filioque

[AlinB]

În prealabil postat de catalin2

Nu e deloc la fel. In primul rand e un al treilea loc, pe langa Iad si Rai.

Nu e neaparat al treilea loc.

In al doile arand e un foc ce ii curata, la noi sunt rugaciunile care ii izbavesc pe cei din Iad.

Dupa cum vezi, nu e chiar asa.
Din ce a scris Mihnea, nu vad ca "focul" este cel care ii curata.

Am discutat nu de mult, intreband de unde foc din moment ce nu sunt corpuri pana la a doua Judecata.

Si la ortodocsi se foloseste "focul" ca si metafora pentru chinurile celor din Iad, chiar si inainte de Judecata de obste.

noi spunem ca mai inainte de Judecata din urma, cand Hristos ii va osandi pe vecie pe cei nelegiuiti, este nadejde de izbavire chiar pentru cei salasluiti in iad.

Nu vad diferente majore aici.

2.A doua deosebire este ca noi nu credem sa fie vreun foc curatitor in afara lui Dumnezeu, Cel ce este El insusi foc curatitor, Cel ce rascumpara in chip deplin, odihneste, ridica pacatele si daruieste pace sufletelor. Si numai in chip figurat numim "curatire" plansul si suspinul celor tinuti in iad.

Aici sa spuna ei daca ceea ce curata este "focul". Am vazut rugaciunile celor vii (ca si la noi) si consecintele ultime ale faptelor lor (la fel).

3.A treia deosebire, cea mai mare, este ca potrivit invataturii ortodoxe pacatele usoare nu se socotesc dupa moarte. Dumnezeu nu tine seama de ele, si nu e nici o pedeapsa ori chin pentru sufletele celor care le-au savarsit. Greselile marunte, de care nu e ferit nici un om, sunt iertate in clipa mortii din mila lui Dumnezeu, Care ia aminte la binele ce precumpaneste in sufletele dreptilor. Daca n-ar fi asa, nimeni n-ar mai ajunge in cer dupa moarte. Iar sufletele celor vinovati de pacate de moarte sunt usurate si izbavite din iad prin rugaciunile Bisericii si solirile celor vii.

Eu gasisem pe undeva taman invers.
Pacatele usoare sunt usurate/izbavite prin rugaciunile celor vii iar daca omul a murit in cele grele, slabe sanse.

Mi se pare dubioasa ideea ca pacatele usoare sunt trecute cu vederea la foc automat in momentul mortii.
Si ca pacatele grele pot fi lasate in seama celor vii.

In felul asta, omul practic este "usurat" din timpul vietii de orice datorie expresa de a se pocai pentru ca pot "lucra" altii pentru el, dupa ce moare.

4.A patra deosebire decurge dintr-a treia si desfiinteaza cealalta ratiune de a fi a Purgatoriului, adica pedeapsa pentru o vreme a pacatelor sterse prin pocainta ori prin dezlegarea preotului. Celor care, rapiti de moarte, n-au putut aduce roade vrednice de pocainta, Hristos le sterge deplin tot pacatul si osanda. El ii sfinteste, ii slaveste si le daruieste veselia de care au parte dreptii. A desparti "greseala" de "pedeapsa" si a spune ca pacatele au fost sterse, dar nu si pedeapsa, este un lucru lipsit de ratiune. Noi marturisim asadar, incheie Dositei, ca cei care s-au cait de pacatele lor nu sunt pedepsiti in iad,

Aici este totusi o problema.
Sa zicem ca ai fost un satanist, care a scris carti si desi tu te-ai pocait de greseala ta, altii n-au aflat de lucrul asta si cartile tale continua sa fie publicate si tu esti un idol al raului si corupator de suflete pentru multe generatii dupa moartea ta.
Inseamna ca meriti sa ajungi in Rai, doar pentru ca te-ai pocait in timp ce raul facut de tine dainuie peste generatii?