nasii de botez

[maniucu]

În prealabil postat de fallen

Si c ati facut pana la urma, cine v-a botezat ?
Si acum deja il asteptati pe al doilea ?
Cum va mai simtiti cu sarcina?
Eu inca n am gasit nasi, nici n-am mai cautat, pt fetita ar fi mult mai usor de gasit o nasa, mai greu ar fi si pt cununie, un cuplu ( de crestini ortodocsi cununati, nu divortati sau concubini....). S-a oferit o familie ( adica o doamna) de la noi din ( fosta) parohie, ca tocmai ne'am mutat de cateva zile,dar dansii plecau din tara, nu se stie pe ce periioada, sa vada cum le merge, insa a zis dansa ca daca ne hotaram, poate fac la un fel... . Acm nu stiu daca si sotul ii imartaseste opinia...totusi mi se pare un efort prea mare sa vii in tara sa botezi sa sa cununi niste straini....

Ne- a ajutat Dumnezeu si ne- au botezat cei pe care i- am dorit din toată inima. In timpul botezului mi se părea ca visez ca ar fi prea frumos sa fie adevărat, dar chiar era adevărat. Nasii nostri de cununie nu s- au supărat deloc, chiar au fost foarte înțelegători mai ales ca si ei au procedat tot la fel cu copiii lor ( nasii lor de cununie nu sunt si nasii copiilor).

Răul de sarcină e prezent 24/24. Mă chinuie in continuare foarte tare grețurile, ameteala, vărsăturile...cred ca am mai spus-o ca ma simt la granita cu moartea, altfel nu pot exprima prin ce trec. Nu am nici jumătate de ora pe zi in care sa mă simt om. Cel mai grav este ca si viata mea duhovnicească a scăzut mult in ultimele săptămâni. Încerc ( desi nu reusesc tot timpul) sa trăiesc cu gândul la viitor, sa sper ca toata aceasta perioada amară va trece la un moment dat si cu nădejdea neclintită ca Dumnezeu e bun.

[Yasmina]

În prealabil postat de maniucu

Ne- a ajutat Dumnezeu si ne- au botezat cei pe care i- am dorit din toată inima. In timpul botezului mi se părea ca visez ca ar fi prea frumos sa fie adevărat, dar chiar era adevărat. Nasii nostri de cununie nu s- au supărat deloc, chiar au fost foarte înțelegători mai ales ca si ei au procedat tot la fel cu copiii lor ( nasii lor de cununie nu sunt si nasii copiilor).

Răul de sarcină e prezent 24/24. Mă chinuie in continuare foarte tare grețurile, ameteala, vărsăturile...cred ca am mai spus-o ca ma simt la granita cu moartea, altfel nu pot exprima prin ce trec. Nu am nici jumătate de ora pe zi in care sa mă simt om. Cel mai grav este ca si viata mea duhovnicească a scăzut mult in ultimele săptămâni. Încerc ( desi nu reusesc tot timpul) sa trăiesc cu gândul la viitor, sa sper ca toata aceasta perioada amară va trece la un moment dat si cu nădejdea neclintită ca Dumnezeu e bun.

Ma intristeaza sa aud cat de mizerabil va simtiti cu sarcina...
Sa nu va fie de mirare ca si viata duhovniceasca a mai scazut,este aproape imposibil sa ai o detasare duhovniceasca si sa te tii de post si rugaciune cand esti bolnav;sa nu mai zic ca nici nu reusesti sa mai mergi la biserica uneori nefiind in stare sa stai in picioare pe timpul slujbei(rar in Romania sa obtina o gravida un loc,oriunde).
Banuiesc ca sunt simptomele unei sarcine toxice,daca este aceasta, vestea buna este ca aceste neajunsuri inceteaza la inceputul lunii a patra.
Dar desigur eu nu sunt doctor ,vb din auzite,ar trebui sa-i faceti o vizita doctorului pt linistea dvs.

Va doresc multa sanatate si voiosie,sunt sigura ca Domnul in mare bunatatea sa se va milosti de o biata femeie cu prunc.
Numai bine,va imbratisez(virtual).

[maniucu]

În prealabil postat de Yasmina

Ma intristeaza sa aud cat de mizerabil va simtiti cu sarcina...
Sa nu va fie de mirare ca si viata duhovniceasca a mai scazut,este aproape imposibil sa ai o detasare duhovniceasca si sa te tii de post si rugaciune cand esti bolnav;sa nu mai zic ca nici nu reusesti sa mai mergi la biserica uneori nefiind in stare sa stai in picioare pe timpul slujbei(rar in Romania sa obtina o gravida un loc,oriunde).
Banuiesc ca sunt simptomele unei sarcine toxice,daca este aceasta, vestea buna este ca aceste neajunsuri inceteaza la inceputul lunii a patra.
Dar desigur eu nu sunt doctor ,vb din auzite,ar trebui sa-i faceti o vizita doctorului pt linistea dvs.

