Universul dinainte de căderea în păcat

[delia31]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

@Delia: Prin urmare, inteleg ca sustineti ca, in starea primordiala, Adam si Eva aveau, totusi, genitalii, dar nu aveau capabilitatea sa le foloseasca in scopul procreerii. Asta inteleg din "sex fara sexualitate". Protoparintii ar fi urmat sa se inmulteasca intr-un mod necunoscut noua, dar in orice caz fara a se folosi de organele sexuale cu care ii inzestrase, totusi, Dumnezeu.

Parca ziceati postarea trecuta ceva de cat de mult avem de invatat din timiditatea, si eu as adauga si discernamantul si discretia, cu care Sf. Ioan Damaschinul, si in general sfintii, dezbat subiecte de acest gen.

Inainte de a incerca un raspuns la ce inteleg eu prin sex (gen) fara sexualitate, ar trebui spuse, macar in mare cateva idei despre consubstantialitatea ipostasului masculin si a celui feminin intr-o singura fire umana.

Am zis cate ceva mai sus, am mai zis si altadata, despre faptul ca atunci cand Dumnezeu l-a creat pe om, ipostasul feminin preexista in natura umana impreuna cu ipostasul masculin. A urmat apoi episodul cu scoaterea coastei si metamorfozarea ei in femeie, adica diferentierea masculinului si a femininului, fara ca asta sa insemne despartire, izolare, separare.

Cele doua ipostasuri erau in continuare strans unite si consubstantiale, fiindca vietuiau in interiorul harului. Harul era cel care ii facea pe primii doi, una. Asa cum flacarile a doua lumanari se contopesc in una singura.
Asa cum tot harul va fi cel care ii va face una pe toti cei ce se vor mantui. „Eu pt. aceasta ma rog – a zis Hristos- ca toti sa fie una”.

Dupa parerea mea, nu despre capabilitate e vorba aici. Ci, de faptul ca nu era nevoie de acuplare in sensul cunoscut de noi, pentru a procrea.

Din cat am inteles eu pana acum, inainte de cadere, cele doua ipostasuri, nu erau despartite in duh ca sa aiba nevoie de o unire dinspre exterior, nu erau decuplate launtric ca sa aiba nevoie de acuplare.

Erau diferentiati si totusi contopiti prin har, ca flacarile a doua lumanari (ca sa ma folosesc totusi de o metafora ajutatoare).

Cum tot ceva de genul va fi probabil pentru cei ce ajung in Imparatie si vor fi una. Trupurile acestea de acum vor suferi uimitoarea metamorfoza a Invierii, si desi nu-si vor pierde nimic din anatomia lor, unele organe nu vor mai avea aceeasi functie ca pe pamant. In Imparatie, nici nu se insoara, nici nu se marita.

Si cu asta, cred ca am raspuns, cat m-am priceput si la intrebarea despre utilitatea/inutilitatea organelor create de Dumnezeu.
Despre dilema asta a amintit si Tertulian: „Lucrarea lor (a anumitor organe) va inceta; de altfel, si in viata aceasta e cu putinta sa nu te folosesti de stomac sau de partile trupului ce slujesc impreunarii dintre barbat si femeie in vreme de post si infranare, fara ca deplinatatea omului sa fie in vreun fel vatamata.”

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Atunci, apar cateva intrebari:
-la ce urmau sa foloseasca, totusi, genitaliile, daca genitorii ar fi aparut fara aportul lor ? Plamadeste Dumnezeu organe inutile ?

S-a raspuns deja la asta pe acest topic.
In starea edenica, omul nu era pe deplin nici doar trupesc, nici doar duhovnicesc, ci capabil si de una si de alta. La alegerea lui.

Iar Dumnezeu, in prestiinta Lui, stiind ce va alege omul, i-a dat de la inceput potentialitatea functionarii bio-fiziologice, comune cu a fapturilor trupesti. Dar nu pentru asta il concepuse pe om, ci sa fie asemenea Lui.

Aceasta potentialitate i-a activat-o doar dupa cadere, in momentul in care, in locul harului cu care era invesmantat si pe care nu-l mai avea, i-a dat vesmintele de piele. De atunci, pana la Intruparea si Invierea lui Hristos, omul a functionat pe avarie, sub nivelul pe care l-ar fi vrut Dumnezeu pentru creatura lui cea mai draga.

De retinut, un lucru important, deseori trecut cu vederea. Scriptura mentioneaza prima relatie intima dintre Adam si Eva DOAR DUPA iesirea din rai, NU INAINTE.
Adam a cunoscut-o pe Eva ( in sensul de relatie intima) NUMAI DUPA cadere si alungarea din paradis, numai dupa invesmantare in vesmintele grosiere de piele, adica activarea mecanismelor biologice necesare pt. perpetuarea speciei in conditiile in care omului nu-i mai ramasese Viata harica si posibilitatea de a nu muri, ci doar viata biologica.

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

-daca starea mai grosiera a omului dupa Cadere, adica "hainele de piele" inseamna nu genitaliile, ci inmultirea sexuata, inseamna ca ferigile, paramecii si buretii care se inmultesc asexuat sunt existente mai induhovnicite decat omul in starea actuala, care se inmulteste sexuat ?

Asta e iarasi la misto. Stiti foarte bine, termenii feriga si parameci nu se pot asocia cu termenul induhovnicit. Pentru simplu fapt ca feriga si paramecii nu sunt duhuri. Si stiti iarasi foarte bine, ca in cazul omului, nu inmultirea sau neinmultirea il apropie sau indeparteaza pe om de Dumnezeu, ci intrebuintarea gresita a sexualitatii, cautarea exclusiva si obsesiva a placerii, deturnarea sensului de a procrea.

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

-este fecundarea in vitro un pas inainte in induhovnicirea omului, din moment ce se respecta, cu efort, chin si cheltuiala porunca inmultirii, dar fara odiosul act copulatoriu ?

Pe bune! Iar sarcasm! Am lasat eu sa se inteleaga ca asta ar fi induhovnicirea?

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

-l-ati dat ca exemplu pe Domnul nostru, care s-a intrupat si a trait fara pacat. Din aceea ca El avea genitalii, fiind in toate asemenea noua afara de pacat, dar ca nu le-a folosit alegand sa nu aiba urmasi dupa trup, ati facut o analogie cu starea primordiala a Parintilor.
Intrebare: daca, totusi, Domnul ar fi ales sa aiba urmasi, credeti ca El ar fi folosit modalitatea pe care nu o cunoastem (dar suntem foarte siguri ca era fara copulare) ? Sau s-ar fi casatorit si ar fi avut copii, ca toti oamenii (din starea actuala) ?

Multumesc.

Doamne, ce cugetari duhovnicesti inalte in sfantul si marele Post!