![]() |
![]() |
|
|
|
|
|
#1
|
|||
|
|||
|
Citat:
nespovedit isi face cuib si devine ulterior fapta. Din aceasta cauza si gandurile sunt considerate pacate, deoarece fapta reprezinta doar o consecinta materializata a gandului.Insa pacatul sta asuns in gand asa cum miezul de nuca sta ascuns in coaja sa.De aici, rezulta faptul ca intotdeauna pacatul se cuibareste in gand si doreste sa se ascunda. |
|
#2
|
|||
|
|||
|
Citat:
Unele da,unele nu. Ceea ce ne adoarme vigilenta ,si ne face sa ne auto-justificam, "eh, nu a fost decat un gand nevinovat" Dar atunci cand pacatuim,prima oara pacatul se instaleaza in gand , si e aproape cu neputinta sa il mai dezlipim de acolo, pana nu savarsim pacatul. Atunci,chiar daca stim ca ce facem e pacat ,nu ne mai putem parca opune . De aceea trebuie atentie continua asupra gandurilor, sa nu ne lasam amagiti de cele trecatoare,si nici biruiti de cele puternice . Si mai ales , sa nu disperam cand ne vin ganduri care parca nu sunt ale noastre. Sa ne acceptam asa cum suntem, sa acceptam ca acele ganduri ne vin ,ca sa nu ne umplem de mandria ca nu ar fi ale noastre . De aceea trebuie sa le spovedim,pentru ca au fost ale noastre ,chiar daca nu ne am invoit cu ele. |
|
|