Va doresc multa sanatate si voiosie,sunt sigura ca Domnul in mare bunatatea sa se va milosti de o biata femeie cu prunc.
Numai bine,va imbratisez(virtual).

Mulțumesc din suflet pentru aceste rânduri si pentru gândurile frumoase!
Nu am iesit deloc din casa de aproape o luna( in afara de doua vizite la dr., nici la biserica nu am fost). Cel mai tare ma doare ca, din cauza starii de rau, nu pot folosi timpul asta de stat in pat, pentru rugăciune. Abia reusesc sa spun Doamne miluiește sau Doamne Iisuse Hristoase.... De obicei, cu textele stăteam bine, cu simțirea mai prost. Starea mea o compar cu cea a sufletului după moarte...cand realizezi ca ai gresit, dar nu mai poti face nimic. Asa sunt si eu acum: îmi doresc să mă rog, dar nici asta nu pot să fac asa cum trebuie. Nu vad nimic înălțător in suferinta mea si ma doare ruptura asta de viața bisericii în perioada triodului, cea mai frumoasă perioadă a anului.
Mă mângâi cu gândul ca daca pruncul se va naste sănătos, toata perioada aceasta grea va fi uitata.
Îmbrățișări si de la mine!

[fallen]

În prealabil postat de maniucu

Mulțumesc din suflet pentru aceste rânduri si pentru gândurile frumoase!
Nu am iesit deloc din casa de aproape o luna( in afara de doua vizite la dr., nici la biserica nu am fost). Cel mai tare ma doare ca, din cauza starii de rau, nu pot folosi timpul asta de stat in pat, pentru rugăciune. Abia reusesc sa spun Doamne miluiește sau Doamne Iisuse Hristoase.... De obicei, cu textele stăteam bine, cu simțirea mai prost. Starea mea o compar cu cea a sufletului după moarte...cand realizezi ca ai gresit, dar nu mai poti face nimic. Asa sunt si eu acum: îmi doresc să mă rog, dar nici asta nu pot să fac asa cum trebuie. Nu vad nimic înălțător in suferinta mea si ma doare ruptura asta de viața bisericii în perioada triodului, cea mai frumoasă perioadă a anului.
Mă mângâi cu gândul ca daca pruncul se va naste sănătos, toata perioada aceasta grea va fi uitata.
Îmbrățișări si de la mine!

Imi pare rau....
Chemati preotul acasa sa va impartaseasca, trebuie sa vina, doar ca azi si maine e cam aglomerat...
Ziceam ca era bine sa mergeti si la Sf Maslu, dar ziserati ca nu va puteti scula din pat...poate mai aveti pe acasa macar putin ulei sfintit sau va poate aduce cineva...
Luati aghiazma si anafura in fiecare dimneata, daca se poate, rugati pe cineva sa va aduca
Trimiteti sotul sa va aduca Lumina in noaptea de Inviere, si sa impartaseasca copilul cel mare, nu mai stiu ce aveti, fetita sau baietel, daca nu poate dansul, rugati parintii sau nasii...
Poate reusiti sa urmariti la radio/tv slujbele din aceste seri ( deniile)...
Sper sa aveti parte de intelegere si colaborare din partea familiei...
Si eu sunt mai tulburata in perioada asta, desi ma simt destul de bine, fizic, multumesc lui Dumnezeu, dar uite ca parca cel rau vrea sa strice randuiala firii...
Multa sanatate va doresc si sa va bucurati totusi de Invierea Domnului! Doamne ajuta!

[maniucu]

În prealabil postat de fallen

Imi pare rau....
Chemati preotul acasa sa va impartaseasca, trebuie sa vina, doar ca azi si maine e cam aglomerat...
Ziceam ca era bine sa mergeti si la Sf Maslu, dar ziserati ca nu va puteti scula din pat...poate mai aveti pe acasa macar putin ulei sfintit sau va poate aduce cineva...
Luati aghiazma si anafura in fiecare dimneata, daca se poate, rugati pe cineva sa va aduca
Trimiteti sotul sa va aduca Lumina in noaptea de Inviere, si sa impartaseasca copilul cel mare, nu mai stiu ce aveti, fetita sau baietel, daca nu poate dansul, rugati parintii sau nasii...
Poate reusiti sa urmariti la radio/tv slujbele din aceste seri ( deniile)...
Sper sa aveti parte de intelegere si colaborare din partea familiei...
Si eu sunt mai tulburata in perioada asta, desi ma simt destul de bine, fizic, multumesc lui Dumnezeu, dar uite ca parca cel rau vrea sa strice randuiala firii...
Multa sanatate va doresc si sa va bucurati totusi de Invierea Domnului! Doamne ajuta!

