Asemanari intre budism tibetan si crestinism ortodox

[florin.oltean75]

În prealabil postat de Ratacitorul

Fals!Lumea nu inseamna patima!Insusi Mantuitorul a venit in lume!Aiureala ceea ce spui!Dar tu nu vorbesti despre budism ci despre ceva ce nici tu nu stii ce este!

Lumea/lumescul/pamantul este patima.

Daca nu ar fi astfel de ce ne-am mai ruga "precum in cer asa si pe pamant"?

Ne rugam astfel, pentru ca 'cerul' este perfect iar 'lumea' imperfecta.

Iisus nu a venit in lume pentru ca lumea este desavarsita.

Iisus a venit in lume pentru ca aceasta traieste in patima ("in intuneric") pentru a despatimi pe cei patimasi care cred in El.

---

Daca utilizezi valori booleene - ar trebui sa le sustii de afirmatii argumentate logic.

Cu timpul vei intelege mai multe.

Toate la vremea lor.

[florin.oltean75]

`Adevarul va va face liberi`

Ce fel de adevar? Ce calitate are acest adevar? Care este natura acestui adevar?

Rational-analitic intrebam astfel, pentru ca mintea noastra sesizeaza multe feluri de adevar.

De exemplu, faptul ca observam ca este zi si nu este noapte este o forma de adevar particular.

Multitudinea de adevaruri fizice, matematice, etc.,de asemenea, adevaruri particulare.

Toate aceste adevaruri genereaza anumite forme de libertate.

Insa despre ce adevar vorbeste Dumnezeu?
Si ce tip de libertate genereaza adevarul despre care vorbeste Dumnezeu?

------------

Dumnezeu vorbeste despre adevarul care este El Insusi. Despre natura Sa, pe care in momentul de fata nu o putem sesiza, cunoaste direct.

Natura Lui Dumnezeu este nevazuta, infinit de adanca, de neatins. Chiar daca temporar S-a intrupat, natura Lui Dumnezeu a fost, este si va fi abisala, intangibila. Intruparea este doar o mana de ajutor intinsa omului - pentru ca prin vedere trupeasca - mintea omului sa poata fi directionata catre netrupesc.

Spunem ca este ‘de necunoscut’ nu pentru ca nu poate fi experimentata natura Lui Dumnezeu ci pentru ca nimic nu poate defini aceasta forma de cognitie - o cognitie care transcende insasi actul cognitiei.

Acest mod abisal, care se afla dincolo de orice repere, limite sau atingeri este modul de existenta dumnezeiesc. Adevarul despre sursa a tot ceea ce recunoastem ca Viata si Non-Viata.

------

Insa despre ce ‘libertate’ vorbeste Dumnezeu?

O libertate de care se bucura El Insusi, transcendenta, inconceptibila.

Pentru ca este promisa libertatea inseamna ca in prezent nu suntem cu adevarat liberi. Ca traim intr-o anumita forma de robie. Ca suntem prizonieri intr-o inchisoare.

Robia nu inseamna bucurie adevarata ci o forma de existenta patrunsa de suferinta.

Cel mai grav aspect al robiei este faptul ca nu este constientizata ca atare, asa cum nebunul nu isi constientizeaza nebunia.

De aceea, primul pas catre libertate este deschiderea ochilor mintii si vederea inchisorii in care ne aflam de fapt. O inchisoare bine camuflata, care insa ‘musca’ din noi sistematic.


-------------
Care este cauza robiei?
Cum se produce efectul eliberarii?

Cauza profunda a robiei este ruptura dintre eul nostru si Dumnezeu.

O ruptura de identificare.

Omul nu se recunoaste pe sine prin Dumnezeu, ca sursa a sa, ci prin formele inselatoare, trecatoare ale lumii, inclusiv prin trupul sau muritor, putrezitor.

Dumnezeu ne invita sa-L cunoastem, sa ne adancim in ceea ce este El in intimitatea Sa.

Efectul eliberarii se produce numai atunci cand eul se recunoaste pe sine prin Dumnezeu, prin ultima Sa natura, abisala, adevarata, nepieritoare, atemporala.

Alta cale nu este.

Miza este mare si nu este cale de mijloc. Ori ramanem robi, ori vom fi liberi.

De fiecare data cand ne identificam prin formele lumii cream cauze cu efecte in mentinerea starii de robie.

De fiecare data cand ne identificam prin Dumnezeu cream cauze cu efecte in obtinerea eliberarii.

Fiecare sa ia aminte la sine.

[florin.oltean75]

Ridica Doamne ispita si nu se va mantui nimeni.

Omul este un fenomen in schimbare, in devenire.

Desavarsirea la care este chemat omul presupune curatarea completa de pacate. Altfel, in inima si in mintea omului raman diverse intunecimi (Fiti desavarsiti asa cum Tatal vostru din ceruri este desavarsit).

Omul isi poate constientiza anumite slabiciuni, incuibate in suflet, numai atunci cand se afla in anumite situatii/circumstante care sa le scoata la iveala.

In principiu tot ceea ce vedem si atingem este ispita, pentru ca in momentul de fata nu suntem capabili sa relationam cognitiv corect cu tot ceea ce ne inconjoara. Incorect, pentru ca nu-L percepem pe Dumnezeu in fiecare cuanta de experienta cognitiva.

Deci “lumea” (ca opus aL Lui Dumnezeu) nu este lumea in sine, ci perceptia noastra deformata despre lume, care-L exclude pe Dumnezeu.

In esenta nu este decat o singura lucrare: readucerea Lui Dumnezeu in lume prin mintea si inima noastra.

Gustarea Trupului prin impartasanie este Nasterea - nasterea Lui in inima noastra, iar unirea deplina cu El, prin biruirea “lumii”, este moartea omului vechi si Invierea luminoasa a Lui Dumnezeu in sufletul rascumparat.