îndeplinit, iar copilul apoi se preface în lumina, arătând lui Augustin că e un înger trimis de Dumnezeu să-i spună: Să fac această mi-ar fi mie mai ușor decât ție să epuizezi adâncimile tainei Treimii numai cu puterea rațiunii omenești, după care a dispărut din vederea omenească.
Ar fi nepotrivit să numesc teologie, gândirea augustiniană, căci, după cum știm, adevărată teologie nu este speculație, ci trăirea în Dumnezeu prin har, asemănătoare celei a lui Moisi de pe vârful Sinaiului. Dumnezeu S-a descoperit pe Sine lui Moise, că pildă teologilor, într-un chip mai presus de rațiunea/înțelegerea omenească. Din această cauza puțini sfinți au primit numirea de Teolog în Biserica Ortodoxă: Sfântul Evanghelist Ioan Teologul, Sfântul Grigorie de Nazians, numit și Teologul, Sfântul Symeon, numit și el Noul Teolog, Sfântul Grigorie Palama, numit și el Teologul, în Biserica Greciei și a Rusiei, care a recapitulat și întărit în chip minunat toată teologia Părinților de dinainte. Apoi Sfântul Marcu al Efesului în Grecia, sau mai contemporani, Sfântul Ignatie Briancianinov și Sfântul Serafim de Sarov în Rusia și Sfântul Vasile de la Poiana Mărului în România prin frumoasele sale scrieri isihaste și ale îndumnezeirii și vederii luminii necreate (Introducere în rugăciunea lui Iisus și isihasm, Sfântul Vasile de la Poiana Mărului, Deisis, Sibiu, 2009, p. 325-437.) , care nu este numit, dar poate fi numit teolog. Astfel, rătăcirea metodei teologice a lui Augustin și a Apusului însumează multă pierdere și este deajuns pentru a arată falsitatea doctrinei lor trinitare.
Augustin, apărând doctrina Bisericii de pelagianism, a mers prea departe. Susținând necesitatea absolută a harului dumnezeiesc, învață că voință omului este atât de slăbită și neputincioasă din cauza păcatului strămoșesc, încât nu poate face fără ajutorul lui Dumnezeu decât fapte rele. Tot a acestuia este și ideea că Dumnezeu nu vrea că toți oamenii să se mântuiască, ci numai unii. Cei ce se mântuiesc, e pentru că harul divin i-a ales spre mântuire din veci sau i-a predestinat să scape de osânda. Cei sortiți osândirii rămân în numărul celor pierduți pentru vecie fără șansă de întoarcere (ideea a fost preluată de protestantism).
Cu toate acestea contribuția la viitoarea ruptură din sânul bisericii este de netăgăduit, Augustin sugerează, într-o manieră nu tocmai elaborată și confuză, că Sfântul Duh ar purcede nu numai de la Dumnezeu Tatăl dar și de la Dumnezeu Fiul, argument ceea ce a dus mai târziu la apariția celebrei erezii filioque, una din strașnicele argumente ce a marcat apariția catolicismului. Așadar, Fericitul Augustin este considerat neoficial primul Sfânt Părinte ce promovează această idee, fapt ce nu ne poate induce o lipsa de credibilitate față de un asemenea teolog și asta tocmai datorită perioadei timpurii în care a trăit acesta, cu o relativ recentă proclamare a creștinismului că religie de stat și multă confuzie și neclaritate cu privire la dogmele creștinești ce se vor rafina în următoarele sute de ani cu precădere în partea Apuseană a Imperiului Roman.
__________________
Noul Testament ortodox e manualul normalității. Să citim zilnic din el, din Patristică, Dogmatică, Sfintele Canoane, cărți de la Sfinți ortodocși, nu de alte culte, ptr. a avea viață sfântă. În erezii nu e Duhul Sfânt, Har, Taine, Mântuire.

Dorim unirea tuturor în Sfânta Biserică fără ereziile lor. Hristos/Biserica/Creștinismul este și va fi ecumenic nu eretic-ecumenist, deschis la dialog și vindecare ptr. orice boală până la Parusie. Iubim toată Creația. Sunt 9 Sf. Sinoade Ecumenice.
Biblia
Subiect închis

Thread Tools
Moduri de afișare