Am reușit să mă spovedesc si sa mă împărtășesc la începutul postului când abia aflasem de sarcina si la momentul acela încă nu apăruseră simptomele. Acum nu pot sa mai iau Sf Împărtășanie până nu scap de greturi si varsaturi.
Doar o minune ar fi sa pot sa ajung la biserica in noaptea de Înviere. Anul trecut, desi fetita avea doar 11 luni m- am putut bucura de slujba de Înviere. A dormit in biserica până dimineara la 4.30....nici acasa nu avea un somn asa bun. Acum, daca ma simteam bine, mergeam din nou cu ea ca sigur ar fi dormit foarte bine in cărucior. Nu ar fi deranjat pe nimeni. Oricum, ei ii place foarte mult la biserica.
De când stau in pat am mai ascultat cântările Triodului si m- am mai uitat la Trinitas ( trist este ca uneori nu pot asculta nici măcar cântări psaltice, foarte dragi sufletului meu, pentru ca simt nevoia de liniste, parca orice zgomot imi face mai rau).
Multă sănătate va doresc si eu, liniste, bucurie si un prunc sănătos!
Maica Domnului sa va păzească de tot lucrul rau!

[fallen]

Ce sa zic, inseamna catrebuie sa fiu recunoscatoare ca pot merge la serviciu 10 ore pe zi si sa mai fac cate ceva si pe acasa...( chiar daca al meu i se pare ca nu fac nimic ca lumea sau fac numai stricaciuni ...)
Ma deranjeaza insa ca toata lumea ma intreaba daca mi-e rau, m-au exasperat, ma baga in boala...nue normal dupa o anumita ora sa obosesc si sa ma ridic greu de pe scaun, iar daca ridic ceva greu sa ma tin de sub burta? Chiar ce vor de la mine, sa rad la toata lumea, chiar nu pot sa-si bada de treaba lor, sa ia ce le trebuie si sa nu mai ma intrebe de sanatate ? Si daca mi-ar fi rau, ce ar face, s-ar servi singuri, sau ce, n-ar mai veni ? Nu e chestia ca nu vreau sa-i servesc, dar chiar nu-i de inteles ca dupa anumita ora obosesti chiar si fara sa ai vreo problema fiziologica, si nu mai poti servi cu zambetul pe buze, mai ales daca e ceva anevoios de carat sau ridicat, sau daca esti suprasolicitat si tre s-o faci in mare viteza, sau chiar de gandit daca e ceva mai dificil si esti obosit ???
Si mai ales ca nici cei de-acasa, nici cei pt care lucrez, nu pot sa inteleaga ca mai mult nu pot, atat ma duce capul, ei tot nu si nu ca trebuie sa pot mai mult, sa trag d mine, dar nu vreau, sunt prea comoda, nu am ambitie, si vreau sa las tot greul pe umerii celorlalti ...
De cate ori nu ni se spune, chiar in familie, daca avem nesansa sa pierdem un job sau o relatie, ca poate nu ne-am dat silinta, sau nu ne-a placut munca, sau n-am stiut sa ne tinem barbatul... pana si duhovnicul inca mai mai considera ca a fost vina mea ca am pierdut fostul loc de munca, asta'in conditiile in care fostul patron mai av putin si dadea cu mine de pamant dac nu imi semnam demisia, redactata de ei, si cand am zis ca nu semnez daca nu imi arata negru pe alb ce greseli am facut, a zis ca mai bine semnez si sa las loc de buna ziua daca nu vreau sa mi se inchida toate usile in nas...adica m-a amenintat... si ma gandesc ca daca mi-as lasa si barbatul pe motiv ca tipa la mine si ma ameninta ca ma calca in picioare, la fel o sa zica lumea ca am avut orgolii, ca n-am avut ambitie sa ii demonstrez ca ma pot ridica la nivelul asteptarilor, etc...

Ps: c bine ca te-au lasat sa mergi cu fetita la Inviere, pe mine cred ca m-ar decade din drepturile parintesti dac as incerca sa scot copilul din casa la ora aia...

[maniucu]

În prealabil postat de fallen

Ps: c bine ca te-au lasat sa mergi cu fetita la Inviere, pe mine cred ca m-ar decade din drepturile parintesti dac as incerca sa scot copilul din casa la ora aia...

Cine sa mă lase, sotul? Pai a fost si el cu noi, doar ca in biserica fetita rămâne în grija mea. Atunci când se poate, mergem împreună la slujbe. Uneori eu merg duminica sau chiar in timpul săptămânii la cea mai apropiată biserica de casa ( când e vreme nepotrivită sau copilul doarme mai mult dimineața....), iar el merge unde are datoria.

[maniucu]

În prealabil postat de fallen

Ce sa zic, inseamna catrebuie sa fiu recunoscatoare ca pot merge la serviciu 10 ore pe zi si sa mai fac cate ceva si pe acasa...( chiar daca al meu i se pare ca nu fac nimic ca lumea sau fac numai stricaciuni ...)
Ma deranjeaza insa ca toata lumea ma intreaba daca mi-e rau, m-au exasperat, ma baga in boala...nue normal dupa o anumita ora sa obosesc si sa ma ridic greu de pe scaun, iar daca ridic ceva greu sa ma tin de sub burta? Chiar ce vor de la mine, sa rad la toata lumea, chiar nu pot sa-si bada de treaba lor, sa ia ce le trebuie si sa nu mai ma intrebe de sanatate ? Si daca mi-ar fi rau, ce ar face, s-ar servi singuri, sau ce, n-ar mai veni ? Nu e chestia ca nu vreau sa-i servesc, dar chiar nu-i de inteles ca dupa anumita ora obosesti chiar si fara sa ai vreo problema fiziologica, si nu mai poti servi cu zambetul pe buze, mai ales daca e ceva anevoios de carat sau ridicat, sau daca esti suprasolicitat si tre s-o faci in mare viteza, sau chiar de gandit daca e ceva mai dificil si esti obosit ???
Si mai ales ca nici cei de-acasa, nici cei pt care lucrez, nu pot sa inteleaga ca mai mult nu pot, atat ma duce capul, ei tot nu si nu ca trebuie sa pot mai mult, sa trag d mine, dar nu vreau, sunt prea comoda, nu am ambitie, si vreau sa las tot greul pe umerii celorlalti ...
De cate ori nu ni se spune, chiar in familie, daca avem nesansa sa pierdem un job sau o relatie, ca poate nu ne-am dat silinta, sau nu ne-a placut munca, sau n-am stiut sa ne tinem barbatul... pana si duhovnicul inca mai mai considera ca a fost vina mea ca am pierdut fostul loc de munca, asta'in conditiile in care fostul patron mai av putin si dadea cu mine de pamant dac nu imi semnam demisia, redactata de ei, si cand am zis ca nu semnez daca nu imi arata negru pe alb ce greseli am facut, a zis ca mai bine semnez si sa las loc de buna ziua daca nu vreau sa mi se inchida toate usile in nas...adica m-a amenintat... si ma gandesc ca daca mi-as lasa si barbatul pe motiv ca tipa la mine si ma ameninta ca ma calca in picioare, la fel o sa zica lumea ca am avut orgolii, ca n-am avut ambitie sa ii demonstrez ca ma pot ridica la nivelul asteptarilor, etc...

Ps: c bine ca te-au lasat sa mergi cu fetita la Inviere, pe mine cred ca m-ar decade din drepturile parintesti dac as incerca sa scot copilul din casa la ora aia...

Si eu in prima sarcina am fost la munca pana in luna a 9 a. Imi ziceau sefii sa intru in concediu de maternitate si eu refuzam. Am avut foarte multe stari de rau si atunci, dar incomparabil cu ce suport acum.
De prin luna a 6-a am intrat in program scurt de 6 ore (stii ca ai dreptul la indicatia medicului ginecolog sau de familie sa-ti fie redus programul de munca cu o patrime, nu? ) si in loc de 5.30, plecam acasa la 3.30...nu intotdeauna...de cel mult 3-4 zile pe saptamana ca daca era mult de lucru imi era si jena sa ma ridic si sa plec. Ramaneam cat era nevoie.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Yasmina

sa nu mai zic ca nici nu reusesti sa mai mergi la biserica uneori nefiind in stare sa stai in picioare pe timpul slujbei(rar in Romania sa obtina o gravida un loc,oriunde).

Dar ati fost la biserica in fiecare Duminica. Toate lumea din parohie stie. Toti l-au auzit binte pre preot cum s-aurugat pentru dv staruitor, spunand asa: "pentru cei bolnavi, (...) Domnului sa ne rugam". Ca dovada, toti au raspuns "Doamne miluieste".

Deci, dupa cum desigur stiti deja, orice boala, dar mai ales una legata de sarcina cum este aceasta, exonereaza pe credincios de datoria duminicala. Puteti sa va rugati acasa in loc, puteti sa meditati la sfinte care au avut sarcini dificile. De exemplu, la Sf Elisabeta, mama celui mai mare prooroc.

In alta ordine de idei, ar fi bine sa luati legatura cu un homeopat. Daca nu gasiti unul de incredere, ori daca nu aveti banii necesari, dati-mi un mesaj privat.

Sus inima!